DIN SUFLET PENTRU SUFLET: Invierea lui Lazar

                                         DIN SUFLET PENTRU SUFLET: Invierea lui Lazar: ,

Hrană Duhovnicească: Colaje cu Citate de Post 2

Pentru mai multe colaje , intrati aici:

Hrană Duhovnicească: Colaje cu Citate de Post 2:                  

  ----- DOAMNE IARTĂ PĂCATELE MELE, SI ALE NEAMULUI MEU !----

CREZUL - cu preot paroh Marius Sfercoci

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Iertarea păcatelor

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Iertarea păcatelor este o faptă cu mult mai mare decât vindecarea trupului; cu atât mai mare, cu cât mai mare e sufletul decât trupul. Pentru bunii creștini trupul este un mijloc prin care sufletul să se ridice la cer. După cum paralizia este o boală a trupului, tot aşa şi păcatul este o boală a sufletului. Dar iertarea păcatelor ne rămâne necunoscută, deşi era o faptă mai mare, pe când vindecarea trupului se vede, deşi este o faptă mai mică.
Omul însuşi nu se cunoaşte bine nici pe sine, de aceia trebuie păstrat un echilibru. Toţi oamenii sunt afectaţi de păcat, deși au potenţialul îndreptat spre rău nu toţi sunt nişte ticăloşi. În Ghețimani ucenicii dormeau când Domnul Iisus Hristos se ruga cu lacrimi și transpiraţie de sânge pentru lumea rea și păcătoasă, apoi toţi l-au părăsit, au fugit, dar aceasta nu L-a surprins. Mântuitorul ştia le ce să se aştepte, ştia pentru cine venise să moară, iar fiindcă şi-a imaginat, și-a închipuit, a prevăzut, i-a păsuit și le-a dat răgaz de îndreptare, pentru că ştia firea omeneasca ticăloasă, păcătoasă, plină de patimi, schimbătoare, lipsită de statornicie.
Dumnezeu ne cunoaşte și de aceia pentru viaţa noastră a instalat un mecanism ingenios, un sistem de separare și îndepărtate, special pentru fiecare om și pentru fiecare nivel de înduhovnicire, pentru a stopa și separa primejdia ispitelor peste puterea noastră a le purta si a le îndepărta, un filtru care să ne dea atât cât putem duce, o gimnastică și exerciţiu religios, spiritual, sufletesc; El ne-a trimis pe Duhul Sfânt care să ne angreneze și să ne angajeze în lupta pentru dobândirea cununii mântuirii la examenul judecăţii de apoi, dar în care și noi trebuie sa avem libera voinţă, dorința și înțelegerea de a-l urma pe Iisus Hristos.
,,Ci eu numai spre Domnul voi atinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nadejdea si Dumnezeul meu ma va asculta”. ,,Când tu, frate, eşti lovit de vreo nenorocire, care te pune în necaz, nu căuta scăpare la oameni, nu te rezema pe ajutorul muritorilor, ci trecând pe lângă toţi alţii, aleargă la adevăratul doctor al sufletului tău. Numai El singur poate vindeca sufletul nostru, El, care l-a făcut şi numai El, care cunoaşte faptele noastre, poate pătrunde şi în conştiinţa noastră, atinge inima noastră şi deştepta duhul nostru. Iar dacă El nu ne mângâie, atunci orice ar face oamenii pentru acesta, este de prisos şi zadarnic. Din contra, când Dumnezeu ne deşteaptă şi ne mângâie, necăjească-ne oamenii şi de o mie de ori, ei nu pot nimic; căci când El întăreşte inima noastră, nimeni nu este în stare a o clinti.
Zicând aceasta, iubiţilor, totdeauna să năzuim la Dumnezeu, la El, care are bunăvoinţă şi putere, a sfârşi necazul nostru. Când noi voim să rugăm pe un om pentru ceva ne adresăm mai întâi către servitorii si favoriţii lui şi să facem un înconjur lung. La Dumnezeu însă toate acestea nu sunt de trebuinţă; pe El putem nemijlocit a-L chema, şi El aude rugămintea noastră, fără pierdere de timp şi fără cheltuială. Este de ajuns, ca numai să strigăm către Dânsul întru inimile noastre şi să-L rugăm cu lacrimi și atunci tu poţi a te adresa de-a dreptul la El şi a te apropia de Dânsul.
Când noi rugăm pentru ceva pe un om, adeseori avem teamă, ca nu cumva să audă despre aceasta vreun potrivnic al nostru, sau altul să grăiască rău despre lucru, şi aşa să vatăme lucrul nostru cel drept.La Dumnezeu n-avem să ne temem de toate acestea. Căci El zice: Când voieşti să mă chemi, vino singur, adică, strigă întru inima ta, fără ca să ai trebuinţă a mişca buzele. „Intră, zice El, în cămara ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui, care este întru ascuns; şi Tatăl, care vede întru ascuns, va da ţie ca arătare”
Vezi, ce cinste mare îţi arată Dumnezeu! Când strigi către Mine, zice El, nu trebuie să te vadă nimeni; iar când Eu te cinstesc trebuie să fie martoră toată lumea, cât de bine îţi merge ţie. Aşadar să ascultăm regulele Sale, şi să nu ne rugăm, spre a fi văzuţi”. Oamenii au ajuns indiferenți emoţional, sufletesc, deciziile morale și de conştiinţă nu mai au nimic divin în ele, iar aceasta are influenţă si consecinţe grave, pentru pacea, liniştea, armonia din familie, din societate, din noi, fiindcă sufletul omului s-a împietrit de mulţimea păcatelor si relelor si fărădelegilor din jurul sau si din el.
În ciuda faptului ca societatea este degradată, decăzută sub raport moral sau social, înjosită, lovită în demnitatea ei, stricată, coruptă, vicioasă, lipsită de onorare, depravată, fiindcă și-a pierdut calităţile bune date de Dumnezeu membrilor ei, omului, iar totul este stricat, deteriorat, ruinat, în ciuda faptului că familia și membrii ei sunt loviţi de răul generalizat, iar credinţa a devenit numai o chestiune colaterală, socotită neimportantă pentru viaţa si existenta omului în acest mediu, Dumnezeu ne lasă șansa de a ne întoarce la El.

Dumnezeu ne spune că mai putem spera, mai putem să ne reconvertim, că mai putem să ne vindecăm, că mai putem să ne curăţăm, că mai putem să tindem spre lumina, să ieșim din noaptea existenţei noastre spre curăţenie, mai putem să ieșim din mizeria și mocirla păcatului, din petrificarea sufletească, din uscăciunea și deșertul spiritual, din încremenirea și insensibilitatea morală. ,,Nu te bucura de mine, vrajmasa mea, caci daca eu cad, ma scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea”.
În lumea care se scufunda, în care nu criza economica este determinantă, ci profunda criza morală, spirituală, imaterială, psihică, duhovnicească, în grava stare de educaţie profunda a omului este evidentă: omenirea a uitat de valorile culturii autentice, de patriotism, de țară, de strămoşi, de tradiţie, de dragostea de a fi citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, adăpat la izvoarele vii ale culturii și nu de la jgheabul rânced și putrezit al valorilor globalizării cu o cultura lipsită de omenie, care ne trage în adâncul prăpastiei, cu o cultură plină de instincte animalice, de sex, de desfrâu, de curvie, de material, de patimă pentru averea pe care să o risipeşti apoi în orgii.
În lumea care se scufunda exista deschisă opţiunea salvării, o salvare a sufletului care să facă curăţenie în haosul material. Mai putem încă să-l chemam pe Domnul Iisus Hristos, până când Dumnezeu nu zice gata, a venit timpul, sfârşitul, un sfârșit total, dar și individual al fiecăruia, până la judecata finală când fiecare se prezintă cu ce a agonisit prin fapta și lucrarea sa ca preț pentru mântuire, pentru viaţa veşnică, sau spre pieire veşnică.
,,Îndura-voi mânia Domnului, căci am pacatuit împotriva Lui, pâna când El va judeca pricina mea si îmi va face dreptate; El ma va scoate la lumina si voi privi dreptatea Lui”. Amin.
sursa Ioan Monahul

Despre spovedanie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este iarăşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci, te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.La ziua cea înfricoşatoare gândind, suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice: " Iata Mirele!" . Vezi, dar, suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci în priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.
Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, ţara ta o apără şi o ajută, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră...........

O NOAPTE BINECUVANTATA....

Rugaciune pentru mantuire

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

            Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.

Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.

Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie
pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.

Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.

Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Drumul Crucii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Spovedania

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Spovedania se face la reprezentantii lui Hristos, la ucenicii Lui, care sunt preotii si arhiereii. Crestinii ortodocsi trebuie sa se spovedeasca la arhiereii si preotii duhovnici care au acest dar. Ereticii si multi necredinciosi plini de mandrie se ridica impotriva spovedaniei sustinand marturisirea directa, lui Dumnezeu, motivand ca preotul duhovnic este si el un om pacatos. La altii intervine sentimentul rusinii si-l evita pe preotul duhovnic, iar unii judeca usor, sustinand ca nu au pacate grele.

Oamenii patimasi intotdeauna au iubit intunericul noptii, ca la adapostul intunericului sa poata savarsi faradelegea fara grija ca-i poate vedea cineva. Acestia sunt la fel ca fiarele salbatice, care dupa ce se innopteaza pleaca sa pradeze, iar cand se lumineaza de ziua se retrag in culcusurile lor. Asa si cu oamenii patimasi: nu sufera Evanghelia, lumina credintei, invatatura sanatoasa, ci stau in intunericul pacatelor. Noi, oamenii, traind in aceasta viata, nu se poate sa nu gresim cu ceva; daca nu inaintea oamenilor, inaintea lui Dumnezeu sigur suntem plini de pacate. Cine zice ca nu are pacate face un indoit pacat, caci il face pe Dumnezeu mincinos, fiindca numai El este fara pacat.
A marturisi, a spovedi pacatele, este o virtute, o biruinta a omului impotriva eu-lui sau, impotriva mandriei care este de la diavolul; este una din marile virtuti ale faptelor bune. In clipa cand ai primit iertare sub epitrahil de la preot, pacatele spuse cu cainta, cu lacrimi, se sterg din catastifele demonilor. Daca nu spui unul din pacate, dintr-un oarecare motiv, ti se dubleaza si celelalte si te faci mai rau ca la inceput; ori le spui pe toate, ori mai bine nu te spovedi de forma. De aceea preotul duhovnic este dator sa aminteasca omului care a venit la spovedanie cuvintele sfintilor parinti din molitfelnice: ,,Iata, fiule Hristos este de fata, nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut ca sa primesti iertare de la Domnul.

 Iata, si sfanta lui icoana este inaintea noastra, iar eu sunt numai un martor ca sa spun inaintea Lui toate cate mi-ai marturisit, iar de vei ascunde de mine ceva, sa sti ca toate pacatele indoite le vei avea. Ia seama, asadar, sa nu te intorci de la doctor nevindecat.

Doamne, si Stapanul vietii mele...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



"Doamne, si Stapanul vietii mele, Duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, departeaza-l, de la mine. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii Tale.
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului! Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul! Cel mai zidit, Dumnezeule, mantuieste-ma! Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma!”
Monahul Moise Aghioritul zice asa: "Duhul consumului, al traiului usor si al cugetului nesmerit, nu il lasa pe om sa se elibereze de multe lucruri inutile care i-au umplut viata. Postul Mare este un popas in goana obisnuita a vietii si un prilej de transfigurare. Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care in toata aceasta perioada se spune de sute de ori la Sfintele slujbe, ne indeamna sa parasim DUHUL TRANDAVIEI, AL GRIJII DE MULTE, AL IUBIRII DE STAPANIRE si AL GRAIRII IN DESERT si sa dobandim CURATIE, GAND SMERIT, RABDARE şi DRAGOSTE. Aceasta rugaciune frumoasa si plina de inteles se incheie, cerand de la Dumnezeu: „DARUIESTE-MI SA-MI VAD GRESALELE MELE si SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU”. 

Sa lasam, adica, BARFA, JUDECATA CELUILALT, CRITICA ASPRA care neincetat ne urmareste si sa ne indreptam asupra noastra insine, corectandu-ne gresalile”.

🙏 TATAL, FIUL si SFANTUL DUH, Treimea cea intru tot Sfanta si de o fiinta si incepatoare de viata, o Dumnezeire si o Imparatie, sa te binecuvanteze pe tine, pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor Sai. Amin si Aliluia!                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

SPORIRE DUHOVNICEASCA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

     Bucuria mea, fiecare crestin ortodox cautand mantuirea sufletului sau isi doreste cu ajutorul lui Dumnezeu, sa sporeasca duhovniceste. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: “Cand Domnul vrea sa-i daruiasca cuiva sporire duhovniceasca, ingaduie sa vina asupra lui “lupta”. Ispita sufleteasca il inmoaie pe om, il imblanzeste asa cum este imblanzit calul gonit in manej, la coarda. Celui ce biruie i se ingaduie sa intre la Cina Harului: si intra, și gusta, si se indulceste la Cina Domnului sau cum se indulceste la ospatul imparatesc ostasul care si-a dovedit credinta prin statornicie, prin barbatie, prin rani, prin biruinta”. Iar Sfantul Paisie Aghioritul ne sfatuieste asa: “1. Ingrijeste-te zilnic de suflet. 2. Trebuie sa dobandesti dumnezeiasca dreptate, iar nu logica si doar atunci Harul lui Dumnezeu va veni la tine. 3. Inainte de a face ceva, gandeste-te: „Oare Hristos vrea sa fac eu aceasta?”. Apoi actionează in consecinta. 4. Tu insuti sa lucrezi desavarsit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai tarziu, cu privire la virtutea ascultarii. 5. Nu-ul pe care il spui oamenilor trebuie sa fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gandești, chiar daca aceasta face rau celuilalt. Totusi, spune-o cu bunatate si nu-l lasa pe celalalt fara cateva explicatii. 6. Trebuie sa ai si sa pazesti aceasta demnitate duhovniceasca: sa fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place aproapelui tau, iar nu la ceea ce-ti place tie. 7. In fiecare zi sa citesti un pasaj din Noul Testament. 8. Nu privi la ceea ce fac altii, nici nu cerceta cum si de ce o fac. Propriul tau obiectiv este curatarea sufletului si desavarsita supunere a mintii dumnezeiescului Har. Asadar, sa ai grija tu de tine: sa te rogi, sa studiezi, sa spui smerit Rugaciunea lui Iisus, sa stii ca ai absoluta trebuinta de milostivirea lui Dumnezeu”.
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea sporire duhovniceasca. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                         Preot Ioan 🛎

Milostenia

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                          Fericit cel care caută la sărac şi la sărman

Suntem în Postul Pastelui şi toată nevoinţa noastră duhovnicească (rugăciune, mătănii, post, înfrânarea de toate felurile, participarea la sfintele slujbe, citirea Sfinţilor Părinţi, etc.) trebuie încununată cu faptele bune asemenea fecioarelor înţelepte care şi-au încununat fecioria cu milostenia, ca nu cumva la judecată Hristos Domnul să ne spună: "Nu vă cunosc pe voi!".

Este plină lumea de oameni săraci, bolnavi, orfani, văduve, bătrâni, care aşteaptă o mângâiere de la noi, o bucată de pâine, o hăinuţă, o rugăciune, o privire duioasă, un cuvânt bun. Oricui cere daţi-i ! Am ales câteva pasaje din Sfânta Scriptură despre miluirea şi ajutorul săracilor. Duhul Sfânt vorbeşte aşa de frumos şi de direct prin gura proorocilor şi sfinţilor apostoli:
Psalmul 40:1-3

"Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el.

Deuteronom 15:7-9

"Iar de va fi la tine sărac vreunul din fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale de pe pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi învârtoşezi inima, nici să-ţi închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac; ci să-i deschizi mâna ta şi să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui şi cu lipsa ce suferă. Păzeşte-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit şi să zici: Se apropie anul al şaptelea, anul iertării; şi să nu se facă din pricina aceasta ochiul tău nemilostiv către fratele tău cel sărac şi să-l treci cu vederea; că acela va striga împotriva ta către Domnul şi va fi asupra ta păcat mare.

1 Regi 2:7

"Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele. "

Iov 31:16-23

"Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor? Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea? Dimpotrivă, din tinereţile mele, am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere, am călăuzit pe văduvă. Dacă vedeam un nenorocit fără haină şi vreun sărac care n-avea cămaşă pe el, nu mă binecuvântau coapsele lui şi nu-l încălzea lâna mieilor mei? Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecăţii, atunci să cadă umărul meu din încheietură şi braţul meu să se dezlege de osul celălalt! Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam să stau.

Iov 31:32

"Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porţile mele le deschideam călătorului."

Ps 10:4

"Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor."

Ps 67:11

"Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac."

Ps 71:11-14

"Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui. Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor. Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mântui; de camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui."

Ps 112:5-8

"Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ? Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său. "

Proverbe 14:31

Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.

Proverbe 19:22

Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preţ este un sărac bun decât un om mincinos.

Proverbe 22:9

Omul blând va fi binecuvântat, căci din pâinea ui dă celui sărac.

Proverbe 28:27

Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine îşi acoperă ochii lui va fi mult blestemat.

Marcu 12:42-44

"Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.

Iacov 2:1-9

"Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi? Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi; Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.

Apocalipsa 3, 15-17

"Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!"
Doamne Ajuta

POSTUL PASTELUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)...    

Bucuria mea, poezia de mai jos este scrisa de Andrei Ibrahim, iar eu subscriu mesajului transmis prin ea:

“Domnul, in Postul Mare, 

Ne va da binecuvantare,

 Daca nu tinem suparare,

 Si de la frati cerem iertare!

Deci, fratilor sa ma iertati,

 Pentru orice cuvant sau gand rau,

 Sa fim buni si impacati,

 Placuti in fata lui Dumnezeu!”.

POST USOR, POST CU FOLOS cu ajutorul lui Hristos, SPRE MANTUIREA SUFLETULUI. Minunat ar fi ca incepand de astazi si pana la sfarsitul Postului Mare, sa ne straduim sa fim: SURZI, MUTI si ORBI, astfel incat de Sfintele Pasti sa putem praznui cu sufletul plin: de BLANDETE, de IERTARE, de RABDARE, de IUBIRE, de MILOSTENIE, de INFRANARE de la mancare si de la poftele trupesti... Cum adica, surzi, muti si orbi? Surzi, la clevetelile altora de langa noi. MUTI, adica, sa nu vorbim pe nimeni de rau, sa nu clevetim, sa nu judecam, sa nu invidiem. ORBI, adica, sa nu vedem pacatele, patimile si caderile sufletesti ale aproapelui nostru. Acestea toate ostenindu-ne a le implini cu ajutorul lui Dumnezeu, si totodata fiind si SPOVEDITI si IMPARTASITI, in ziua de Sfintele Pasti, Iisus Hristos va invia (in mod virtual) si in sufletele noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

Biserica Sfantul Apostol Pavel din Tessalonik - cu preot Ioan

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

PREOTUL ARE VREDNICIA DE LA DUMNEZEU DUHUL SFANT

      Bucuria mea, vrednicia fiecarui preot crestin ortodox, este oferita de Duhul Sfant, care prin intermediul mainilor episcopului imbraca sufletul lui cu vesmantul divin al Harului arhieriei Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Din momentul in care a primit harisma preotiei si s-a imbracat cu harul sfinteniei a dobandit si stapanirea duhovniceasca, superioara stapanirii lumesti. 

Sfantul Cosma al Etoliei, spunea asa: “Daca mergand pe drum, as intalni imparatul Bizantului si un preot, intai as alerga sa sarut mana preotului si apoi as saluta pe imparat. Si daca m-as intalni pe acelasi drum cu un Inger si cu un preot, mai intai as alerga sa sarut mana preotului si apoi, as saruta mna Ingerului”. Rugaciunea binecuvantarea si harul preotului, sunt toate ale lui Iisus Hristos. 

Chiar daca preotul este tanar sau batran, vrednic sau nevrednic, el poarta preotia lui Hristos, are harul lui si imparte binecuvantarea divina a Acestuia. Harul divin este de la Duhul Sfant impreuna cu puterea de a lega și de a dezlega pacatele oamenilor. Prin Har se savarsesc Sfintele Taine. Preotul, prin Har, este mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, cu putin mai sus decat acestia, dar si cu o sarcina mai grea atarnata de glumajii lui. 

       La hirotonie i se spune preotului: “Primeste odorul acesta si pastreaza pana la adoua venire a Domnului nostru Iisus Hristos care il va cere de la tine”. Din nefericire, astazi traim intr-o lume a anarhiei, a materialismului, a necredintei si a distrugerii morale, unde preotii crestin ortodocsi nu sunt cinstiti ca reprezentanti ai lui Dumnezeu pe pamant: prin mana preotului poti primi dezlegare de pacate si Sfanta Impartasanie (viata ta vesnica), pe care tu nu ai de unde sa ti le poti lua. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                          Preot Ioan 

CRESTINUL ORTODOX I N T E G R U

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, ca preot crestin ortodox, vreau sa-ti marturisesc un crez al meu. Oricare crestin ortodox, ca sa fie OM INTEGRU, trebuie sa aiba PARINTI TRUPESTI (tata si mama), dar si PARINTE SPIRITUAL (adica un preot duhovnic).

 Altfel, el nu este INTEGRU ci se aseamana cu o pasare care are doar o singura aripa. Fiindca, precum pasarea cu o singura aripa, oricat de puternica ar fi ea, nu va zbura niciodata, tot asa nici sufletul celui care nu are preot duhovnic nu va "zbura" in Imparatia lui Dumnezeu, ci in osanda vesnica. Iata ce spun Sfintii Parinti: "Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea (la preotul duhovnic) sa calatoreasca, fiindca, PREOTUL DUHOVNIC ESTE CALAUZA DUHOVNICEASCA IN DRUMUL CATRE HRISTOS.

 Astazi, se vorbeste de doctor de familie si de avocat de familie. Cu atat mai bine este sa vorbim si de a PREOT DUHOVNIC DE FAMILIE. Sfantul Paisie Aghioritul, spune ca toti membrii familiei trebuie sa se spovedeasca la acelasi preot duhovnic. Mana oricarui preot crestin ortodox poate sa-ti dea: IERTARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (Sfantul Trup si Sfantul Sange al Lui Iisus Hristos), pe care tu, nu le poti lua de nicaieri! 

Inteleptul Solomon zice: "Cei ce n-au carmuire (prin preotul duhovnic) cad ca frunzele, iar mantuirea este intru mult sfat (duhovnicesc)" (Pilde 11:14). Parintii trupesti fac tot posibilul SA NU DUCA LIPSA COPILUL DE NIMIC, iar preotul duhovnic face tot posibilul SA NU FIE LIPSIT UCENICUL SAU, DE MANTUIREA SUFLETULUI. Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

DOAMNE MILUIESTE! ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

    Bucuria mea, Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul ne spune asa: "Destinatia noastra, fii mei, nu este sa traim aici pe acest pamant al exilului, ci, sa ne desfatam de toate acele bunatati care ne asteapta sus în Cer. Aici este stadionul, arena de lupta si, potrivit cu felul in care se va lupta fiecare, va fi condus catre cele de sus. Raiul este gol. Asteapta si el sa se umple de copiii lui Dumnezeu." Sfantul Parinte, Serafim de Sarov ne marturiseste asa: "Eu m-am incredintat Celui ce este adevarat doctor, al sufletului si al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Sale Maici”. Cu mare sfintenie vorbeste Sfantul Serafim de Sarov cand spune ca s-a incredintat Domnului Hristos si Maicii Domnului.

De ce si Maicii Domnului?

 Ne explica Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: "Maica Domnului, plange vazandu-ne ca ne indreptam incotro nu trebuie si, plangand, ii zice lui Dumnezeu: Doamne, mai ingaduie-i! Mai ingaduie-i si pe fiii acestor lacrimi ale mele, ca sa ajunga la Tine! Si eu ma pun chezasa pentru ei, ca vei auzi si din gura lor, la fel cum ai auzit si din gura mea, << Fie mie dupa cuvantul Tau! >>. Este cu neputinta sa se piarda sufletul celui care o cinsteste pe Maica Domnului!” 

Iar Sfantul Parinte, Serafim Rose, ne invata ce inseamna sa-i invocam pe Sfinti: "De indata ce spui: << Toti Sfinții, rugati-va lui Dumnezeu pentru noi! >>, in acea clipa in Imparatia Cerurilor toti, dar absolut toti Sfintii ce stau inaintea Tronului lui Dumnezeu, se pleaca deodata in fata Domnului si striga toti împreuna: DOAMNE, MILUIESTE!”

                                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

.LACRIMILE HARULUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Cu cat pacatuieste cineva, cu atat se impietreste, se invartoseaza si nu poate sa verse lacrimi cu usurinta. Cand omul se pocaieste, varsa lacrimi si gheata se sparge, si se iveste cercetarea Harului dumnezeiesc. In cele din urma, lacrimeaza amintindu-si de dragostea lui Dumnezeu, de mijlocirile Sfintilor, si mai cu seama mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. LACRIMILE HARULUI, n-au nici o legatura cu CELE FIRESTI, spune Sfantul Efrem Sirul, cel pururea umilit la inima. Sfantul Simeon Noul Teolog arata ca prin lacrimi se inmoaie invartosarea inimii, prin lacrimi se savarseste unirea cu Dumnezeu, iar fara lacrimi cunoasterea lui Dumnezeu este cu neputinta.
                                                                                                                               Monahul Moise Aghioritul

RUGACIUNEA PREOTULUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

"Rugaciunea preotului pentru oameni are o mare putere la Dumnezeu, atunci cand este spusa din toata inima, cu credinta si dragoste. Sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multi preoti care sa se roage Domnului cu Duh arzator. Caci cine ar putea sa se roage pentru turma cea cuvantatoare cu mai multa putere, decat preotul investit pentru aceasta cu Harul Duhului Sfant si cu putere de la Dumnezeu Insusi?" (Sfantul Ioan de Kronstadt). 

 • TU ceri iertarea pacatelor tale, PREOTUL se roaga fierbinte pentru toti!

 • TU voiesti pentru tine pacea, PREOTUL se zbuciuma sa o dea tuturor!

 • TU iti doresti curatia ta sufleteasca, PREOTUL o da fiecaruia. 

• TU vezi pamantul cu momelile lui trecatoare, PREOTUL iti arata Cerul, Mantuirea, pe Iisus Hristos, Viata vesnica. 

• TU alergi dupa binefaceri, care maine te vor parasi, PREOTUL te intampina cu darurile vesnice ale lui Dumnezeu: Sfintele Taine! Dumnezeule, milostiveste-te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste!
                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.