PRODODUL DOMNULUI VINEREA MARE 2017

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

AVVA, TATĂ !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)





( de Eliana Popa)

În amurgul trist al noptii când si-arată luna cornul
În livada cu măslinii, cu durere urcă Domnul
Însotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon- Piatră
Dar in suflet e tot singur...mai singur ca niciodată !


,,- Sufletul mi-e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine!"
Dar indată adormiră prinsi sub vraja lunii pline
În gradina Ghetsimanii aproape de miezul noptii
Adormiră ucenicii parcă prinsi de somnul mortii !

Numai Domnul plin de lacrimi ce-i brăzdau frumoasa-i față
Şi fierbinti sudori de sange... către Tatăl rugă-nalță:
,, De e cu putința,Tată, ca să treacă, să nu vină
Ceasu-n care sorb a lumii ,cupă de păcate plină !

Că la Tine, Avva, Tată, totul este cu putința,
Să se facă a Ta voie ! Nu după a Mea dorință "
Singur se simțea in noapte, singur in durerea Lui
Si cu lacrimă de sânge plange Fiul Omului !

Plânge-n ruga ce-o înalță, suspinând cu duhul Său,
Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu
Şi-L pândeşte-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul
Ce aşteaptă zorii zilei sa-şi trimită vânzătorul !

Se întoarse să-şi găsească ucenicii cei iubiți
Întristat mai tare-i Domnul când îi află adormiți :
,, - Nici un ceas n-ați fost in stare lângă Mine să vegheați? "
Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburați !

Tot Ierusalimul doarme, pe când Domnul priveghează,
I-a lăsat din nou s-adoarmă, mângâiați de-a lunii rază.
E mai trist ca adineauri văzând a lor neputință
De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorință.

Si in astă noapte-n care, biruie ispita fricii
Parcă nu-i ascultă ruga nici Tatăl, nici ucenicii.
Numai ce-i ce vor sa-L prindă si cu cel care-o să-L vândă
N-au sa doarmă-n noaptea asta, să pornească stau la pândă !

Iar se-ntoarce si işi frânge, prabuşit genunchii-n rugă
Precum fumul de tămâie, sfânta-i rugăciune urcă:
,, - Preaslăveşte-Ți Fiul, Tată, iată ceasul iute vine...
Că si Fiul intre oameni, Prea Slăvi-Te-Va pe Tine,

Arătat-am al Tău Nume, celor care Mi i-ai dat
Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvântul Mi-au urmat,
Când eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am făptura
Am pierdut doar ,,vânzătorul" ca să implinesc Scriptura

Si au cunoscut că toate câte le-au văzut la Mine
Toate ale Mele, Tată, sunt venite de la Tine
Către Tine vin acuma si unde veni-Voi, Eu
Vreau să vină si aceia ce-au primit Cuvântul Tău !

Ca să vadă a Mea Slavă toți acei ce Mi i-ai dat
Si-am lăsat la ei Cuvântul ca sa fie semănat,
Nu mă roag doar pentru-acela ce l-am pus semănător
Ci şi pentru cel ce crede ascultând cuvântul lor!

Să-i sfintesti pe toti, Parinte, intru adevărul Tău
Ca vor fi urâti in lume, cum am fost urât şi Eu
Si păziti au fost de Mine cât alături ii aveam
Dar acum Te rog pe Tine să-i păzeşti de cel viclean "

Si in vremea-n care astfel,plângând Domnul se ruga
Lângă El a stat un înger, alinând durerea Sa
Si-aratandu-i că în ceruri, pregătită-i biruința
Si-a venit trimis de Tatăl pentru-a-i întări voința.

E scăldat tot în sudoare...care picură cu sânge,
Care cade drept arvună a Jertfirii Lui pe Cruce
Sângele prin care Domnul ne va face fii Luminii
A-nceput întâi sa cadă în grădina cu măslinii !

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toată făptura
Când Golgota-şi cere Jertfa ,să se-mplineasca Scriptura,
Întărit cu rugăciunea ce i-a sters fiorul fricii
Se ridică si porneşte sa-şi trezească ucenicii :

,, - Ridicati-va ! Căci iată..nu o sa mai fiu cu voi
Vine cel care Mă vinde, se apropie de noi"
Dintr-o ceată numeroasă, iese Iscarioteanul
Ca să dea sărutul mortii lui Iisus Nazariteanul !

( din volumul : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii" ,editura Grafix )

Dac-aş fi crezut, Iisuse,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Dac-aş fi crezut, Iisuse,
că Tu vii aşa curând,
cum m-aş fi luptat cu somnul
să mă afli aşteptând!
Cum m-aş fi luptat cu lenea
să fiu voia Ta lucrând
– o, de-aş fi ştiut, Iisuse,
că Tu vii aşa curând!

O, de-aş fi crezut, Iisuse,
cu adevărat că vii,
cum Ţi-aş fi ieşit nainte,
ca la Sfintele Florii,
cum aş fi-mbrăcat veşmântul
sfintei Tale cununii
– o, de-aş fi crezut, Iisuse,
cu adevărat că vii!

O, de-aş şti măcar acuma
cum mă vrei Tu de curat,
de-aş putea de-acuma crede
că Tu vii ne-ntârziat,
să mă pot măcar de-acuma
pregăti cu-adevărat,
ca să nu m-alungi, Iisuse,
osândit şi lepădat!T.D.

ÎN VREMEA RĂSTIGNIRII TALE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Versuri : Eliana Popa

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale
Obrazul Sfânt eu nu l-as fi scuipat
La fel ca toti acei cu inimi goale
Ce spre Golgota, ura si-au purtat !

Eu as fi vrut să fiu o adiere
Si cu blândețe fruntea-Ti să o sterg
Să-ți scot toti spinii patimilor grele
Si rănile-n zefiri sa Ti le leg !

Un strop de rouă de-as fi fost sau ploaie
Toată puterea apei as fi strâns
Din mine revărsându-se suvoaie
Spre gura-Ti insetata ar fi curs !

Si de-as fi fost un trandafir, o floare
Spre Tine doar mireasma-mi să se verse
Petale zugravite in culoare
Ca un balsam pe răni sa Ti se-aseze.

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale,
Obrazul sfânt eu nu l-as fi scuipat
Doar l-as fi sters de sânge si sudoare
Si-n fața Ta, umil m-as fi plecat !

Din volumul ,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

Poezie de Pasti

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale ;

Simt şi acum, pe prispă, dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingăşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,

Şi-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi “ziua bună”,
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bătrână ;

Se anunţa o mare sărbătoare,
Iar martoră era şi Luna plină :
Va coborî din morţi, spre Înălţare
Iisus, a lui Maria, cu lumină !

Că începea aşa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Şi lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vânturau prin uşa din cerdac,

Ne uşuram şi trupul de povară
Şi sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam şi eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit !)

Fiind copii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, că ne rodea burtica,
Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare,
Că popa nu ştia, zicea bunica,

Dar totul se făcea cu rânduială
Şi toate le-aşezau la locul lor,
Ştiau bătrânii bine, fără şcoală,
Cum să-L primim pe-al lumii Salvator…

În miez de noapte, satu-n aşteptare,
Biserica-ntr-o horă o strângea,
Lumini se arătau pe la altare,
Iisus, Hristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paşte şi lumină,
Bunica ne dădea miel din cuptor,
Iar ouăle-aşteptau pe masa plină
Sfinţite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam
Gătit în straie noi, cum altul nu-i,
Căci noi copii-atunci, ne înnoiam
Când Se năştea şi la-nvierea Lui,

Şi câtă bucurie, ‘ntregul sat,
Ouă ciocnind cu mare şi cu mic,
“Hristos a înviat ! Adevărat !”
Pe pajiştea cusută-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,
Aceeaşi luncă mândră ca o ie,
Mi-a dat ca să le sorb licoarea lor,
Doi ochi de vis cu nume de Mărie…..

Aş vrea să vin din nou în satul meu,
În zi de Paşti, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare…..

E Paşte iar şi Hristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe, peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge…..

Simt o speranţă-n suflet cum izvoare
Din flacăra-I ce arde, tumultoasă,
La ziua şi sătucul plin de soare,
La Învierea când voi fi acasă.
Valeriu Cercel