de Preot Sorin Croitoru
Cui să-i spun necazurile mele,
Oful meu și întristarea mea,
Plânsul meu și lacrimile grele
Când greșesc, călcând porunca Ta?..
Cui să-i spun ce jale mă cuprinde,
Cui să-i spun cât plâng și mă căiesc,
Cui să-i spun ce flacără-mi aprinde
Sufletul, când știu că Îți greșesc?..
Cui să-i spun că pacea mi se duce
Și în locul ei începe chin
Când mă lepăd, Doamne, și de cruce
Și de ascultare-mi de creștin?..
Pocăința, Doamne, pocăința,
Lacrima ce spală-al meu păcat..
Dăruiește-mi, Doamne, umilința,
Ca să pot să plâng neîncetat..
Lacrima va naște bucuria,
Plânsul meu va încolți frumos
Și nădăjduiesc că veșnicia
Mă va prinde-alături de Hristos..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)