duminică, 3 august 2025

OMUL ULTIMULUI VEAC - de Eliana Popa

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Trăim veacul neștiinței, veacul orb și-ntunecat
Întuneric și prostie, oricât am evoluat.
Când în curgerea de vremuri, ani și veacuri, și milenii,
Huzurind în lux și patimi, s-au tot ridicat viclenii!
Căci pe tronuri fastuoase stă minciuna cocoțată
Și dreptatea șade tristă, nevăzută și uitată!

Astăzi nu mai e iubire și-a ajuns să cântărească
Mult mai greu decât un suflet, toată slava pământească.
Banul, aurul și moda, știința și tehnologia
Au adus în lume ura, dezbinarea și hoția
Viața-și toarce lin fuiorul peste oameni, peste fire
Mulți trăiesc în nepăsare, mulți rămân în nesimțire.

Și-n banchetul viețuirii, prea puțini mai vor a ști
Că-ntr-o zi, cum spune Cartea, Tu, Hristoase vei veni!
Merg grăbiți dansând cu moartea, braț la braț în jocul ei
Și evoluînd în știință, tind s-ajungă dumnezei!
Toți savanții care-aduc tehnici și invenții-n toate,
Au uitat că peste ei este Altul ce socoate!

Căci deasupra lor stă-n slavă, Cel ce e al lumii Faur
Cel ce-a pus în lut suflare, nu în pietre sau în aur!
Cel ce e stăpân pe viață și peste eternitate
Geaba știința îi înălță căci nu sunt stăpâni pe moarte.
Tinerețea-aprinde-n trupuri patimi care-și cer tributul
Simțurile pervertite vor s-atingă absolutul!

Tulbure, izvor de ură curge-n suflet de ateu
Căci prin oameni, duhuri rele duc război cu Dumnezeu
Și fiind orbiți de patimi pentru ele, banii-aruncă
Viclenind frate pe frate, unii pe-alții se mănâncă!
Blasfemii nemaivăzute, pun în joc pe scena lumii
Pederaștii cei de astăzi, mai ceva decât nebunii!

S-a scârbit întreaga fire de atâta răutate
Norii nu-și mai varsă ploaia, pomul nu mai face roade,
Plânge codrul sub secure, fiarele își mută locul
Razele ce ies din soare ard pământul precum focul!
Iernile fără zăpadă, zilele parcă mai scurte
Sate-aproape părăsite în vălcelele tăcute!

Doar când va veni necazul și va bate ceasul rău
Vor lua cu toți aminte că e-n ceruri Dumnezeu.
Doar atunci toți îngâmfații vor fi rușinați de îngeri
Și bogații vor fi goi, vor gusta amar și plângeri
Și-acest timp al judecății, iată, parcă stă să vie,
După cum e scris în Carte și la Ioan în proorocie

Doamne-al slavilor înalte, Tatăl celor în nevoi,
Ai văzut fărădelegea și Te-ai mâniat pe noi?
Fiindcă semne sunt destule, însă cine să le vadă?
Și-n genunchi, la rugăciune, cine, Doamne, să mai șadă?

... NICIODATA SA NU FORTATI LUCRURILE ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




🙏 Bucuria mea, cat de minunat si cat de adevarat, graieste Sfantul Parinte Macarie Egipteanul: "O orbire totala apasa asupra oricarui suflet care nu este nascut de sus, care nu s-a ridicat cu mintea intr-o alta lume, asa precum este scris:" Salasul nostru este in Ceruri“. Fiindca, aceasta este deosebirea intre crestini ortodocsi si lumea pacatoasa. Crestinii ortodocsi, au mintea si gandurile la Dumnezeu, in timp ce lumea le are la poftele si interesele sale materiale. Dupa lupte grele, dupa multe suferinte, ispite si incercari, cernuti in sita diavolului cu inversunare, crestinii adevarati ajung la adevar, la pace, la cumintenie, la statornicie, la liniste." Iar Sfantul Iosif Vatopedinul ne sfatuieste asa: "Niciodata sa nu fortati lucrurile! Daca o usa nu se deschide, nu incercati sa o spargeti! Fiindca pana si in spatele impatimirii si rautatii oamenilor se ascunde tot pronia mantuitoare a lui Dumnezeu pentru noi." Sfantul Parinte, Sofronie Saharov spune asa: "Dragoste este cand cineva se face "tuturor toate”, cand se poarta sincer cu oamenii pe care-i untalneste si impreuna cu care locuieşte, cand nu doreste sa-si impuna ale sale, ci primeste voia celuilalt ca pe propria-i voie." Stiind ca, gresitori suntem si-n pacat cadem, sa retinem cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Iosif Isihastul: "De cate ori cazi (in pacat), ridica-te (caieste-te, posteste) și indata cere iertare (sub epitrahilul parintelui tau duhivnic, in Taina Sfintei Spovedanii)! Si spune asa:" Am pacatuit, Parinte, iarta-ma!”

Sunt om slab, ce sa fac?” Intr-adevar, asa este, fiul meu. Curaj! Curaj si nu te teme deloc!" Amin!

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea!

Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🔔.

Ați observat că în sfintele Sale icoane Domnul nostru Iisus Hristos este pictat având diferite vârste?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


 Iată câteva explicații despre aceasta.

1. Domnul este pictat copil în brațele Maicii Sale ca să se arate pe deoparte vrednicia Mariei, tânăra fecioară care a devenit mama Infinitului și Veșnicului Dumnezeu, iar pe de altă parte ca să se sublinieze natura omenească a Mântuitorului nostru, "întru toate asemenea nouă", cum zicea Sfântul Apostol Pavel. Văzându-L pe Dumnezeu Copilaș mic în brațele Maicii, percepem mai bine gingășia Lui și prindem curaj la rugăciune. Hristos Copil ne face pe să ne simțim de-ai Lui, sau să-L simțim pe El ca fiind de-al nostru.

2. Hristos pictat ca bărbat adult, "la vârsta bărbatului desăvârșit", ca să-l citez din nou pe Sfântul Pavel. În general așa ne apare Domnul în icoana împărătească "Pantocrator" de pe Sfintele Altare și din casele noastre. Este cea mai potrivită icoană a lui Hristos pentru rugăciune. Se vizualizează foarte bine firea umană a Mântuitorului cu care Acesta Și-a îndeplinit misiunea Sa mesianică pe pământ. Domnul ne apare așa cum L-au cunoscut Sfinții Săi Apostoli. Perseverând în fapte bune și în rugăciune putem deveni și noi prietenii Săi intimi, așa cum le zicea Hristos apostolilor la Cina cea de Taină: "De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu cunoaște cele ale stăpânului său. Vă numesc prieteni". Numai după ce se intră într-o stare de mare intimitate cu o persoană se dobândește calitatea de prieten. Domnul le spune fecioarelor neînțelepte: "Adevărat vă spun: nu vă cunosc pe voi". 

Deci doar împlinind fidel voia lui Hristos exprimată prin poruncile Sale devenim prieteni, cunoscându-L și fiind cunoscuți de El. Dacă există prietenie trebuie să existe și comunicare. Singura formă de comunicare între noi și Dumnezeu este rugăciunea. Încercați să vă rugați cu statornicie la Domnul și veți ajunge să percepeți această familiaritate - prietenie cu El.

3. Hristos pictat ca un tânăr adolescent fără barbă. Orașul Ravenna din Italia, fost oraș al Imperiului Bizantin, este plin cu bazilici creștine ctitorite de Sfântul Împărat Iustinian cel Mare în secolul al șaselea. Interesant este că Hristos este pictat în general așa, adică fără barbă. Prin aceasta se subliniază că Iisus nu este numai "Cel Veșnic", ci El este Cel Veșnic tânăr. Dumnezeu este tinerețe și prospețime, în sufletul în care este primit El aduce bucuria tinereții. Oamenii vindecați de patimi, sfinții călugări din mănăstiri, apar lumii ca niște copii: sunt plini de "tinerețea fără bătrânețe" a lui Dumnezeu!

4. Îl întâlnim pe Domnul pictat așa cum Îl știm, dar cu părul capului "alb ca lâna". Acest model de icoană se numește tot "Pantocrator", dar se întâlnește pe cupola principală a bisericilor noastre. Se subliniază veșnicia și autoritatea lui Iisus Hristos Mântuitorul, Capul Bisericii. Culoarea albă reprezintă în iconografie veșnicia. Așa a fost descris Hristos în Cartea Apocalipsei de Ioan Teologul, anume cu părul alb. Astfel se evidențiază mai mult firea dumnezeiască a lui Hristos, icoana îndemnând la adorare plină de fiorul smereniei: Iisus al nostru "Cel de toate zilele" este Dumnezeu Cel Veșnic, să nu uităm!

Așadar, dragii mei, Domnul este reprezentat uneori copil, alteori tânăr fără barbă, sau bărbat adult ori bătrân venerabil. Este Același Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat. Icoana se adresează sensibilității sufletului uman. Fiecare își alege felul de icoană care i se potrivește cel mai bine. Eu personal prefer modelul "Pantocrator" cu Hristos bărbat tânăr. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Sper că ați învățat ceva util din această mică postare.



















1. Domnul este pictat copil în brațele Maicii Sale ca să se arate pe deoparte vrednicia Mariei, tânăra fecioară care a devenit mama Infinitului și Veșnicului Dumnezeu, iar pe de altă parte ca să se sublinieze natura omenească a Mântuitorului nostru, "întru toate asemenea nouă", cum zicea Sfântul Apostol Pavel. Văzându-L pe Dumnezeu Copilaș mic în brațele Maicii, percepem mai bine gingășia Lui și prindem curaj la rugăciune. Hristos Copil ne face pe să ne simțim de-ai Lui, sau să-L simțim pe El ca fiind de-al nostru.
2. Hristos pictat ca bărbat adult, "la vârsta bărbatului desăvârșit", ca să-l citez din nou pe Sfântul Pavel. În general așa ne apare Domnul în icoana împărătească "Pantocrator" de pe Sfintele Altare și din casele noastre. Este cea mai potrivită icoană a lui Hristos pentru rugăciune. Se vizualizează foarte bine firea umană a Mântuitorului cu care Acesta Și-a îndeplinit misiunea Sa mesianică pe pământ. Domnul ne apare așa cum L-au cunoscut Sfinții Săi Apostoli. Perseverând în fapte bune și în rugăciune putem deveni și noi prietenii Săi intimi, așa cum le zicea Hristos apostolilor la Cina cea de Taină: "De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu cunoaște cele ale stăpânului său. Vă numesc prieteni". Numai după ce se intră într-o stare de mare intimitate cu o persoană se dobândește calitatea de prieten. Domnul le spune fecioarelor neînțelepte: "Adevărat vă spun: nu vă cunosc pe voi". Deci doar împlinind fidel voia lui Hristos exprimată prin poruncile Sale devenim prieteni, cunoscându-L și fiind cunoscuți de El. Dacă există prietenie trebuie să existe și comunicare. Singura formă de comunicare între noi și Dumnezeu este rugăciunea. Încercați să vă rugați cu statornicie la Domnul și veți ajunge să percepeți această familiaritate - prietenie cu El.
3. Hristos pictat ca un tânăr adolescent fără barbă. Orașul Ravenna din Italia, fost oraș al Imperiului Bizantin, este plin cu bazilici creștine ctitorite de Sfântul Împărat Iustinian cel Mare în secolul al șaselea. Interesant este că Hristos este pictat în general așa, adică fără barbă. Prin aceasta se subliniază că Iisus nu este numai "Cel Veșnic", ci El este Cel Veșnic tânăr. Dumnezeu este tinerețe și prospețime, în sufletul în care este primit El aduce bucuria tinereții. Oamenii vindecați de patimi, sfinții călugări din mănăstiri, apar lumii ca niște copii: sunt plini de "tinerețea fără bătrânețe" a lui Dumnezeu!
4. Îl întâlnim pe Domnul pictat așa cum Îl știm, dar cu părul capului "alb ca lâna". Acest model de icoană se numește tot "Pantocrator", dar se întâlnește pe cupola principală a bisericilor noastre. Se subliniază veșnicia și autoritatea lui Iisus Hristos Mântuitorul, Capul Bisericii. Culoarea albă reprezintă în iconografie veșnicia. Așa a fost descris Hristos în Cartea Apocalipsei de Ioan Teologul, anume cu părul alb. Astfel se evidențiază mai mult firea dumnezeiască a lui Hristos, icoana îndemnând la adorare plină de fiorul smereniei: Iisus al nostru "Cel de toate zilele" este Dumnezeu Cel Veșnic, să nu uităm!
Așadar, dragii mei, Domnul este reprezentat uneori copil, alteori tânăr fără barbă, sau bărbat adult ori bătrân venerabil. Este Același Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat. Icoana se adresează sensibilității sufletului uman. Fiecare își alege felul de icoană care i se potrivește cel mai bine. Eu personal prefer modelul "Pantocrator" cu Hristos bărbat tânăr. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Sper că ați învățat ceva util din această mică postare.








Toate reacţiile
484

miercuri, 2 iulie 2025

... NU TE TEME! ORI DE CÂTE ORI VEI CĂDEA ÎN PĂCAT, SCOALĂ-TE ȘI CERE IERTARE LUI DUMNEZEU , PRIN PREOT ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Bucuria mea, Sfântul Părinte, Iosif Isihastul, ne îndeamnă așa: "Nu te teme. Ori de câte ori vei cădea, scoală-te și cere iertare prin preot. Şi Cel Preabun (Dumnezeu), nu va ține minte răul, pentru că El nu ține mânie. Și dacă încercând noi să lucrăm binele cădem de multe ori, să nu rămânem în cădere, ci, sculându-ne, să cerem iertare de la Mântuitorul nostru. El, care a spus ucenicului Său să ierte de şaptezeci de ori câte şapte celui ce greşeşte, cum ar putea să nu ne ierte?
Tocmai El, care a rânduit aceasta!" Și iată și alte cuvinte minunate care întăresc nădejdea de mântuire, dacă, postim, ne spovedim, ne împărtășim, ne plângem păcatele: "Ai căzut? Alungă-ți jalea, fiindcă, un înțelept a spus: <<Cine cade, se ridică uneori cu mult mai sus, Dacă vrei să ai PUTERE, BUCURIE, HAR DE SUS, Folosește rugăciunea, totul îți va da Iisus. 

Suflet drag, să știi că-n viață, totdeauna e mai bine, Tu să suferi pentru altul, decât altul pentru tine!" Să ne rugăm, fiindcă, Dumnezeu ascultă și rugăciunile pe care le spunem în gând. Moise, fără să-şi deschidă gura, a auzit pe Dumnezeu spunându-i: „Ce strigi către Mine?” Asta înseamnă că striga dinlăuntrul lui, înseamnă că străpungea cerul cu ini­ma lui." Sfântul Părinte, Paisie Aghioritul, l-a întrebat pe vrăjmașul oamenilor: "Ce te supără pe tine cel mai mult în lume?” A răspuns diavolul: "Hristoșii aceștia mărunței”. "Cine sunt aceia?” „Preoții. Fiecare preot este ca un Hristos. Ei mă supără, îmi încurcă treburile cel mai mult. Preoții și călugării îmi încurcă socotelile și îi opresc pe oameni să meargă spre iad”. 

Sfântul Părinte, Arsenie Papacioc, zice așa: "PREOTUL ȚINE LOCUL LUI DUMNEZEU PE PĂMÂNT" Chiar și cei mai păcătoși dintre ei se roagă pentru cât mai mulți oameni și pentru întreaga lume. Pentru cei vii și pentru cei morți. Nu contează neapărat cantitatea, câte sute de metanii a făcut, câte catisme a citit într-o noapte. Și un “Tatăl nostru”, zis în Duhul lui Hristos, zis din adâncul unui suflet smerit, este cât o Psaltire!

Dumnezeu și Maica Domnului să te binecuvânteze, în toată ziua de astăzi și în tot lucrul tău.

                                                                                      Amin și Aliluia!

                                                                                              Preot Ioan .

joi, 26 iunie 2025

NU MERIT CÂT MI-AI DAT

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 


de Preot Sorin Croitoru

Nu merit, Doamne, cât mi-ai dat..
De-o viață-ntreagă-mi dai mereu,
Un dar e însăși viața mea,
Un dar al Tău sunt, Doamne, eu

Un dar e trupul ce îl mișc,
Un dar e lumea ce-o privesc,
Un dar e apa ce o beau,
Un dar sunt cei ce mă iubesc,

Un dar e aerul curat,
Un dar e pâinea ce o frâng,
Un dar e râsul fără griji,
Un dar sunt clipele când plâng..

Nu merit, Doamne, tot ce-mi dai..
De când exist, îmi dai mereu..
Îmi dai lumină să Te văd,
Să pot să cred în Dumnezeu,

Îmi dai putere să iubesc,
Să fiu la rândul meu iubit,
Să-i fac pe alții fericiți,
Să fiu eu însumi fericit..

O, Doamne, de atâția ani
Deși nu-Ți cer, Tu tot îmi dai
Și mi-ai mai pregătit un dar:
Un locușor la Tine-n Rai,

Pe care tare mi-l doresc,
Căci vreau să fiu în veci mereu
Cu Tine, Cel ce mi Te-ai dat,
Cu Binefăcătorul meu!

duminică, 22 iunie 2025

După ce poate omul să recunoască o icoană ortodoxă a Maicii Domnului ?”

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


                              


Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere.

După aceea, culorile veşmintelor. Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie - slava şi domnia, iar cea albastră - cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.

Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi restriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul.

Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumuseţe firească. El e în aşa fel, că alungă orice gând de trupesc. El este de o frumuseţe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfinţenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească şi frumuseţe a sufletului.
Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ţine la piept. Această lină aplecare arată supunerea în toate faţă de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva şi în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi mai înseamnă recunoaşterea faptului că Cel pe Care îl ţine în braţe este mai mare decât ea.

În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în braţe. Ea s-a şi arătat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna şi pentru totdeauna, mama. Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e şi mama noastră, mângâietoarea noastră şi grabnica noastră ajutătoare.

Ea să-ţi fie şi ţie întotdeauna mângâiere şi ajutor!

( Sfântul Nicolae Velimirovici , Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, Editura Sophia - Press, 2002, p.58)

joi, 19 iunie 2025

LA ICOANA FERECATĂ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                     

Eliana Popa

Mulțumesc, Mărite Doamne, pentru tot ce-ai pus în mine,
Pentru slova-n care picur toată dragostea-mi de Tine!
Mulțumesc pentru lumina ce spre înălțimi mă poartă
Pentru clipele în care, mi-ai fost mamă, mi-ai fost tată!
 
Mi-ai dat, Doamne, ochi să văd până dincolo de lume,
Unde heruvimi și îngeri cântă-n imnuri sfântu-Ți nume,
Mi-ai dat mâini să se-mpreune, în cămara mea spre rugă
Și-n condei lăsat-ai, Doamne, mirul versului să curgă!
 
Mulțumesc că-n nopți de taină, la icoana Ta, Iisuse,
Așezam covor de rugă și durerile-mi nespuse!
Mă priveai cu duioșie din icoana ferecată
Și din lacrima durerii îmi făceai o nestemată.
 
Și stăteai cu mine, Doamne, eu vorbindu-Ți de-ale mele,
Povestindu-Ți a mea viață... câte-n lună, câte-n stele...
Parcă Tu erai ca mine, omul pământesc de rând,
Deși, Tu știai, Hristoase, și ce încă n-am făcut!
 
Te-ntrebam de poți, Iisuse, să mă mai aștepți un pic
Ca să pot să mai răscumpăr și din fapte, și din timp
Și nu-nțelegeam, Iisuse, cum de m-ai iubit atât
Când Te-am pus mereu pe Cruce și păcatul n-am urât.
 
M-ascultai... precum un Tată stă cu pruncul la povești
Și pierdeai cu mine timpul, Cel ce Veșnicie ești!
Mulțumesc și Maicii Sfinte, fiindcă ea m-a dus la Tine
Când păcatele și viața tot mușcau adânc din mine.
 
Îti sărut, Măicuță, mâna cu miros de iasomie
Și veșmântul de porfiră cu sclipire rubinie.
De-aș putea să fac din lacrimi, mărgărit și nestemate
Ți le-aș prinde-n borangicuri, drept ofrande minunate!
 
Doamne, de-am să cad sub Cruce, să-Ți întinzi cereasca Mână
Să-mi ștergi fruntea de sudoare și piciorul de țărână,
Să îmi dai din Apa Vie, ce spre viață mă ridică,
Să-mi fii adiere sfântă sau o blândă Veronică!
 
Și în clipa cea din urmă, când mă chemi la Tine, Tată,
Să mă aflu-n rugăciune la icoana ferecată!
Lângă Chipul Tău cel drag, fără teamă și suspin,
Să trec pragul Veșniciei...Doar cu voia Ta...

AMIN

marți, 17 iunie 2025

POSTUL SFINȚILOR APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)[08:03, 16.06.2025] Preot Ioan Iovănel: 




   🙏🏽 Bucuria mea,

"Să fie postul alungare,
Din iadul poftelor trupești,
Să fie însă și urcare, 
Pe treptele duhovnicești!

Să pășim cu bucurie, 
Pe al Golgotei Sfânt urcuș,
Că înaintea noastră singur,
A urcat Hristos Iisus!

Să rabdăm orice durere,
Să lepădăm orice păcat,
Să ne întâlnim la rugăciune,
Iertați, cu sufletul curat!

Smerenia, în ceas de taină,
Să fie sufletului haină,
Iar Dragostea talant să fie,
Înmulțit spre veșnicie!

În post cu El să ne unim,
Ca și în Rai cu El să fim".


 🙏🏽 Te rog mult să iei aminte, la minunatele cuvinte, ale sfințitului părinte, ieromonah Hrisostom Filipescu: ,,Dacă poți găsi ceva bun în orice și-n oricine, înseamnă că ESTE TARE FRUMOS ÎN SUFLETUL TĂU!"  


                                                                          Post ușor, post cu folos, 
                                                                          Post ținut pentru Hristos!
                                                                         Amin și Aliluia!
                                                                          Preot Ioan 🛎️

marți, 10 iunie 2025

..SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT EȘTI DOAMNE DUMNEZEUL NOSTRU! ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


   🙏🏽 "Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt".

   🙏🏽 "Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi, prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău".

   🙏🏽 "Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a Părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe Cruce până la iad, cu Preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului".

   🙏🏽 "Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă căzând, cântăm Ţie: Aliluia".

   🙏🏽 Binecuvântarea Domnului să fie peste tine, cu al sau Har și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. 

                                                                                                            Amin!
                                                                                                             Preot Ioan 🛎️.

miercuri, 4 iunie 2025

Mi-am amintit

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                   


Mi-am amintit de tine ,atâta de târziu,
Mi-ai mai rămas Hristoase ?Mai ești în mine ,viu ?
O lacrimă sărată, îmi spune, că îmi ești ,
În fiecare clipă ,a vieții, mă păzești !

Cînd trec printr-o răscruce, cuvintele mă dor ,
Și mor cu tine Doamne ,prin moarte mă strecor .
Dar nu mă las învinsă ,puterea tu mi-o dai ,
Privesc senină cerul ,și mă gîndesc ,la rai .

Voi prinde -acele vremuri ,cînd vei venii pe-un nor ?
Să-ți spun cu ce-am greșit, să-ți spun ,cît te ador ?
Nu știu ce va să vină ,nu știu, și nici nu-mi pasă ,
Te simt pe-orice cărare ,te simt la mine-acasă .

Cuvintele -mi sunt fade ,atât de neînsemnate ,
Dar cer pentru tot omul ,iubire ,sănătate.
Ca florile-n grădină, se ofilesc ,și plâng,
Isuse ,vino acuma ,în brațe să te strâng!

Să-ți mulțumesc smerită, că m-ai păzit,mereu ,
Și atunci cînd simt că -n lume ,ești numai Tu ,și eu !
Autor
Ciabrun Marusia

Iata si cuvantul de invatatura al Sfantului Tihon de Zadonsk:

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Bucuria mea, Dumnezeu i-a dat lui Moise Tablele Legii. Una din aceste 10 Porunci dumnezeiesti, cea de-a 7-a suna asa: “SĂ NU FII DESFRANAT!” (Iesirea 20:7). Crestinul ortodox trebuie sa stie ca aceasta porunca se refera in primul rand la curvie (inainte de cununia religioasa) si preacurvie (dupa cununia religioasa) cu toate celelalte ramuri..., insa, desfranarea poate sa fie de doua feluri: TRUPEASCĂ si SUFLETEASCĂ.

 Iata si cuvantul de invatatura al Sfantului Tihon de Zadonsk:

"Daca desfranezi, daca savarsesti adulter sau in vreun alt fel iti pangaresti sufletul si trupul, TE LEPEZI DE HRISTOS!
Daca porti manie asupra aproapelui tau si uneltesti cum sa-i faci rau, te lepezi de Hristos.
Daca iti intinzi mana spre rapire si spre a prada bunul strain, TE LEPEZI DE HRISTOS!
Daca minti, viclenesti si-l inseli pe aproapele tau, TE LEPEZI DE HRISTOS!
Daca clevetesti, ocarasti si defaimi pe aproapele tau, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Intr-un cuvant, prin orice fapta nelegiuita savarsita cu buna stiinta impotriva constiintei, ii ntorci spatele lui Hristos. De cate ori aduci jertfa patimilor tale ca unui idol, de atatea ori slujeşti acestora.

 Leapada-te de patimi, fereste-te sa savarsesti fapte rele, asculta de Hristos si nu te vei lepada de El."

Adevarate si minunate sunt cuvintele Sfantului Tihon de Zadonsk si de aceea, ar trebui sa le intiparim in sufletele noastre: “Pentru ca cine va pazi toata Legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2:10). 
                                                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 

vineri, 23 mai 2025

CREDINTA, ESTE PUTEREA DE A IUBI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Bucuria mea, dupa cum bine stii toti suntem pacatosi. Si ne-o spune si Biblia: “Toti gresim mult” (Iacov 3:2). Asta inseamna ca, o zi de-ar fi viata omului si este foarte pacatos”. Asa este, dar Sfantul Siluan Athonitul ne da nadejde prin acest cuvant de invatatura: „Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau zicandu-i: "UNDE AI FOST PANA ACUM, COPILUL MEU? DE MULTA VREME TE ASTEPT! Smereste-te si urmeaza-Ma!”, zice Mantuitorul Iisus Hristos, fara smerenie nu se poate. Harul vine prin smerenie.

 Daca-i smerenie, vine Harul, findca, Harul ne va mantui. NADEJDEA mea este TATAL, SCAPAREA mea este FIUL, ACOPERAMANTUL meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTA, slava Tie! 

Sfantul Parinte, Ioan de Kronstadt, ne spune: "Iata mijloacele care garanteaza nadejdea crestina: rugaciunea, mai cu seama cea deasa, marturisirea sincera a pacatelor, cand ne rugam, citirea deasa a cuvantului lui Dumnezeu si mai ales impartasirea cat mai deasa cu De-viata-facatoarele Taine, cu Trupul si Sangele lui Hristos”. 

Sa nu uitam invatatura Sfantului Parinte Iustin Parvu, care spune: "CREDINTA ESTE, intai de toate, PUTEREA DE A IUBI." Amin!


🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                               Preot Ioan 🛎

joi, 22 mai 2025

ÎN ORICE MICĂ FAPTĂ BUNĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


          

de Preot Sorin Croitoru

În orice mică faptă bună
E-un început de ridicare,
O bucurie pentru îngeri,
Chiar dacă gestul nu e mare..

Și pentru un pahar cu apă
Mântuitorul promitea
Aceluia ce-l dăruiește
Că nu-și va pierde plata sa..

În orice mică faptă bună
E o sămânță de iubire:
Atât așteaptă Domnul nostru
Să-ți caute de mântuire!

Și pentru-un simplu colț de pâine,
Acel ce a murit pe Cruce,
Văzându-ți inima miloasă,
La adevăr te va aduce..

În orice mică faptă bună
Se-ascund nădejdi de mântuire,
Căci iată, n-ai trăit degeaba
Făcând și fapte de iubire..

Și pentru-o haină peticită
Ce-ai dat-o celui zgribulit,
De Cel ce cântărește fapta
Vei fi regește răsplătit!

Să-i faci o vizită acasă
Bătrânului uitat de toți,
Copiii tăi să-i sară-n brațe,
Chiar dacă nu îi sunt nepoți,

Să duci o supă batrânicii
Orfane de ai săi copii
Și să îi cari un braț de lemne,
Acestea-s fapte mari, să știi!

Să lăcrimezi lângă bolnavul
"Deschis" de doctor și cusut,
S-o strângi în brațe pe mămica
Ce copilașul și-a pierdut,

Să vizitezi în închisoare
Vreun vechi prieten condamnat,
Acestea-s fapte care-n viață
Te fac creștin cu-adevărat!

Să-l pomenești în rugăciune
Pe cel ce s-a pierdut de tot,
Să îl ajuți măcar o clipă
Pe cel ce zice : "Nu mai pot..",

Să îi zâmbești cu bunătate
Aceluia de toți hulit,
Și-ți va șopti din ceruri Tatăl:
"În tine am binevoit"!

Virtutea clopoței nu are,
Căci faptele-n secret se fac;
Doar păcătoșii-și trâmbițează
Păcatele. Creștinii tac..

Cu orice mică faptă bună
Îi semeni Domnului Hristos
Și mai adaugi o cunună
Pe fruntea ta de OM frumos!


vineri, 2 mai 2025

S A R B A T O A R E ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre sufletul omului: “Cea mai frumoasa sarbatoare este constiinta curata; fiindca, nu MULTIMEA celor ce se aduna in Bisericile Crestin Ortodoxe se ia in seama, ci VIRTUTILE pe care ei le practica; nu hainele acelea pretioase, ci EVLAVIA lor; nu masa imbelsugata, ci GRIJA PENTRU SUFLET, toate acestea fac la un loc ADEVARATA SARBATOARE CRESTINA.” Sfantul Paisie Aghioritul spune asa: “Atunci cand intentiile sunt curate, omul are odihna. De aici veti putea deosebi daca orice lucrare a voastra este buna." In afara de costiinta curata trebuie sa avem si iubire, iar despre iubire, Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, zice: "Iubirea sta intr-un sentiment de raspundere fata de valoarea celuilalt, fata de mantuirea celuilalt." Iar despre mantuirea celuilalt Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "De la aproapele vine si viata, si moartea. Fiindca, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim (ne mantuim) si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim (si atunci ne osandim)." Si dupa ce am citit ce ne spun Sfintii Parinti despre sarbatoare, sa vedem ce ne spune marele poet George Coșbuc: “Si cat e de frumos in sat! Crestinii vin tacuti in vale, Si doi de se-ntalnesc in cale, Isi zic: Hristos a inviat! Si rade-atata sarbatoare”. 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎.


vineri, 25 aprilie 2025

Despre îngenunchiere în Biserica Ortodoxă

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


                           

Când nu stăm în genunchi?

Nu stăm în genunchi în timpul Sfintei Liturghii, în toate Duminicile de peste an, în Praznicile Împărăteşti , în zilele dintre Naşterea Mântuitorului şi Bobotează, precum şi în zilele dintre Paşti şi Cincizecime. Acasă, credincioşii urmează aceeaşi rânduială de îngenunchiere, păstrând permanent în minte diferenţa între starea de pocăinţă şi starea de biruinţă pascală. Canonul al 2-lea al Sf. Nicolae al Constantinopolului arată că nici sâmbăta nu se îngenunchiază: “Aceasta nu s-a oprit de vreun canon, însă cei mai mulţi întrucât nu se ajunează sâmbăta prin urmare nici genunchii nu îi pleacă”, afară numai de una după Canonul 66 Apostolic.

De ce nu stăm în genunchi?

Părinții Bisericii au văzut acest gest de pocăință - îngenunchierea - drept incompatibil cu bucuria învierii. Biserica a deosebit întotdeauna starea de pocăînță (postul și plângerea) de cea de bucurie pascală și eshatologică (Învierea Domnului).
Deci, ingenunchierea este o manifestare a pocăinței, incompatibilă cu starea de bucurie trăită în timpul biruinței Vieții asupra morții. De aceea, duminică, când prăznuim Ziua Învierii, nu se îngenunchiaza din iubire pentru Iisus Hristos cel înviat din morți.

În timpul Sfintei Liturghii, credincioșii retrăiesc și se fac părtași morții și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă, în cadrul slujbelor pregătitoare pentru Sfânta Liturghie, se stă și în genunchi, (nu duminica şi sărbatori) în timpul acesteia din urmă, credincioșii stau doar în picioare, trăind în parte starea eshatologică de biruință definitivă a Vieții asupra morții.
Sfânta Liturghie este o pregustare a Veacului ce va să fie! Pentru că Împărtășania cu Trupul și Sângele Mântuitorului înviat rămâne un eveniment eshatologic, ea nu poate fi decât biruitoare și izvorâtoare de bucurie. La început, Sfânta Liturghie nu se savârsea niciodată în zilele de post. Astăzi, ea nu se săvârșește în zilele de rând din Postul Mare.

Canoanele Sinoadelor ecumenice ca şi Tipicul cel Mare la capitolul 2, pag. 7, preluate apoi de Liturghier, interzic îngenuncherea şi mai ales metaniile, atât pentru preot, cât şi pentru credincioşi, în zi de duminică.

Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (Niceea, 325) spune: „Deoarece sunt unii care îşi pleacă genunchii Duminică şi de la Paşti până la Rusalii, pentru ca toate să se păzească în acelaşi fel, în fiecare parohie (eparhie), Sfântului Sinod i s-a părut că rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând în picioare”.
Canonul 91 al Sf. Vasile cel Mare: Şi drepţi stând facem rugăciunile duminica, dar motivul nu-l ştim toţi, căci facem aceasta nu numai ca unii care, înviind împreună cu Hristos şi fiind datori a năzui spre cele de sus, în ziua învierii ne aducem aminte prin starea de la rugăciune, prin harul cel dat nouă, ci şi fiindcă se vede că este imaginea veacului aşteptat. (...) Apoi şi Cincizecimea întreagă este semn de aducere aminte a învierii ce se aşteaptă în veacul viitor. Că acea una şi întâia zi, de şapte ori înşeptindu-se, constituie cele şapte săptămâni ale sfintei Cincizecimi.

Canonul al 10-lea al Sf. Nichifor Mărturisitorul (+818) zice: „Duminica şi în toată Cincizecimea se pot face închinăciuni pentru sărutarea icoanelor dar nu şi metanii mari”.

Canonul 66 al Sinodului Trulan (V-VI de la Constantinopol din 692) - Se cuvine ca, de la Sfânta zi a Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, până la noua duminică (duminica următoare), întreaga săptămână să o petreacă credincioşii fără întrerupere în sfânta Biserică, în psalmi şi cântece (imne), petrecând şi în cântări duhovniceşti, bucurându-se întru Hristos, şi sărbătorind şi îndeletnicindu-se cu citirea dumnezeieştilor Scripturi şi îndestulându-se eu Sfintele Taine. Căci astfel vom fi înviaţi împreuna cu Hristos şi împreună înălţaţi. De aceea,în nici un chip să nu se facă în zilele arătate alergări de cai sau alte jocuri obşteşti (populare).

Canonul 90 al Sinodului Trulan (V-VI de la Constantinopol din 692). Am primit în mod canonic, de la Dumnezeu purtătorii Părinţii noştri, să nu plecăm genunchii în dumineci, cinstind (astfel) învierea lui Hristos. Drept aceea ca să nu nesocotim chipul lămurit al ţinerii acestei (porunci), rânduim (poruncim) limpede credincioşilor ca sâmbăta, după intrarea cea de seară a preoţilor în altar, potrivit obiceiului care se ţine (în vigoare), nici unul să nu plece genunchii până duminică seara următoare, când, după intrarea în vremea luminândei, plecând îndată genunchii, în chipul acesta să aducem rugăciunile (noastre) Domnului. Căci socotim noaptea cea după sâmbătă ca înaintemergătoare învierii Mântuitorului nostru, de atunci începem în chip duhovnicesc cântările, sfârşind sărbătoarea de la întuneric spre lumină, ca de aici înainte în cursul nopţii şi al zilei întregi să sărbătorim noi învierea.

Canonul 15 al Sfântului Petru, arhiepiscop al Alexandriei. Nu ne va învinovăţi cineva pe noi fiindcă ţinem miercurea şi vinerea, în care cu drept cuvânt ni s-a poruncit nouă după predanisire să ajunăm; de o parte miercurea, din cauza sfatului făcut de Iuda pentru vinderea Domnului; iar de altă parte vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi; iar duminica o ţinem zi de bucurie pentru cel ce a înviat în ea, întru care am primit să nu plecăm nici genunchii.

Canonul 29 Sinodului al cincilea local de la Laodiceea (343): Nu se cuvine creştinilor să urmeze obiceiurilor iudaice si sâmbăta s-o petreacă în repaus, ci să lucreze în ziua aceasta, duminica însă cinstind-o cu deosebire şi de le-ar fi cu putinţă, să o petreacă în odihnă ca (şi) creştini. Iar de s-ar găsi că sunt iudaişti, să fie anatema de la Hristos.

Canonul al 2-lea al Sf. Nicolae al Constantinopolului:
„Întrebare: Cuvine-se a nu pleca cineva genunchii sâmbăta, precum nu se pleacă duminica şi nici în Cincizecime?
Răspuns: Aceasta nu s-a oprit de vreun canon, însă cei mai mulţi întrucât nu se ajunează sâmbăta prin urmare nici genunchii nu îi pleacă”.

Canonul 66 Apostolic: Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească.

Canonul 18 al Sinodului local din Gangra (sec. IV): Dacă vreunul dintre cei ce practică asceza, fără nevoie trupească, ar dispreţui şi ar dezlega posturile cele transmise îndeobşte şi care se păzesc de Biserică, având acela şi mintea întreagă, să fie anatema.

(Practica şi apoi rânduiala stabilită şi impusă de Biserică au statornicit însă ca şi în duminicile din cele patru mari posturi de peste an să se postească???).

Tipicul Sfântului Sava cel Sfinţit - Capitolul 2
(...) Iar diaconul zice: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm. Strana răspunde: Doamne miluieşte! (de trei ori). Diaconul spune: Cu înţelepciune drept să ascultăm Sfânta Evanghelie, preotul zice: Pace tuturor! iar strana răspunde: Şi duhului tău. După acestea preotul numeşte pe Evanghelist de la care se va citi Evanghelia. Strana zice: Slavă Tie Doamne, Slavă Tie!. Diaconul zice: Să luăm aminte şi citeşte preotul Evanghelia Învierii cea de rând. După Evanghelie strana iarăşi zice: Slavă Tie Doamne, Slavă Tie. După aceasta zice: Învierea lui Hristos" (o singură dată) şi Psalmul 50 şi citindu-se acestea preotul iese prin Sfintele Uşi cu Evanghelia ţinând-o la pieptul său mergând înaintea sa de amândouă laturile două sfeşnice cu făclii aprinse şi fiind în mijlocul bisericii o pune pe scaunul cel pregătit, iar sfeşnicile stau de amândoua părtile scaunului. Şi merge întâi cel mai mare singur şi face două închinăciuni şi apoi sărută Evanghelia şi iarăşi face o închinăciune. Închinăciunile nu le face pâna la pământ ci mici, plecându-şi capul până va ajunge cu mâna până la pământ. Pentru că în Duminici şi în Praznicile Împărăteşti şi în toate zilele Cincizecimii închinăciuni cu genunchii la pamânt nu se fac. Şi dacă se închină cel mai mare şi sărută Evanghelia face chip, adică dă exemplu de închinăciune, adică pleacă capul spre strana stânga şi spre cea dreaptă şi se duce la locul lui. Apoi şi fratii toţi merg doi câte doi după rânduiala lor făcând şi ei asemenea mai întâi două închinăciuni, sărută Sfânta Evanghelie şi iarăşi o închinăciune, apoi pleacă capetele spre cel mai mare şi spre strana stângă.

Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că timpul rugăciunii în Biserică nu este foarte lung, de aceea trebuie să ne străduim ca măcar pentru un ceas să stăm în evlavie şi linişte. "Pentru aceasta, fraţii mei, vă rog, în numele Domnului, să staţi în Biserica lui Hristos cu toată luarea aminte, cu buna rânduială, cu evlavie, cu pace, cu linişte şi toată smerenia trupului şi a sufletului, împăcaţi-vă unii cu alţii şi îmbrăcaţi cuviincios, şi aşa să aduceţi rugăciunile voastre lui Dumnezeu. Că auzi ce spune Domnul prin gura proorocului Isaia: Spre cine voi căuta, decât spre cel smerit şi blând, care se cutremură de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2). Dimpotrivă, cel care nu stă la biserică cu evlavie şi bună rânduială, nimic nu se foloseşte, ci mai degrabă se întoarce acasă osândit. Căci cum va căuta Dumnezeu la cel fără rânduială şi certat cu fratele său? Cum va asculta Domnul rugăciunea celui neiertat cu fratele său şi stăpânit de mândrie? Sau cum va asculta pe cei ce vin îmbrăcaţi necuviincios şi se roagă cu mintea risipită şi fără umilinţă? Cu adevărat, la aceştia se împlineşte cuvântul proorocului David: Rugăciunea lui să se prefacă în păcat (Psalm 108, 6). Precum cei ce intră într-o grădină frumoasă şi adună flori mirositoare, când ies de acolo răspândesc în jurul lor bună mireasmă, la fel şi voi, creştinilor, când ieşiţi din această grădină duhovnicească, care este Biserica lui Hristos, să nu ieşiţi deşerţi, ci să aveţi în mintea şi inima voastră cuvintele sfinte ce le-aţi avut în biserică pe care să le mirosiţi ca pe nişte flori, să le cugetaţi, să le sădiţi în sufletul vostru şi să le spuneţi şi celorlalţi din casele voastre. Căci se cade vouă, creştinilor, când veniţi de la biserică să daţi celorlalţi care n-au putut veni învăţăturile, cuvintele de folos şi sfaturile pe care le-aţi primit în biserică."

sursa






luni, 21 aprilie 2025

Acatistul Sfintei Învieri a Domnului

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




Condac 1

Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Icos 1

Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Și pe noi, cei de pe pământ, învrednicește-ne cu inimă curată a-Ți cânta Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toți credincioșii, luminează-ne și pe noi cei ce trăim în întunericul necunoștinței;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morți și la toate le dai viață, înviază-ne și pe noi, cei omorâți în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai înălțat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalță-ne și pe noi, cei plecați spre pământ;
Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și părtași slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni să judeci viii și morții, nu ne judeca pe noi după fărădelegile noastre, ci miluiește-ne după mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 2

Văzând, Doamne, oamenii căzuți, Te-ai întrupat și ai înviat pe toți, dăruindu-le celor înviați toate spre mântuire. Înviază-ne și pe noi cei omorâți din pricina păcatelor, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia!

Icos 2

Mintea nu pricepe dumnezeiasca taină, cum izvorul vieții înviază, omorând moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simțind bucuria Învierii și astfel fiind luminați, cu glas de bucurie duhovnicească grăim către Tine unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai intrat prin ușile încuiate, intră și în casa sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai întâmpinat în cale pe ucenicii Tăi, întâmpină-ne și pe noi, pe calea acestei vieți, și ne mântuiește;
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde și inima noastră cea rece, spre dorirea de slava Ta;
Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frângerea pâinilor, dă-ne și nouă a Te cunoaște în dumnezeiasca împărtășanie;
Iisuse, Cel ce ai făgăduit pe Duhul Sfânt ucenicilor Tăi, trimite-ne și nouă pe acest Duh mângâietor de la Tatăl;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 3

Cu puterea Ta, cea dumnezeiască, înviind pe Lazăr, înviază-ne și pe noi cei ce suntem doborâți de patimi și zăcem în păcatul nepocăinței, ca sculându-ne după glasul Tău, să cântăm cântare: Aliluia!

Icos 3

Având putere asupra morții, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheamă-ne și pe noi, din adâncul păcatelor noastre, ca și noi, curățindu-ne simțirile, Ție, Celui ce strălucești cu lumina cea neapropiată, cu bucurie să-Ți aducem cântare de biruință, așa:
Iisuse, biruitorul morții, biruiește patimile noastre cele rele;
Iisuse, Dătătorule de viață, dă-ne și nouă o viață mântuitoare;
Iisuse, izvorul bucuriei, bucură inima noastră întru îndreptările Tale;
Iisuse, Cel ce ai săturat, cu cinci pâini și doi pești, cinci mii de bărbați în pustie, afară de femei și copii, hrănește-ne și pe noi cu pâinea Ta cerească;
Iisuse, nădejdea celor căzuți, scoate-ne și pe noi din adâncul răutăților noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 4

Viforul patimilor ne tulbură și ne îneacă; ci Te rog pe Tine Iisuse, întinde-ne, ca și lui Petru, mâna Ta cea de ajutor și, cu puterea Învierii Tale, ridică-ne și ne înalță a cânta Ție: Aliluia!

Icos 4

Având îmbucurătoarea veste a Învierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc și pământul se bucură; iar noi, prăznuind veselia cea veșnică, îndrăznim a-Ți cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce șezi întru lumina cea neapropiată, fii aproape tuturor creștinilor, după îndurările Tale;
Iisuse, Cel ce iubești zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmă;
Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine și inima noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce împlinești toate cererile cele bune, împlinește și doririle noastre cele bune, ca mai mult decât toate să Te iubim pe Tine;
Iisuse, Cel ce primești orice picătură de lacrimi, nu depărta rugăciunile noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 5

Viață de Dumnezeu plăcută izvorăște din Tine, o, Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugăm pe Tine, ca să nu ne piardă pe noi ucigătorul de suflete, nici să ne închidă gura ca să murim nepocăiți, ci învrednicește-ne să-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 5

Văzând cu Duhul pe Dumnezeu înviat, veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă și neroditoare, ci din izvorul nestricăciunii și purtătorul de viață mormânt al Mântuitorului, care, pe pământul cel neroditor al sufletelor noastre udându-l, ne-a învățat pe toți a cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit să primim scump sângele Tău, învrednicește-ne fără de lipsă, a primi acest prea cinstit sânge;

Iisuse, Cel ce trimiți ploaie asupra celor drepți și asupra celor păcătoși, stropește-ne și pe noi cu harul Tău, ca să aducem roadă duhovnicească;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care Ți-a sărutat cu lacrimi de pocăință picioarele Tale, dă-ne si nouă a-Ți uda picioarele Tale cu lacrimi de umilință;
Iisuse, Cel ce ai întărit pe Toma în credința Învierii Tale, dă-ne și nouă credință nefățarnică;
Iisuse, Cel ce ai zis: Căutați și veți afla, dă-ne și nouă a Te găsi pe Tine;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 6

Propovăduind cu duhul neîncetat bucuria Învierii tale, celei purtătoare de viață, Iisuse, Dumnezeul nostru, dă să fim și noi, păcătoșii, părtași acestei Învieri, ca neîncetat să cântăm în Ierusalimul cel de sus: Aliluia!

Icos 6

Strălucind la toată lumea cu Învierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt; ca să prăznuiască toată zidirea Învierea lui Hristos, întru care întăriți fiind vom cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, luminează și ochii noștri cei întunecați;
Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pământul, ridică-ne și pe noi de pe pământ la cer;
Iisuse, Cel ce Te-ai pogorât cu lumina Ta cea dumnezeiască în cele de dedesubt, pogoară-Te și în adâncul inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai scos din temnițele iadului sufletele ce te așteptau, scoate-ne și pe noi, păcătoșii, din întunericul mâhnirii, căci viața noastră de iad s-a apropiat;
Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi preacuratele Tale mâini, cuprinde-ne și pe noi, ticăloșii, în brațele Tale;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 7

Vrând Domnul Hristos ca să descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa și nestricând-o, înaintea celor ce-L păzeau, ca un purtător de biruință s-a sculat și ne-a învățat a-I cânta: Aliluia!

Icos 7

Minunat și cu neputință este a pricepe, cum ieri ne-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculăm împreună cu Tine, în Duh. Dar cu bucurie Îți cântăm Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai înviat și ai dat în dar tuturor viață, întraripează mintea noastră, ca să-Ți urmeze Ție pururea;
Iisuse, Cel ce ai sfințit pământul cu picioarele Tale, sfințește și gândurile noastre, cele care se înalță la Tine;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrăvi cinstitul Tău chip, dă-ne și nouă a avea pururea în sufletele noastre chipul Învierii Tale;
Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai văduvei, primește și de la noi cântarea aceasta;
Iisuse, Cel ce n-ai osândit pe femeia desfrânată, ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea bună, nu osândi nici buzele noastre cele întinate care Te sărută pe Tine, prin cântări de laudă;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 8

Străin lucru, că pe Dumnezeu întrupat și înviat din morți, noi astăzi cu cugetul văzându-L, toată grija cea lumească să o lepădăm. Și ca pe Împăratul tuturor să-L primim și să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8

Totul ai fost iubire, Iisuse, către omul cel căzut, și ai pus la dumnezeiasca strajă pe de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat despre Învierea Ta. Pentru aceasta și noi grăim Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai fost păzit de ostași, trimite la straja sufletelor noastre pe îngerul păzitor, pe care noi îl alungăm cu păcatele noastre, ca să ne păzească și să ne călăuzească spre mântuire, pentru Învierea Ta;
Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strălucire ochii celor ce Te străjuiau, întoarce ochii noștri de la deșertăciune și-i luminează, spre cunoștința adevărului;
Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mă iubești?”, dă-ne și nouă să avem chipul dragostei lui de la urmă;
Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepădarea de Tine, iartă și nouă lepădările cele din fiecare ceas, de poruncile Tale;
Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tăi, a lega și a dezlega, dezleagă-ne și pe noi de nedreptățile noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 9

Toată firea omenească în Tine s-a preaslăvit, cu Învierea Ta, Iisuse, și prin aceasta s-a dăruit nestricăciune trupurilor sfinților, adeverindu-se aceasta prin moaștele sfinților și cântându-Ți cu umilință: Aliluia!

Icos 9

De Dumnezeu grăitorii ritori mânecă cu duhul întâmpinând ieșirea din mormânt, și în loc de mir, cântare Îți aduc Ție, ca soarelui dreptății și Stăpânului; cu ale căror cântări, primește și aceste rugăciuni ale noastre:
Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vărsat pe Tine, primește și ale noastre cântări de laudă, de mulțumire și de cerere;
Iisuse, soarele dreptății, luminează sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai făcut vânători de oameni, atrage și voia noastră cea rea, spre ascultarea Ta;
Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefăcut în mai-marele Apostol, înțelepțește-ne și pe noi cei ce rătăcim;
Iisuse, pentru rugăciunile acestui Apostol și ale tuturor sfinților Tăi, fie-Ți milă de noi păcătoșii;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 10
Voind a mântui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorât pe pământ și Însuți Dumnezeu fiind, ai primit neputințele noastre, ca și în ele să se arate puterea Ta, care ne îndeamnă a cânta: Aliluia!

Icos 10

Cel ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorât în cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat legăturile cele veșnice, în care se țineau legate sufletele, slobozește-ne și pe noi de legăturile păcatului, ca să-Ți cântăm Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai încredințat pe iubitul Tău ucenic Maicii Tale, încredințează-ne și pe noi îngrijirii ei, celei mântuitoare;
Iisuse, Cel ce suferințele Maicii Tale le-ai prefăcut în bucurie, dă-ne și nouă, nevrednicilor, cu răbdare să purtăm crucea noastră;
Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, dă-ne și nouă, păcătoșilor, ca să fim sub acoperământul ei;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, dă-ne și nouă blândețile și curăția inimii pruncilor;
Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrânata și i-ai poruncit de acum să nu mai păcătuiască, dă-ne și nouă ca de acum să nu Te mai întristăm;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 11

Cântare de umilință, despre Învierea Ta, binevoiește ca să-Ți aducem Ție, Mântuitorul nostru. Și prin aceasta să primească sufletele noastre mirul vindecărilor de nălucirile cele vătămătoare, ca să-Ți cântăm Ție pururea: Aliluia!

Icos 11

Primind, prin Învierea Ta, razele strălucitoare ale darului, și prin aceasta, ca prin oglindă, duhovnicește văzând scularea Ta cea aducătoare de viață, ne închinăm cinstitei Tale cruci și slăvitei Învierii Tale, pe care o lăudăm și o slăvim, cântând așa:
Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primește și rugăciunea noastră, ca un Îndurător;
Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoară poftele noastre cele trupești;
Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mântuirea noastră, dă-ne și nouă cu totul a ne preda Ție;
Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca să pregătești locașuri celor ce Te iubesc pe Tine, așază-ne și pe noi în locașurile Tale;
Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, numără-ne și pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 12

Darul Tău dă-ni-l nouă, Iisuse, Cel ce pe toți ne-ai iubit, și primește rugăciunea noastră, ca o pârgă, ce-Ți aducem Ție. Și depărtează de la sufletele noastre tot gândul cel viclean, ca fără osândă să-Ți cântăm Ție: Aliluia!

Icos 12

Cântând preaslăvită Învierea Ta, Te slăvim pe Tine, o, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, și credem că dăruiești tuturor viața veșnică. Pentru aceasta, întru această numită și sfântă zi, ca frații unul pe altul să ne îmbrățișăm. Iar pe cei ce ne urăsc pe noi, să-i iertăm pentru Învierea Ta. Deci cu o gură și cu o inimă să cântăm unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează pe Tine, binecuvintează și acum osteneala noastră cea după putere;
Iisuse, Cel ce sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, sfințește și doririle și gândurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai făgăduit să fii cu cei credincioși până la sfârșitul veacului, fii neîncetat și cu noi păcătoșii;
Iisuse, Cuvântul cel Adevărat al Tatălui, curăță cuvintele noastre cele nevrednice, ca să Te lăudăm pe Tine;
Iisuse, Paștile cele mântuitoare, care duc de la moarte la viață, sălășluiește-ne în locașul Tău, luminându-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 13

O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte și celor din morminte le-ai dăruit viață, primește ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puțină rugăciune. Și dăruiește-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimțirii, viață veșnică, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icos 1

Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Și pe noi, cei de pe pământ, învrednicește-ne cu inimă curată a-Ți cânta Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toți credincioșii, luminează-ne și pe noi cei ce trăim în întunericul necunoștinței;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți și la toate le dai viață, înviază-ne și pe noi, cei omorâți în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai înălțat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalță-ne și pe noi, cei plecați spre pământ;
Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și părtași slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni să judeci viii și morții, nu ne judeca pe noi după fărădelegile noastre, ci miluiește-ne după mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 1

Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Acest acatist se citește de la Paști până la Înălțarea Domnului.


Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

INTRĂ SI AICI :

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!