Sfantul Dumitru

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

       

                      

                   

Mai multe despre Sfantul Dumitru găsiti aici: 

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfantul%20Dumitru

sau aici: 

Sfintii Prietenii Mei- Sfantul Dumitru

si mai multe icoane cu Sfantul Dumitru găsiti aici: 

ICOANE SFANTII DIMITRIE

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” :

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

,,O! Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi; dă-ne mângâiere şi nouă celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine alta scăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre şi ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ţie cu credinţă nu este ruşinat.
Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru Împărăţia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena sărmanilor, folositoarea celor neputincioşi şi ocrotirea celor necăjiţi; vezi nevoia mea şi necazul meu. Ajută-mă că sunt neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Ştii nevoia mea, uşurează-mă de ea precum voieşti căci nu am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă bună mângâiere, decât numai pe tine, o, Maică a lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin." 

Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor ...)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                                  Vecernia cu litie...

Vino...Doamne...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Ai batut la ușă ...Doamne..
Și nu mi-a păsat..
Am trăit atâta vreme..
Afundată în păcat..

N-am văzut a Tale lacrimi...
Și n-am auzit...
Când in șoaptă în spuneai...
,,Fiica mea...te-ai rătăcit.."

Prinsă în ,,hora" acestei lumi..
M-am îndepărtat...
Haina sufletului meu...
Cu păcate mi-am pătat...

Dar acuma mi-am dat seama..
Cât de mult eu am greșit...
Si imi pare așa de rău..
Fiindcă des am rătăcit..

Astăzi...ușa e deschisă..
Nu mai pun la ea...zăvor...
Și cu lacrimi spăl întruna..
Noroiul...păcatelor...

Maria Pintecan...

Minunea Învierii fiului văduvei din Nain,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

VĂDUVA DIN NAIN

de Preot Sorin Croitoru

Un suflet mut de disperare,

Rămas pe lume-al nimănui,

Înviforat de-o întrebare

Ce vrând s-o pună, n-are cui,

Căci nu cutează ea, sărmana,

Să-L ia la rost pe Dumnezeu,

Și-și strânge între dinți dojana:

"De ce, Stăpânul meu, tot eu"?..

O viață-ntreagă-n văduvie

Și singurul ei fiu acum

E mort, zăcând pe năsălie,

Și-l duc pe ultimul său drum..

De-atâta plâns, abia mai vede

Că mii de oameni merg cu ea..

De-atât suspin, abia mai crede

Că Cerul binele i-l vrea..

Deodată, îi apare-n față

Acel ce lumea a zidit,

Acel ce suflă-n trupuri viață

(El Însuși "Viața" S-a numit!)

Iisus, Profetul despre Care

Până-n Nain s-a auzit,

- Să fie pură întâmplare? -

Pe-același drum S-a nimerit!

Atâta lume-L însoțește,

Sunt mii și mii în jurul Lui..

Întreg cortegiul se oprește,

Văzând cortegiul mortului.

Iisus atinge-acum sicriul,

Privind spre mort cu ochi de Domn..

De-odată-i strigă tare fiul,

Dorind să-l scoale.. dintr-un somn!

Iar fiul văduvei învie,

Privind în jur nedumerit,

Căci nu-nțelege ce să fie

Cu-acest vacarm ce l-a trezit..

Un soare splendid strălucește

Deasupra micului Nain..

Iisus cu-ai Săi acum pornește

Să schimbe-n bine alt destin..

O mamă-și mângâie feciorul

Ce mort era și-acum e viu,

Privindu-și Binefăcătorul

Ce-ncet, Se pierde în pustiu..                                                      

PETRU CEL LEPROS

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Eliana Popa

Într-un cătun trăia cu demnitate,
Un biet bătrân, sărac, dar înțelept
Râdea de sărăcie și de moarte
Ținând o cruce și-un ceaslov la piept!

Avea doi ochi albaștri și senini
Ce te priveau cu dragoste, cuminți
Și parcă-n ei se hârjoneau lumini
Părea venit din lumea celor sfinți!

Era-nțelept și priceput, bătrânul,
La multe leacuri, boli sau suferință,
Cu mulți talanți l-a înzestrat Stăpânul,
Tămăduia și boli și neputință!

Și nimeni nu-l văzuse niciodată,
Nici trist, nici obosit, nici mânios
Tămăduia, bătrânul, fără plată
Cu darul cel primit de la Hristos!

Trei candele aprinse la icoane,
Ardeau în casa lui necontenit
Hristos străpuns pe Cruce de piroane,
Părea în tămâieri de îngeri, răstignit!

Și-n dimineața asta însorită,
În prispa casei așteptau cuminți
Bolnavi, leproși și multă suferință,
De lăcrimau soboarele de sfinți!

Și când bătrânul oblojea leproșii
Și le-alina cu leacuri suferința,
Un om împăunat precum cocoșii
Cu un picior i-a dărâmat portița!

,, - Bătrâne, ia aminte-acum la mine!
Eu sunt bogat și am un nume mare.
Am străbătut deșertul pân' la tine
Să-mi dai un leac cum n-am găsit sub soare!

Nu vreau de bogății a mă desparte!
Și nici să gust cândva din căruntețe.
Să-mi dai un leac al vieții făr-de moarte,
Și-al tinereții făr-de-bătrânețe!"

A râs, bătrânul, mângâindu-și barba:
,, - Străine, îți dau leacul bucuros!
Dar stai o leacă până-mi termin treaba,
Și până vindec ultimul lepros!

Eu îți prepar un leac, precum îmi ceri!
Însă, îți spun! Ar fi de trebuință,
Să pui în el și lacrimi și dureri
Apoi să-l fierbi în multă suferință!

Ești pregătit să faci ce ți-am cerut?
Și să renunți la marea-ți bogăție?
Să o împarti la cei fără avut
Și s-o găsești, apoi, în veșnicie?"

Te crezi bogat! Și asta-ți dă putere
Cu aroganță să îmi ceri un leac?
Nu vrei să mori!... . Dar crezi în Înviere?
În fața mea, nu ești decât un biet sărac!

,, - Bătrâne, dă-mi odată leacul!
Nu te-nțeleg...Ce vorbe îmi grăiești?
Privirea ta mă face să-mi plec capul,
Ești ca un sfânt din slăvile cerești!"

,, - Eu nu sunt sfânt! Dar vin' aicea, taică,
Să îți arăt, eu, leacul prețios!
Și-l duse-n odăița lui săracă
În fata crucii Domnului Hristos!

,, - Privește! El e Apa Vie...
E Pâinea Vieții ce-a venit de Sus,
E Hrana ce ne poartă-n veșnicie
Căci Viață far-de-moarte e Iisus!

El a venit durerea să ne-o poarte
Cu moartea Sa pe moarte a călcat.
A scos din beznă sufletele toate
Și-a treia zi din moarte a-nviat!

La ușa ta, bătut-au mult, străine,
Aceste mâini cu semnele de cui!
De-ai fi deschis, azi n-ai mai fi la mine
Căci Leacul era chiar acolo-n mâna Lui!

Îți amintești când a venit la tine,
Cu mâna-ntinsă, Petru cel lepros?
Și l-ai scuipat cu mult dispreț, străine!
De fapt atunci te-a cercetat Hristos! ''

,, - O, Doamne, Doamne, tare-mi e rușine!
Lepros sunt, eu, nevrednic și neghiob
Tu ai venit, din cerul Tău, la mine?
M-ai cercetat! O, cât am fost de orb! ''

Bătrânul îl privea cu duioșie
Și-l mângâie pe creștet bucuros:
,, - Nu plânge, taică, iarăși o să vie
Să-ți bată-n poartă Petru cel lepros!"

Sfanta Cuvioasă Parascheva

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

         https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfanta%20Parascheva

D𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐚 𝐗𝐗𝐈-𝐚 𝐝𝐮𝐩ă 𝐑𝐮𝐬𝐚𝐥𝐢𝐢 (𝐏𝐢𝐥𝐝𝐚 𝐬𝐞𝐦ă𝐧ă𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢) 𝐋𝐮𝐜𝐚 𝟖, 𝟓-𝟏𝟓

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                 

Duminica a 19- după Rusalii-Predica de pe Munte

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                

Acoperămantul Maicii Domnului...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Fiind de faţă şi mulţimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfântul Andrei, cel ce era întru totul al lui Hristos, şi-a ridicat ochii în sus şi a văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său Omofor.

Bucură-te, Acoperământ nefăcut de mână, care ca norul te-ai întins peste toată lumea, Bucură-te, ceea ce pe mine cel gol de fapte bune nu mă părăsești, ci cu Acoperământul tău și cu harul tău mă miluiești, Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!