POCĂINȚĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Măcar o lacrimă să vărs
Și știu că mă voi mântui,
Dar cine mă va alina
Când plânsul meu se va porni?..

Căci am un munte de păcate
Și iată.. încă nu le plâng,
De-aceea știu că de voi plânge,
De-atâta plâns o să mă frâng!

E numai vina mea, Stăpâne,
Că nu mai contenesc să cad
Și astfel, inima din mine
Treptat, a devenit un iad..

Ca pe un prinț mă îmbrăcaseși
Cu haina Sfântului Botez,
Dar harul Tău, Iisuse Sfinte,
Nu am știut să îl păstrez..

E numai vina mea, Stăpâne,
Că m-am lăsat purtat de val
Și am gustat ca toată lumea
Dintr-al plăcerilor pocal..

Păcatul mi-a intrat în suflet
Treptat, puțin câte puțin,
Căci bând licoarea-'mbătătoare,
Am înghițit atât venin..

M-am otrăvit de bunăvoie,
Pocalul l-am golit pe tot..
Să fac păcatul mi-a fost simplu,
Să scap de el, eu nu mai pot!

De ce m-am îndoit de Tine,
Calcându-Ți sfintele porunci?..
De ce n-am ascultat de Înger,
Când mă certa în taină-atunci?..

O, cât aș vrea, Iisuse Sfinte,
Din nou ca la Botez să fiu..
Dar Tu ești Însăși Învierea:
Eu m-am ucis, Tu fă-mă viu!

O, cât aș vrea Stăpâne Doamne,
Să fiu din nou ce-am fost demult,
Când nu mă săturam, Iisuse,
Cuvintele să Ți le-ascult..

Mă spală iar cu râu de lacrimi,
Mă umple iar cu Duhul Tău,
Mă curăță din nou cu grijă
De tot ce e stricat și rău..

Și când mai alb decât zăpada
Voi fi în sufletu'-mi spălat,
Eu voi striga în gura mare:
HRISTOSUL MEU M-A ÎNVIAT!
amin

Iisus nu sfărâmă zăvorul.

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)Am auzit pe mulţi spunând:

„Iisus nu sfărâmă zăvorul.
El bate însă-ncet şi blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!”

Odată însa-n viaţa mea,
Iisus vârând prin uşă mâna,
mi-a zis: „Eu, totuşi, pot intra,
căci Eu sunt Domnul, tu ţărâna!”

Dar n-a intrat. Şi-am plâns cu-amar,
ne-nțelegând: de ce nu vine?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
să tragă fierul pus de mine…

Când i-am deschis, era târziu.
El dispăruse-n umbra serii.
Orașu-ntreg părea pustiu.
Şi m-au lovit pe drum străjerii.

Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cărare…
El, Cel nemărginit,
iar eu… ţărâna cu zăvoare…

O, frate drag, Iisus e blând,
El stă la uşa ta şi bate.
El poate s-o sfărâme-oricând!
Dar dragostea din El… nu poate…

Puterea rugaciunii pentru altul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'

Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?

Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!

"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)

"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

Sfantul Antonie cel Mare

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu: Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea? Cum ma voi mantui?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezand si impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand: asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.

TE VOI SLĂVI, STĂPÂNE SFINTE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Te voi slăvi, Stăpâne Sfinte,
În vers frumos alcătuit,
Să știe toată românimea
Că Duhul Tău Cel Sfânt lucrează
Prin preoții ce i-ai sfințit!

Căci astăzi unii dau cu pietre
Și-'mprăștie în jur noroi,
Batjocorindu-Ți slujitorii
Din strămoșeștile biserici,
Făcând cu preoții război..

Te voi slăvi, Stăpâne Doamne,
Cu vers atât de-'ncântător,
Încât din inima de piatră
Să scoată lacrimi de căință
Și s-o prefacă în izvor,

Căci versul cel ce smulge lacrimi
Nu e cuvânt obișnuit:
El vine ca o mângâiere,
Ieșind din suflet de la mine,
Dar e de Duhul dăruit!

Te voi slăvi, Stăpâne Doamne,
Cu vers ce cântă, vers frumos
Ce-'ntoarce sufletul spre Tine
Și-aduce-'n inima smerită
Un dor ce naște plâns duios..

Și n-am mai mare bucurie
În viața asta ce-o trăiesc
De când Te-am cunoscut pe Tine
Și Te-am iubit din prima clipă,
Decât să Te mărturisesc!

Slava desartă ....

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, sa stii ca Sfantul Ierarh Nifon, pentru a fi smerit se ruga asa: "Doamne, te rog sa faci ca oamenii sa ma socoteasca un nimic, sa nu fie om pe pamant care sa ma laude si sa ma cinsteasca, ca sa nu fiu osandit din pricina lui. Izbaveste-ma Tu, de lauda oamenilor, Dumnezeule, izbaveste-ma de cinstirea ce vine de la oameni". Asadar ori de cate ori te lauda cineva, zambeste-i, dar imediat ce incepe sa te laude, sa zici in gandul tau: "Nu ma lauda pe mine ca sunt cel mai mare pacatos din lume, ci lauda-L pe Prea Sfantul Dumnezeu, pe Prea Curata, Maica Domnului si pe toti Sfintii din Ceruri!" In sufletul tau trebuie sa auzi, ca un ecou, tot timpul cat te lauda cineva: “LAUDAT SA FIE DOMNUL! LAUDAT SA FIE DOMNUL! 

Laudati pe Domnul ca este Bun ca in veac este Mila Lui!” Cel care te lauda iti face mare rau, este ca si cand tu ai alerga cu mare viteza, iar el ti-ar pune piedica! Gandeste-te ca nu este nici-o icoana cu chipul tau in nici-o Biserica Crestin Ortodoxa, nu esti trecut in calendar cu Cruce rosie! Atunci meriti laude??? "Precum un sac gaurit nu pastreaza ceea ce este pus in el, la fel si slava desarta pierde rasplata faptei bune" zice Sfantul Nil Sinaitul. Fugi de slava desarta, fiindca, este o fiica a pacatului Luciferic 

- MANDRIA. Cateva leacuri impotriva slavei deșarte: 

1. Aducerea aminte de moarte; 

2. Primirea necinstirii; 

3. Sa ne vedem pacatosenia; 

4. Post si rugaciune multa. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

La Mânăstirea Sfantul Teodosie cel Mare - Pestera Magilor

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Mormântul Sfântului Teodosie Cel Mare ă Israel

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

M I N C I U N A ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, minciuna este un cuvant sau o fapta contrara adevarului. Minciuna, este personificata in cel care o nascoceste, diavolul, considerat de Mantuitorul ca ,,tatal minciunii” (Ioan 8:44). Sfantul Apostol Pavel zice: ,,Nu va mintiti unii pe altii” (Coloseni 3:9). Anania si Safira ,,au mintit lui Dumnezeu si Duhului Sfant” (Faptele Apostolilor 5:3-4), si au murit pe loc. Iata ce spune poetul Costache Ioanid intr-una din poeziie sale: ,, Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata. E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata...” Nu, floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua. Intaia ta minciuna, aduce pe a doua. Intai, e o veriga, apoi un lant: ROBIA. Visarea trage lenea si lenea lacomia, Apare bautura, desfraul, furtisagul. Si-apoi cand deznadejdea, Trecand in graba pragul, Te faci sa-ti curmi viata sau, sa te-mbete crima, cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna: Prima. Minciuna o e crima? E-o crima, orice pata! Cand vine micul vierme! Tu striga-n graba: ,,Tata!”, Prin Sangele salvarii loveste pe dusman! Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!
Te rog sa nu uiti ca, mincinosii, ereticii, nelegiuitii sunt exclusi din Imparatia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). ,,Pe ucigaş şi pe viclean il uraste Domnul (Psalm 5:6). Inteleptul Solomon, spune ca Domnul uraste LIMBA MINCINOASA (Pildele lui Solomon 6:16-19). O minciuna, de cele mai multe ori, antreneaza un lant de alte minciuni. Altfel spus, o ,,nevinovata" minciuna va avea in consecinta un efect de ,,bulgare de zapada”. De aceea, pe cat iti sta in putere, Fii curat cu inima! Sa nu minti! Amin si Aliluia!

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

SEMNELE LUI DUMNEZEU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Eliana Popa

Curg păcatele-n cascadă, pe pământ e urâciune,
Dumnezeu trimite semne...lumea zace-n spurcăciune
Unii râd...nu iau aminte, cei ce sunt plămada humii,
Nici la semnele din ceruri, ce vestesc sfârșitul lumii!

Chiar istoria ne spune și Părinții Sfinți cuvântă
Despre semnele trimise când pierea Cetatea Sfântă,
Când Ierusalimul tot...ajunsese cuib de hiene
Dumnezeu în marea-i milă, le-a trimis mai multe semne!

 
Mai întâi o stea se-aprinde în a cerului coroană
Ce-a luat chipul unei săbii...era SABIA ROMANĂ !
Și fugind înfricoșați au căzut la rugăciune
Apoi s-au întors cu toții la păcat și urâciune!

 
Timp de-un an văzut-au semnul străjuind pe bolta nopții
Ce le prevestea pieirea și târcoala rece-a morții,
Dar zadarnic! Râd și joacă ...(și noi azi ca și aceia)
Se obișnuiesc să-l vadă, ca fierarul cu scânteia!

 
Un alt semn li se arată chiar în Templul Domnului
Când trăgeau cu toți juninca, jertfă pe Altarul Lui.
A născut un MIEL, aceasta...a născut între leviți,
Dar zadarnic...că la suflet au rămas tot împietriti!

 
Și în altă zi Stăpânul, pentru ca ei toți să vadă,
Le mai dă încă un semn...să-i întoarcă, să nu-i piardă:
Căci în prima zi de mai, când dă astru-n asfințit
Multă oaste se arată sus pe cer, către zenit!

 
Și păreau că sunt în luptă...ceru-i roșu sângeros
Dar degeaba, căci poporul, iar a înțeles pe dos!
Au gândit că alte neamuri...care zac în întuneric
Vor fi de ei înrobite..ajutați de Cel Puternic!

 
Au urmat și alte semne mai grozave și mai rele
Însă nu-mi ajunge timpul ca să pot vorbi de ele
Șapte semne au fost trimise și n-au vrut să ia aminte,
Până n-a căzut cetatea și-au pierit de morți cumplite!

 
Au trecut de-atunci milenii peste-ntreaga omenire
Câți am învățat din semne ca să ne venim in fire ?
Câți au înțeles căderea celor ce au scris istorii
Și s-au prăbușit din tronuri , din mărire și din glorii ?

 
Să luăm cu toți aminte! Dumnezeu încă ne rabdă,
Ne trimite și azi semne, înainte să ne piardă,
Sfinții toți se roagă-n ceruri mijlocind la Tronul Sfânt
Și Măicuță lui Iisus ne privește lăcrimând!

 
Pentru ruga ei cea sfântă, Dumnezeu ne mai dă zile
Așteptând să ne întoarcem și să ne venim in fire!
Dar nu lua în râs proorocii...fă-ți în cer comori de roade
Timpu-i scurt si sita cerne...iar neghina se va arde !

 
Din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

SFANTUL PROOROC IOAN BOTEZATORUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Versuri: Andrei Ibraim

“Sfinte Ioan, ca un Inger ai petrecut,
Cel mai mare, din femeie nascut!
Pocainta ai propovaduit, 

Calea spre mantuire ai pregatit.

 Ai botezat cu botezul pocaintei,

 Eliberand suflete din ghearele suferintei, 

Sfinte, Inaintemergator al Domnului,
Roaga-te pentru noi, Mantuitorului!
S-avem credinta si-n suflet multumire,
Mai multa ravna pentru mantuire!”.

🙏 Sfinte Ioan, Botezatorule, ca unul care ai mare indrazneala catre Dumnezeul nostru Iisus Hristos, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!
🙏 Binecuvantare si LA MULTI ANI din partea mea, tuturor acelora care poarta numele Ioan, Ioana, Ionel, Ionica. Sanatate, implinire si mantuire!
                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

Ce înseamnă ’sfinţirea caselor de Bobotează’?

Astăzi ne-a vizitat Preotul Radu Codreanu ...si ne-a sfintit casele ...multumim lui Dumnezeu că am fost acasă să il primim...

                                                     Sfintirea caselor de Boboteaza

Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.

Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: “Omul sfinteste locul”.

Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: “apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh”, “pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire”, “pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica” si pentru ca “prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor”.

Termenul “aghiasma” vine de cuvantul grecesc “aghiasmos”, care isi are originea in cuvantul “aghios”(sfant). “Aghiasmos” se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem “voi face o aghiasma”, intelegem slujba, iar cand spunem “voi bea un pic de aghiasma”, ne referim la apa sfintita.

Exista si o alta explicatie in legatura cu originea cuvantului “aghiasma”. S-a spus ca el vine de la “iazma”. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR, cu etimologie ne­cunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, contrar sensului originar de “apa sfintita”. Explicatia este urmatoarea: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: “Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau“.

Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea “celui potrivnic”, adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, ve­denie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma – aiazma – iazma, de a alunga “aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau, satana.

E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Asa ca nu putem pune un semn de egalitate intre apa nesfintita si aghiasma.

Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

Sfântul Ioan de Kronstadt 

- despre sfinţirea stihiilor de Bobotează-

Procesiunea anuală de Bobotează nu este doar un ritual impresionant – Biserica nu ocupă pe nimeni şi nu se ocupă de spectacole inutile – ci unul sfânt; e un rit de rememorare impus de o necesitate extremă a naturii înseşi sau a fiinţei elementelor (stihiilor) sale – apa şi aerul – spurcate şi stricate neîncetat de păcatele oamenilor şi de necesităţile aceloraşi oameni care vieţuiesc în spaţiul atmosferei şi au continuă nevoie de elementul apă. Întreaga natură, toate elementele ei sunt spurcate necontenit de păcatele omeneşti, de viclenele duhuri ale întunericului care vieţuiesc în văzduh şi care generează în el tot felul de fluxuri de stricăciune şi boli. Apare deci ca o necesitate presantă sfinţirea şi însănătoşirea prin Biserică a acestor stihii.

N-aţi observat oare că în anii de acum s-au petrecut la noi, pe pământ, fenomene neobişnuite: fie o iarnă lipsită cu desăvârşire de cele ale iernii – cu ploi, cu ninsori care s-au topit îndată, cu reveniri bruşte la iarnă, dar numai pentru câteva zile, şi tot aşa, din nou – nici toamnă, nici primăvară, apoi iarăşi ceva nedefinit, instabil, treceri frecvente de la ploaie la ninsoare, de la cald la rece, de la uscăciune la umezeală; organele respiratorii sufăr; întreg organismul este zdruncinat din creştet până la tălpi din cauza instabilităţii timpului; există nenumăraţi bolnavi, adulţi şi copii, din cauza instabilităţii şi neregularităţii curenţilor atmosferici. Aceasta pentru că, la porunca Creatorului, natura ne arată prin asemenea fenomene propria noastră instabilitate, modul nostru de viaţă neregulat, pervertit.

Mai multe cititi aici :

https://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.com/2015/01/sfintirea-caselor.html

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/search/label/Sfestania%20si%20sfintirea%20casei