ICONOMUL CREDINCIOS

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

M-a pus Hristos să-L dau la oameni,
Nu să-L “păzesc” de credincioși,
De frica aia că vezi, Doamne,
Sunt necurați și păcătoși.

Păi câtă frică să îmi fie
Să-L dau pe Domnul din Potir
Unui creștin de omenie
Ce intră des sub patrafir?

Păi dacă n-are ce să-mi spună
Când îl întreb ce-a mai greșit,
Aceasta nu-i dovada bună
Că-i numai bun de-împărtășit?..

În loc să facem “cum se face”,
Urmând tradiții din Fanar,
Zic eu, mai bine ne-am întoarce
La deasa-împărtășire iar

Căci “mult și gras” este Vițelul
Pe Care Tatăl ni L-a dat
Și a umplut cu Sânge Mielul
Potirul binecuvântat.

La Nunta lui Hristos se vine
În straie albe de nuntaș,
Dar nu se întinează haina
Cu o plimbare prin oraș.

Îmi este mare bucurie
Când Îl mănânc pe Dumnezeu,
Dar când Îl dau la parohie
Mă bucur și mai tare eu

Și când voi fi trimis de Tatăl
La Judecata lui Hristos,
Eu sper să spună Domnul: “Iată-l
Pe iconomul credincios!”
amin 

"ȘI DIN IZVORUL CEL FĂRĂ DE MOARTE GUSTAȚI"..

Este foarte ciudat faptul că unii preoți strigă cu Potirul în mână "apropiaț-vă", iar în privat se leapădă de aceste cuvinte, prin interziceri de genul: "Nu se poate, nu au trecut nici măcar 40 de zile de când v-ați împărtășit ultima dată". Păi cum vine asta?.. "Apropiați-vă", dar stați departe?! Ne hotărâm o dată ce vrem de la Sfânta Liturghie? Ce a devenit Sfânta Liturghie, un pretext pentru a aduna pomelnicele?.. Da, adunăm și pomelnicele, dar Sfânta Liturghie este Cina Domnului și ar trebui SĂ PLÂNGĂ INIMILE ÎN NOI atunci când în fața Sfântului Potir apar numai doi-trei copilași. Dumnezeu Tatăl este Împăratul Care oferă Cina; Hristos este Vițelul cel gras care se pune pe masă, "Vițelul cel mult", cum Îl numește Sfântul Ioan Gură de Aur, "Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii", cum Îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Iar eu, preotul, cine sunt? Sunt sluga trimisă de Tatăl ca să invite la cină! Păi cum să-i țin departe pe cei pe care trebuie să-i invit?.. Bineînțeles, am spus de la început, trebuie spovedanie, dar nu înaintea fiecărei Sfinte Liturghii, ci atunci când se adună murdărie mai mare în suflet. "Căci este și păcat care nu e de moarte", zice Sfântul Apostol Pavel. Căci o astfel de mărturisire continuă a credincioșilor nu este posibilă în bisericile de parohie. Care preot stă continuu să spovedească?.. Tocmai de aceea preoții, neputând să stea veșnic la mărturisit, nici nu mai împărtășesc. S-a creat așa, o tradiție comodă, celebra sintagmă "în cele patru posturi de peste an". Dar aceasta nu are nici o legătură cu Dogmatica Sfintei Biserici, ci cu comoditatea clerului și a poporului. Am mai îndemnat eu lume la mărturisit păcatele după două săptămâni de la spovedania anterioară și ce credeți că auzeam? "Ăăăă.. Nici nu știu ce să vă spun.. POATE am vorbit aiurea, POATE am privit aiurea. POATE am gândit aiurea". Și pentru acest POATE eu să-ți dau dezlegare? Și cum să o dau? " Se dezleagă robul - roaba lui Dumnezeu care POATE a păcătuit"? Dragii mei, eu în scaunul spovedaniei sunt om concret, mie trebuie să îmi vii cu lucruri clare. Deci văzând eu că după împărtășire oamenii se păstrează suficient de curați, fiind atenți cu moralitatea lor, i-am chemat se se cuminece mai des, după o spovedanie mai multe duminici la rând. Să se bucure de Dumnezeu, drăguțul de El, să râdă inimile în ei de la revărsarea Harului, să cineze cu Hristos Dumnezeu, să stea la taifas cu Mântuitorul lor. Efectul? Sfințirea și îndumnezeirea! Trezvia duhovnicească, întărirea puterilor sufletești, luminarea minții, îmblânzirea sufletului, îndulcirea inimii. Ehei, după opt ani de împărtășire continuă cu Dumnezeieștile Taine, nu mai sunt enoriașii mei cum erau când i-am cunoscut eu.. Au crescut foarte mult duhovnicește. Acum spuneți-mi dumneavoastră, este adevărat că după roade se cunoaște pomul? Și ce poate rodi prezența fizică a Dumnezeului nostru Iisus Hristos în noi, decât bunătate, blândețe și smerenie?..

Vă rog să nu mai faceți comentarii contrarii la postarea mea până nu veți pune în practică ceea ce vă spun. În Italia se spune "provare per credere", adică probează ca să te convingi. "Gustați și vedeți că bun este Domnul". Atât de bun..

https://www.facebook.com/photo/?fbid=3190232791274848&set=a.1500584246906386

V-AȘ MAI SPUNE CÂTE UNA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

V-aș mai spune câte una,
Însă nu prea am ce spune,
De aceea, dragi prieteni,
Vă îndemn la rugăciune,

Căci cu „spusurile” noastre
Vremea trece, timpul zboară
Și-o să vină ziua-n care
Tare rău o să ne pară

Că am risipit atâta
Vreme pentru rugăciune;
Candelele noastre-s pline
Numai cu deșertăciune,

N-am pus undelemn în ele,
Ca să-L așteptăm pe Mire,
Ocupați cu flecăreala,
Curioși fiind din fire.

De aceea, dragi prieteni,
Vă îndemn la fapte bune
Iar din ele cea mai mare
Este sfânta rugăciune.

Nu aș vrea în „ziua-aceea”
Să dați vina voi pe mine,
Că v-ați fi rugat, adică,
Mult mai mult și mult mai bine,

Însă vezi, curiozitatea
V-a fost pusă la-ncercare
De „părintele acela”
Cu o zilnică postare.

V-aș mai spune câte una,
Dar tăcerea mi-am impus-o.
Dacă mă gândesc mai bine..
Una astăzi tot v-am spus-o!
(13 mai 2026)

Sorin Croitoru