Sfintii Trei Ierarhi - Vasile .Grigore si Ioan

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfintii%20Vasile%20Grigore%20si%20Ioan

Duminica a 14-a după Rusalii (Pilda nunții fiului de împărat)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Duminica a 32-a după Rusalii - (a lui Zaheu Vamesul )

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

LANȚUL CARE LEAGĂ ȘI LANȚUL CARE ELIBEREAZĂ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

https://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.com/search/label/Inchinarea%20cinstitului%20lant%20al%20Sfantului%20Apostol%20Petru

Sunt lanțuri care leagă răul, dar sunt lanțuri care leagă binele, vrând să-l oprească, dar acest lucru Dumnezeu îl îngăduie doar pentru un timp. Astăzi, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea lanţului cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru din porunca lui Irod, după cum aflăm în cartea Faptele Apostolilor 12, 1-12. Lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru a primit de la sfinţitul său trup putere tămăduitoare, pentru cei ce se apropiau de el cu credinţă.

Această veche sărbătoare, cu origini din secolul al II-lea, după unele surse, este legată de eliberarea prin minune a Apostolului Petru de către un înger al Domnului. Acest lanț a fost luat de către creștini și ținut ascuns multă vreme. In sec. al V-lea este dăruit impărătesei Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea, în semn de recunoștință pentru că zidise multe biserici în Sfânta Cetate. Dar nu l-a ținut pentru sine, ci l-a dăruit primei biserici Sfânta Sofia din Constantinopol, cea în locul căreia împăratul Justinian (527-565) a zidit în anul 537 măreaţa biserică cu acelaşi nume.

            Părintele Nicolae Steinhardt găsește în minunea petrecută cu Sfântul Petru tâlcul proverbului "Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă". Din Faptele Apostolilor aflăm că lanțurile au căzut singure de la mâinile lui Petru, dar ceea ce a urmat a fost participarea lui la îndemnul dumnezeiesc al îngerului: "Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine." Dumnezeu i-a dăruit prin înger eliberarea, ceea ce Petru singur nu putea, dar restul ținea de râvna și credința lui.

                                                                                                            sursa 

                                                                                                    Oltul Ortodox

SĂRUTĂM MANA PREOTULUI?

                 

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/.../sarutam...
https://babylenuta.blogspot.ro/

Bucuria mea, nimeni nu este obligat sa sarute mana preotului. Unii preoti chiar isi retrag mana si nu vor sa le fie sarutata. De ce fac asa? Pentru ca nu cumva sa se mandreasca. Sa nu te superi pe ei! Si totusi, unii credinciosi saruta mana preotului, cu tot respectul cuvenit. De ce? Pentru ca: “Prin mana preotului crestin ortodox, Dumnezeu iti da, ceea ce nici o alta mana de muritor, nu-ti poate da: DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (Sfantul Trup si Sfantul Sange al lui Iisus Hristos Dumnezeu), adica, VIATA TA VESNICA!” (Sfantul Ioan Gura de Aur). 

             Asadar, Iisus Hristos, prin mana preotului, in Duhul Sfant, ne iarta toate pacatele), DACA NE SPOVEDIM cu cainta si sinceritate. Doua pacate nu se iarta in vecii vecilor: Sinuciderea si Ateismul. Si apoi, mana unei doamne, sau a unei domnisoare, se grabesc foarte multi si nu uita sa o sarute, spunandu-i: “Sarut mana!”. Preotul, ca om, este pacatos (“Toti gresim mult - Iacov 3:2), insa imbracat in Sfintitele vesminte, il reprezinta pe Insusi Mantuitorul Iisus Hristos”.

        Cand un credincios cere binecuvantare unui preot, de fapt, Dumnezeu il binecuvanteaza, fiindca, preotul este un transmitator al Harului dumnezeiesc. Parintele Ambrozie Iurasov, zice: “Gestul de a saruta mana unui preot este PROFUND FILIAL, UMAN si CRESTINESC ORTODOX (fiindca, doar sectantii si cei indraciti nu-i suporta pe preoti), si exprima bucuria partasiei la mantuirea ce se implineste PRIN oameni, DE CATRE oameni si PENTRU oameni”.

Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi a instituit Taina Preotiei, si numai la rugaciunea preotului, Harul se pogoara peste credinciosi: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!”. Cine poate spune asa? Doar preotul slujitor in timpul Sfintei Liturghii. 

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                               Preot Ioan .

REGULI PENTRU CREŞTINII ORTODOCŞI CARE MERG LA SFÂNTA BISERICĂ!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

1. Să te ierţi cu toţi cei din casă și din societate .
2. Să duci un mic dar la Sfântul Altar: un pomelnic, o lumânare, o prescură, o sticlă de vin şi una de ulei – ce poţi. Prin acel dar pe care-l duci tu la biserică, se binecuvintează casa ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.
3. Să mergi de dimineaţă !Ca să ajungi, să te poţi închina în linişte şi să îţi alegi locul în Sfânta Biserică fără să deranjezi Sfânta Slujbă.
4. Bărbaţii stau în dreapta, femeile în stânga.Aceasta este ordinea aşezării credincioşilor în biserică. Şi vârsta stabileşte ordinea aşezării: în faţă stau femeile şi bărbaţii mai vârstnici, iar cei mai tineri – în spatele lor. Între bărbaţi şi femei se lasă o cărare în mijlocul bisericii, ca să poată merge la altar cei care vor să se închine şi să ducă darul.
5. Nu vorbeşti în biserică. Este mare păcat. Doar dacă este neapărat nevoie poţi spune ceva, dar numai în şoaptă sau prin semne.
6. Nu ieşi înainte să se termine Sfânta Slujbă. Dacă ieşi înainte de terminarea slujbei, eşti asemenea cu Iuda, care a ieşit de la Cina cea de Taină şi s-a dus să-l vândă pe Hristos. Doar urgenţele justifică încălcărea acestei reguli canonice.
7. Nu săruţi sfinţii pe faţă. Când te închini la sfintele icoane, este păcat să săruţi sfinţii pe faţă. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruţi picioarele.
8. Nu te mai duci să te închini……după ce preotul a dat binecuvântrea pentru Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie. Nici darul nu îl mai duci, îl vei da, cu lumânare şi cu prescură, la sfârşit.
9. Stai în genunchi……când se cântă: ”Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm…!”. La fel la Axionul Maicii Domnului şi la Tatăl nostru.
10. După împărtăşanie nu mai săruţi mâna preotului sau sfintele icoane. Cei căsătoriţi, care vor să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăţia în familie măcar trei zile înainte, iar după măcar două zile şi să citească rugăciuni înainte de Împărtăşirea cu Dumnezeieștile Taine. (Canonul)
11. Iei anafură pentru cei de acasă. Cel ce a venit la biserică se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anafură pentru toţi cei din casă.
12. Cum ieşi din biserică. Când rosteşte preotul: ”Cu pace să ieşim! Întru numele Domnului!” şi sfârşeşte liturghia, mergi la miruit, faci trei închinăciuni în mijocul bisericii şi mergi acasă. De la biserică nu te opreşti până la uşa ta.
13. Acasă, spui rugăciunea Cuvine-se cu adevărat … la sfintele icoane şi, stând la masă cu familia, povesteşti ce ţi-a rămas în cap de la Sfânta Evanghelie şi predică.
14. După ce ai stat la masă, te odihneşti, apoi te duci, să faci vizite celor în necaz: bătrâni şi bolnavi. Le duci, dacă poţi, un dar cât de mic.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Părintele Cleopa Ilie Mănăstirea Sihăstria Neamț.

Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Anastasie Sinaitul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                               

Îndurate şi Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel Ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşitul meu.
Ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când şi toate lucrurile mele cele întinate şi spurcate, arătate se vor face. Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării.
Pentru aceasta îndrăznesc, o, Stăpâne, a face cerere de iertare pentru ele. Că mai mult decât toţi oamenii am greşit Ţie; mai mult decât curvarul, în desfrâu am vieţuit. Mai mult decât cel cu zece mii de talanţi, dator Ţie m-am făcut. Mai mult decât vameşul, rău am vămuit. Mai mult decât tâlharul, pe sine-mi m-am omorât. Mai mult decât desfrânata, cu iubitorul de curvie am curvit. Mai mult decât ninivitenii, fără de căinţă am greşit.
Mai mult decât pe Manase, fărădelegile mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreunat peste mine, şi m-am chinuit, şi m-am gârbovit până în sfârşit.
Că pe Duhul Tău cel Sfânt l-am mâhnit. Că poruncile Tale nu le-am ascultat. Că bogăţia Ta am risipit-o. Că darul Tău l-am mânjit. Că sufletul meu, lucrul cel mai cinstit după lucrul Tău, l-am spurcat.
Căci vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăinţă, cu vrăjmaşii tăi împreună am vieţuit-o. Că nicio poruncă a Ta nu am păzit. Că haina mea cu care m-ai îmbrăcat, cu totul am întinat-o. Că făclia dreptei socoteli, am stins-o. Că faţa mea, pe care ai strălucit-o, întru păcate am făcut-o netrebnică. Că ochii mei, pe care i-ai luminat, de voie i-am orbit. Că buzele mele, pe care de multe ori cu dumnezeieştile Taine ale Tale le-ai sfinţit, cu cuvinte de ruşine le-am spurcat.
Şi ştiu că stau cu adevărat înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit, eu preaspurcatul. Ştiu că atunci toate cele lucrate de mine se vor vădi şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta.
Pentru aceasta mă rog Ţie, Preaîndurate şi Multmilostive, Iubitorule de oameni, Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Nu zic să nu mă cerţi, căci cu neputinţă este aceasta pentru faptele mele, ci cu mila Ta să mă mustri pe mine.
Voi dobândi aceasta de la Tine, dacă nici cu mânia Ta, nici cu urgia Ta, nu mă vei certa pe mine, nici le vei arăta pe acestea înaintea arhanghelilor şi a oamenilor, spre ruşinea şi ocara mea.
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Dacă mânia vreunui împărat stricăcios, nimenea nu o poate suferi, cu cât mai vârtos voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, nu cu mânia Ta să mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
Ştiu pe tâlharul că a cerut şi îndată a dobândit iertare de la Tine. Ştiu pe desfrânata care cu tot sufletul s-a apropiat şi a fost iertată. Ştiu pe vameşul, că din adânc a suspinat şi s-a îndreptat. Iar eu, preaticălosul, pe toţi covârşindu-i cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă.
Pentru că nici nu am lacrimi de pocăinţă; nu am mărturisire curată şi adevărată; nu am suspin din adâncul inimii; nu am suflet curat; nu am dragoste după Dumnezeu; nu am sărăcie duhovnicească; nu am rugăciune neîncetată; nu am înfrânare de patimi în trup; nu am curăţenie a gândurilor; nu am voinţă plăcută lui Dumnezeu.
Deci, cu care faţă sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare? Doamne, nu cu mânia Ta să mustri pe mine. De multe ori, Stăpâne, m-am făgăduit să mă pocăiesc. De multe ori, în biserică umilindu-mă, cad la Tine, dar afară ieşind, îndată mă poticnesc în păcat.
De câte ori m-ai umilit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-am întors. De câte ori m-ai ridicat, iar eu iarăşi, alunecând am căzut! De câte ori pe mine m-ai ascultat, iar eu pe Tine nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai dorit, iar eu nicidecum nu Ţi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori, ca un Bun Părinte, pe mine cel ce păcătuiam, m-ai rugat şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţele deschizându-mi-le mie, ai strigat:
,,Scoală-te nu te teme, stai, iarăşi vino, nu te înfrunt, nu mă scârbesc, nu te lepăd, nu îngâduiesc să fie împietrită zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Mele şi M-am îmbrăcat întru el; pentru care Mi-am vărsat sângele.
Nu mă întorc dinspre oaia cea cuvântătoare ce s-a pierdut, când vine către Mine; nu pot să-i iau cinstirea cea dintâi; nu pot să n-o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi. Că numai pentru aceasta M-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casa, şi am chemat prietenii, pe puterile cereşti, să ne veselim pentru aflarea ei”.
Deci pe toate unele ca acestea, ca un Bun şi Iubitor de oameni, mi le-ai dăruit mie, Stăpâne. Iar eu ticălosul, pe toate defăimându-le, în ţară străină şi depărtată a pierzării m-am dus.
Ci Tu, Preabunule, iarăşi mă întoarce şi să nu Te iuţeşti asupra mea, ticălosul, Doamne; nici cu mânia Ta să mă mustri, Milostive, ci mai îngăduieşte-mă încă. Nu Te grăbi a mă tăia ca pe smochinul cel neroditor, nici a porunci să mă secere înainte de vreme din viaţa aceasta; ci dă-mi soroc al vieţii; şi mă povăţuieşte la pocăinţă, Doamne; şi nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Stăpâne, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt cu sufletul, cu gândul, cu socoteala şi cu voinţa mea, au lipsit întru deşertăciune zilele mele toate şi sfârşitul a sosit.Ci deschide, deschide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat şi nu-mi închide mie uşa milostivirii Tale. Că de vei închide Tu, cine-mi va deschide? De nu mă vei milui Tu, cine-mi va ajuta? Nimeni altul, nimeni, fără numai Tu, Cel din fire milostiv şi îndurat.
Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt. Pentru că m-a slăbit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit nu poate să se vindece singur cel zdrobit, nu poate să-şi ajute luişi. Deci, miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt.
Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat şi s-a zdrobit sufletul meu. Deci, cel zdrobit cu oasele nu poate să se scoale şi să caute pe doctor; nu poate să alerge şi să scape de vrăjmaş. Tu, dar, mă caută, Stăpâne, Cel Ce ai venit să cauţi oaia cea pierdută. Tu mă cercetează pe mine cel ce am căzut între tâlhari, că nu numai rănit, ci cu totul mort m-au lăsat.
Deci, vindecă-mă, Doamne, că neputincios şi putred m-a făcut vrăjmaşul. Iar cel neputincios şi putred cu totul zace jos; cu totul este aruncat ca un stârv ticălos; numai cât cheamă pe doctor; numai cât strigă pe izbăvitor; numai cât caută împrejur cu ochii, când va veni şi-l va cerceta pe el, Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi îndreptează pe cei supăraţi, şi mântuieşte pe cei deznădăjduiţi.
Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Tulburarea trupească şi sufletească m-a cuprins pe mine, Stăpâne. Că în patimi trupeşti am căzut, trupul şi sufletul batjocură dracilor l-am făcut.
Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele cele ce încheie omul cel dinlăuntrul. Şi care sunt acestea? Credinţa, nădejdea, înţelepciunea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeţea, smerita cugetare şi milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stăpâne.
Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Căci văd de aici că a sosit ceasul sfârşitului meu şi sufletul meu s-a tulburat.
Văd calea cea lungă şi grea către cele de acolo şi pe mine că nu sunt pregătit pentru dânsele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe Judecătorul că îmi cere şi nu pot să-i plătesc; şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe vicleanul ca-mi scrie zapisul meu şi pe chinuitori că scrâşnesc asupra mea; şi sufletul meu s-a tulburat foarte.
Văd mulţi pârâşi, iar părtinitori nici unul; şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Căci cu totul şi tot m-am umplut de tulburare şi întunecare; mă înviforez, şi mă cutremur, şi mă înfricoşez, şi mi se rup cele dinlăuntrul şi nu ştiu ce să fac sau cu ce faţă să văd pe Judecătorul meu. Mă întunec, mă tulbur, mă necăjesc şi nu mă pricep şi de aceea sufletul meu s-a tulburat foarte.
Miluieşte-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Vicleanul nu încetează a mă supăra; vrăjmaşii mei nu slăbesc de a mă lupta; războiul cel dintru mine, al trupului, mă aprinde totdeauna; gândurile cele viclene, nicidecum nu se astâmpără. Şi Tu, Doamne, până când? Iată, vezi, Doamne, toate cele ale mele sunt nedumerite şi ticăloase. Iată vezi împotrivirea aceasta a mea şi războiul trupului şi cuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu. Pentru aceasta, Doamne, până când nu Te milostiveşti; până când nu grăbeşti; până când nu cauţi; până când treci cu vederea? Doamne, întru mila Ta, mântuieşte-mă! Nu mă trece cu vederea pe mine nevrednicul, pentru mila Ta. Căci tecerea cu vedera a Ta se face cădere a mea, Stăpâne.
Pentru aceasta, întoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu şi mă mântuieşte pentru mila Ta! Ca un Îndurat, miluieşte-mă. Ca un Milostiv, îndură-Te. Ca un Iubitor de oameni, mântuieşte-mă, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele, că sunt rele. Nu pentru ostenelile mele că sunt neputincios; nu pentru gândurile sau cuvintele mele, că sunt spurcate şi necurate; ci pentru mila Ta, Multmilostive, Doamne, mântuieşte-mă.
Dacă voieşti să Te judeci cu mine, Stăpâne, eu mai întâi aduc asupra mea că sunt vrednic de moarte. Deci, mântuieşte-mă pentru mila Ta. La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu am ce să-Ti aduc Ţie vrednic.
Milostenie cer, să nu-mi ceri preţul ei. Adu-Ţi aminte de cuvintele Tale, Doamne; că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţile lui şi omul deşărtăciunii s-a asemănat şi zilele lui ca umbra trec. Şi nimenea nu este curat de întinăciune. Şi că întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că de vei lua aminte la fărădelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne.
Pentru aceasta, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele. Că de vei milui pe cel vrednic, nu este nicun lucru minunat; de vei mântui pe cel drept, nu este niciun lucru străin.
Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta, Doamne. La mine arată milostivirea Ta, Stăpâne. Spre mine măreşte mila Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale cele dintru început, Doamne, că pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti. Să nu biruiască răutatea mea pe bunătatea Ta, Doamne, nici să intri la judecată cu robul Tău. Că de vei voi să Te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând ce să grăiască sau ce să răspundă.
Pentru aceea, să nu intri la judecată cu robul Tău, nici să cumpăneşti păcatele mele cu îngrozirea Ta şi întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Şi mă mântuieşte pentru mila Ta, Doamne. Şi mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieţii mele; să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui rău care m-am abătut de la Tine, cela ce de-a pururea fug de la Tine şi către păcat de-a pururea alerg
Aceasta numai cer şi mă rog, şi mă smeresc: mântuieşte-mă pentru mila Ta. Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la judecăţile cele de acolo sau mai vârtos să zic adevărul, la muncile cele de acolo; unde nu este pocăinţă, nici mărturisire. Că în iad cine se va mărturisi Ţie?
Pentru aceea, mântuieşte-mă pentru mila Ta, că nu este întru moarte cela ce te pomeneşte pe Tine, nici în iad cela ce se mărturiseşte Ţie. Că acolo nu este pocăinţă, nici nu este iertare celor ce aici nu se pocăiesc, nici nu se mărturisesc.
Pentru aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care mă mărturisesc Ţie şi mă pocăiesc. Şi nu pentru lucrurile mele, ci pentru mila Ta, Doamne; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide vouă; şi oricâte veţi cere, crezând, veţi lua. Pentru aceea, mântuieşte-mă pentru mila Ta, iubitorule de oameni, Stăpâne. Ca şi întru mine să se slăvească numele Tău Cel Preasfânt şi Preaslăvit, Doamne, Dumnezeul meu, Care pentru mine Te-ai făcut ca mine. Ca şi eu împreună cu toţi sfinţii numărându-mă, să Te slăvesc pe Tine, Iisuse Hristoase, Preabunule şi Iubitorule de oameni, Doamne, Dumnezeul meu, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preafântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Anastasie Sinaitul

DUMINICA A XXIX-A DUPĂ RUSALII - A celor 10 leproși (Luca 17, 12-19) (Filmări din 2023)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

... SFINTII PRĂZNUITI ASTĂZI ... 8 ian. 2024

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                   

🙏 Sfinte Cuvioase Gheorghe Hozevitul, nevoitor in Pustia Ruva din Tara Sfanta (secolul al VII-lea), Sfanta Cuvioasa Domnica din Cartagina, care ai vietuit in vremea imparatului Teodosie cel Mare (+ 474), Sfintilor Mucenici: Iulian, care te-ai savarsit prin sabie, si Vasilisa, care te-ai savarsit prin foc, dimpreuna cu alti 20 de ostasi si 7 tineri din Antinopolis in Egipt (+ 303), Sfintilor Mucenici: Chelsie, fiul guvernatorului Marchian, care ai crezut in Hristos prin Sfantul Mucenic Iulian si te-ai savarsit fiind jupuit si taiat cu sabia, Marionila, mama Sfantului Mucenic Chelsie, care te-ai savarsit prin sabie, Anastasie, inviat din morti de Sfantul Mucenic Iulian si martirizat impreuna cu el, si Antonie, preotul care i-a botezat pe toti (+ 303), Sfinte Cuvioase Agaton, pustnic la Sketis in Egipt, si Sfinte Sfintite Mucenice Carterie, preot din Cezareea Capadociei (+ 304), Sfintilor Cuviosi Ierarhi: Chir si Attic, patriarhii Constantinopolului, si Emilian Marturisitorule, episcopul Cizicului, care ai fost surghiunit de catre iconoclasti (secolul al VII-lea), Sfinte Proorocule Sameu Elamiteanul, Sfintilor Mucenici: Teofil diaconul, care te-ai savarsit fiind ucis cu pietre, si Eladie din Libia, care ai patimit impreuna cu Sfantul Teofil (secolul al IV-lea), Sfintilor Mucenici: Claudiu, Carbonan, Tibudian si Planie, care ati patimit la Terni, si Sfinte Ierarhe Maxim I, episcop de Pavia in Italia (+ 268 si + 270), Sfinte Cuvioase Elias, pustnic din Egipt, si Sfinte Cuvioase Ierarhe Severin, episcop de Noric in Austria (secolele al IV-lea si al V-lea), Sfintilor Cuviosi: Teodor din Manastirea Chora in Constantinopol si Ioan, pustnic la Sicilia in Italia (+ 595 si + 639), Sfintilor Cuviosi: Nathalan din Scotia, Gudula fecioara, ocrotitoarea orasului Bruxelles din Belgia, si Pega, pustnica din Anglia (secolele al VII-lea si al VIII-lea), Sfinte Ierarhe Erhard, episcop de Regensburg in Bavaria, Sfinte Mucenice Avo din Tbilisi in Georgia, si Sfinte Ierarhe Grigorie, episcop de Ohrida in Serbia (+ 700, + 790 si + 1012), Sfinte Cuvioase Mucenice Grigorie si Sfinte Cuvioase Grigorie pustnicul, facatorule de minuni de la Pecerska, Sfintilor Cuviosi: Macarie, staretul Manastirii Pantocrator din Constantinopol, Ghenadie de la Lacul Vaye, ucenicul Sfantului Alexandru din Svir, si Paisie de la Uglici in Rusia, Sfinte Mucenice Isidor si cei 72 de insotitori ai tai, care ati patimit in Estonia, fiind martirizati de catre catolici (+ 1472), Sfintilor Sfintiti Noi Mucenici din Rusia : preotii: Dimitrie, Vladimir si Mihail si bine credinciosule crestin Victor, care ati patimit in timpul regimului comunist (+ 1937, + 1938 si + 1941), ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

 
🙏 Sfinte Gheorghe Hozevitul, cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Sfinte Gheorghe, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre. Amin!

🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. 

                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan 🔔

Sfantul Ioan Botezătorul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                    

Boboteaza

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)