POCĂINȚA MEA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Demult eu nu plângeam, Iisuse ,
Căci nu știam a Te iubi,
Dar când Te-am cunoscut mai bine
Am plâns în fiecare zi,

Căci lacrima e picătura
Ce se prelinge-ncetișor
Din ochi, dar vine din adâncuri,
Din sufletul cel plin de dor.

Eu nu știu altă pocăință,
Decât să plâng în taina mea
De dorul Tău, Iisuse Sfinte,
Atunci când nu Te pot vedea.

Când Harul nu mai vrea să vină
Și eu nu Te mai pot simți,
Atunci e suferință mare,
Atunci încep a mă căi.

Eu nu am învățat din carte,
Hristoase, să mă pocăiesc.
Eu simt durerea mea profundă
Când nu mai pot să Te găsesc,

Atunci îmi este dor de Tine,
Și plâng cu sufletul zdrobit:
Dacă aceasta-i pocăința..
De multe ori m-am pocăit!

De câte ori mi se întâmplă
Să lăcrimez nemângâiat,
E pentru că-s orfan de Tine
Din cauza la vreun păcat

Și-atunci urăsc nespus păcatul,
Da, îl urăsc desăvârșit,
Și plâng de dorul Tău, Iisuse,
Căindu-mă că am greșit.

De când Te-am cunoscut mai bine
Și-am început să Te iubesc,
Am învățat ce-i pocăința
Și-am început să mă căiesc,

Căci nu e dragoste pe lume
Să nu aducă-n suflet dor,
Și nu e dor să nu aducă
În suflet plâns chinuitor,

Deci dacă iadul reprezintă
Un loc în care nu ești Tu ,
Atunci mă tem de locul ăsta,
Căci nu vreau fără Tine, nu,

Și Te implor în rugăciune:
Chiar dacă uneori mă cerți,
Să nu mă lepezi de la Tine,
Ci să Te-nduri și să mă ierți,

Și să cobori după o vreme
În taina sufletului meu,
Iar eu, la fel ca Sfântul Toma,
Să Te ador ca Dumnezeu.
Amin
(05 mai 2026)

Rugăciunea de dimineaţă

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)`

Somnul este asemănat de sfinţii părinţi cu moartea, iar trezirea de dimineaţă cu învierea. Vremea de afară este un factor care ne poate schimba starea pe care o vom avea dimineaţa. Sfinţii părinţi spun că pe cei încă plini de patimi, starea vremii îi poate influența, dar pe cei nepătimași, plin de Duhul Sfânt, nimeni şi nimic nu le poate lua bucuria apropierii de Dumnezeu. Se poate ca uneori să fim treziţi de un telefon sau de cineva care sună la uşă iar toate aceste interacţiuni cu persoanele care ne-au trezit îşi pun amprenta în bine sau în rău asupra noastră.

 Se poate ca uneori să ne trezim cu dureri de cap sau de spate, sau să ne trezim la fel de obosiţi pentru că am dormit prea puţin sau prea zbuciumaţi de griji.

Aşa stând lucrurile vedem că sunt o mulţime de factori care dimineaţa ne pot schimba starea noastră duhovnicească (starea psihologică) şi implicit felul în care ne vom comporta cu cei din jur pe parcursul zilei şi modul în care vom rezolva problemele pe care le întâmpinăm. Indiferent de vârsta şi viaţa pe care o avem, scopul nostru în fiecare zi stă în porunca dată de Domnul Iisus Hristos: „Să vă iubiţi unul pe altul.

 Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”. Ioan 13, 34).

 Patimile noastre şi ispitele de la diavol ne vor împiedica mereu să împlinim această poruncă de-a lungul zilei. Din acest motiv avem mare nevoie Dumnezeu în fiecare dimineaţă, El fiind singurul care poate schimba grijile noastre în probleme deja rezolvate, supărarea în bucurie, deznădejdea în speranţă, întunericul din sufletul nostru în lumină. Rugaţi-vă mereu dimineaţa, aruncaţi-vă grijile în faţa lui Dumnezeu! Spuneţi: „Doamne am de rezolvat cutare lucru dar mi-e frică că n-o să reuşesc.. se pot întâmpla multe care să mă împiedice să reuşesc.. ajută-mă!”. Rugaţi-vă în faţa Lui zicând rugăciunile dimineții. Dacă aveţi vreme şi v-aţi trezit din timp faceți-vă canonul de rugăciune pe care vi l-a rânduit părintele duhovnic, pentru că seara veţi fi obosiţi şi-l veţi face cu greu.

 Citiţi din Sfânta Scriptură măcar câteva pasaje sau un capitol întreg, căci multă bucurie şi nădejde vă va da. Veţi simţi cum vă va lumina Dumnezeu descoperindu-vă înţelesuri adânci ale cuvintelor Sale, care vă vor călăuzi pe tot parcursul zilei. Faceţi câteva metanii sau mai multe în faţa icoanei Mântuitorului, pe măsura puterilor şi ziceţi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)!”. 

Faceţi metanii şi la icoana Maicii Domnului şi la icoanele sfinţilor ocrotitori ai casei sau căsniciei voastre. Cereţi-i lui Dumnezeu ajutor pentru tot ce veţi face în timpul zilei şi vă veţi minuna de micile minuni pe care le veţi trăi până seara. În drum spre şcoală, spre serviciu sau către locul în care mergeţi, rugaţi-vă în gând pentru cei pe care-i întâlniţi. Nu judecaţi pe nimeni! Osândiţi-vă în toate pe voi şi pe ceilalţi priviţi-i ca pe oameni curaţi şi fără vină. Daţi milostenie celor care vă cer, şi nu vă întoarceţi faţa de la nimeni care întinde mâna, aşa cum Dumnezeu niciodată nu-şi întoarce faţa de la noi chiar dacă nu merităm să primim mila Sa. 

Aşa făcând vom pune început bun fiecărei zile şi fiind împreună cu Dumnezeu nu ne vom teme de nimic. Oriunde aţi fi, orice aţi face, dacă nu vă descurcaţi, cereţi ajutorul lui Dumnezeu în gând, iar dacă totul vă merge bine mulţumiţi-i clipă de clipă.