Rugă săracă

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Nu știu Doamne ce se întâmplă,
Ruga -mi este așa săracă,
Cuvintele nu se leagă,
Ochii - n lacrimi nu se îneacă.

A -mpietrit cuvantu -n mine,
I - a secat oare izvorul?
A plecat din suflet râvna,
S - a destrămat precum norul!
Nu lăsa să sece -n suflet
Dragostea pentru cuvânt,
Pune lacrimile Tale,
Si invie-o din mormânt. 
Lasă -mă să curg ca răul,
Ca vântul să mă strecor,
Să mă înalț spre cerul slavei
Ca un val unduitor. 
Să cuprind în brațe lumea,
Fie -mi slova precum marea,
Pentru toți să se frământe,
Și să ceară îndurarea! 
Fie -mi glasul precum cântul,
Păsărilor, în cuibare,
Îngerii să ți - l șoptească,
Într - o rugă de iertare! 

Marusia Ciabrun