Să nu ne ruşinăm că suntem creştini.

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Sfintii au fost cei ce au purtat, in privirea lor, in marturia lor, chipul pacii si al adevarului si curajul de a marturisi acest adevar pana la capat, pentru ca acest adevar li s-a descoperit a fi insasi Viata. Si sfintii au fost fericiti in alegerea lor. Adeseori, cand spui unei tinere sau unui tanar in ziua de astazi: , vedem ca se scutura si spun: Dar de ce, iti inchipui ca Sfanta Paraschiva a fost vreo nefericita, pentru ca nu a mers in discoteca precum mergi tu sau ca nu a mintit sau ca nu a clevetit cu usurinta precum faci tu? Sufletul tau este chinuit, tulburat si fara nadejde in momente de criza de viata. Iata, al Sfintei Paraschiva a fost netulburat si aceasta putere pe care a cunoscut-o in viata ei s-a transmis pana si in trupul ei, care ne-a ramas ca sfinte moaste, vadire a nestricaciunii si a adevarului alegerii ei.
Multe dureri, aici, pe pamant, avem a duce, pentru ca durerea si bucuria sunt impletite, dupa cum impletite sunt binele si raul si adevarul si minciuna. Si Judecata cea infricosatoare este infricosatoare pentru ca va fi un moment in care toate acestea se vor desparti ca intr-o dureroasa, dar necesara operatie chirurgicala in care, pentru a trai omul, trebuie sa-i tai tumoarea sau degetul sau piciorul, pentru a trai omul intreg. Va fi un timp in care raul si binele se vor desparti si cei care au ales sa creada mai mult cuvantul amagitorului vor cunoaste pana la sfarsit minciuna acestei alegeri. Dar inca din viata aceasta vedem ca omul nu poate sa mai iasa din ceea ce a ales. Vedem pe unul care a ales sa minta sau sa ucida si vedem pe chipul lui manie si infricosare si chipul lui este aproape de evitat si aduce tulburare in mijlocul lui. Vedem pe altul ca a inceput sa bea, din mandrie, din refuzul de a-si cere iertare sau de a-si intelege ratacirea si bautura i-a uscat mintea si este tulburator si ocolit de oameni si, pe cat de poate, il evita cu totii si poarta aceasta tulburare in sufletul lui. Vedem pe altul tulburat de patima curviei sau de fel de fel de alte patimi si cata suferinta produc in jur.
Cand, din multime, o femeie I-a spus Mantuitorului: Fericit pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt, Mantuitorul a spus: Da, asa este. Fericita a fost Maica Domnului ca a crezut cuvantul lui Dumnezeu pana la capat. Dar adauga Mantuitorul: Fericiti sunt toti cei care, asemenea ei, vor crede cuvantul lui Dumnezeu pana la capat, il vor trai si-l vor marturisi, il vor pazi pe el.
Iata, daca Adam a lepadat cuvantul lui Dumnezeu – Sa nu gusti din pomul acesta, caci, daca vei gusta, vei muri – unirea omului cu Dumnezeu in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos se face numai dupa ce un om, Maica Domnului, a avut puterea sa spuna lui Dumnezeu: Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau, atunci cand ingerul i-a vestit Maicii Domnului hotararea, voia lui Dumnezeu ca Insusi Dumnezeu Cel adevarat sa Se nasca din pantecele ei. Si astfel, omul, neputincios a urma sfinteniei Domnului, sa poata, intarit de Insusi Hristos, Cel Ce a vietuit pe pamant, sa urmeze si sa creada si sa se sfinteasca el insusi.
Sfinţii sunt acei semeni ai noştri care şi-au transformat lăuntrul lor, întreaga lor fiinţă în lăcaş binecuvântat al Sfântului Duh. Sfinţii sunt roada aşezării în inima lor, în sufletul lor a Sfântului Duh.Ne putem întreba noi, cei de astăzi, care purtăm acelaşi nume de creştin, care ne revendicăm pe noi înşine ca făcând parte din Biserica lui Hristos: care este cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, care este mesajul Lui adresat nouă?
Cuvântul Mântuitorului Hristos din Evanghelie ne plasează şi pe noi în aceeaşi perspectivă a sfinţeniei trăită de toţi sfinţii lui Dumnezeu, în aceeaşi perspectivă a dobândirii Duhului Sfânt. Hristos în Evanghelia care se citeşte în biserici în prima Duminică după Rusalii ne spune că, dacă dorim, şi noi putem să ne înscriem pe cărarea bătătorită de sfinţii lui Dumnezeu – fie că suntem preoţi, arhierei, vieţuitori în sfintele mănăstiri sau credincioşi care îşi duc viaţa în sânul familiei. Mântuitorul Hristos ne spune că putem şi noi să dobândim Duhul Sfânt, să ne numărăm în rândul sfinţilor, dacă împlinim trei lucruri: să avem mărturisirea cea dreaptă, iubirea cea dreaptă şi suferinţa cea dreaptă.
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).
Aşadar, să nu ne ruşinăm de numele Lui, să nu ne ruşinăm că suntem creştini, să nu ne ruşinăm că suntem botezaţi în numele Lui, să nu ne ruşinăm a posti, să nu ne ruşinăm a face milostenie, să nu ne ruşinăm a naşte prunci, să nu ne ruşinăm a-i creşte în frică de Dumnezeu şi în ruşine de oameni. Mai mult, să-L mărturisim pe Hristos. Şi-L putem mărturisi prin viaţă de pocăinţă, prin viaţă de rugăciune, prin apărarea familiei şi a valorilor creştine, prin naşterea de prunci şi creşterea lor aşa cum se cuvine. Aceasta este mărturisirea cea dreaptă pe care Hristos ne-o solicită pentru ca şi noi să înţelegem viaţa sfinţilor şi să dobândim puterea Duhului Sfânt.
Lucru pe care Hristos ni-l cere în Evanghelie este acela de a aşeza toate lucrurile la nivelul lor, la locul lor cel adevărat. Şi spune Hristos: să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să nu iubeşti nimic altceva mai mult decât iubeşti pe Dumnezeu. Este necesar ca omul să-L aşeze pe Dumnezeu înaintea tuturor. Astfel ne arată că inima omului trebuie să fie îndreptată înainte de toate spre Dumnezeu. Îndrăznesc a spune că acela care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul său, din tot cugetul său, cu toată puterea sa acela nu are capacitatea să iubească în mod autentic nici pe mamă, nici pe tată, nici pe soţie, nici pe soţ, nici pe copii. Toţi aceia care iubesc case, rubedenii şi ţarine, mai mult decât pe Dumnezeu, se află în rătăcire. Hristos nu ne spune să abandonăm nici casa, nici ţarina, nici rubedeniile, ci pe toate să le aşezăm pe scara ierarhiei valorilor supreme, acolo unde le este locul. Alt lucru asupra căruia ne atrage atenţia Hristos este că în lume necazuri vom avea. Că există o cruce în viaţa fiecăruia, o cruce pe care numai Dumnezeu singur o ştie şi noi acolo unde ne ducem fiecare viaţa. Iar această cruce, această suferinţă, aceste încercări care ne definesc viaţa, Hristos ne spune să le purtăm cu răbdare, să cerem răbdare de la Dumnezeu pentru ca toată crucea vieţii noastre să o ducem cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste.
Să-L mărturisim, aşadar, pe Hristos, să-L iubim pe El şi să ducem crucea pe care a aşezat-o pe umerii vieţii noastre.
Sfintii ne cheama si pe noi sa impartasim aceeasi fericire cu ei: fericirea de a crede cuvantul lui Dumnezeu si de a fi noi insine martori, prin viata noastra, ca Dumnezeu lucreaza, si lucreaza smerit! Am inteles atunci ca si noi, asemenea sfintilor, impartasim fagaduinta data de Hristos: „Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”.
Si Hristos fiind cu noi, daca noi pazim Cuvantul lui Dumnezeu-Cuvantul, impartasim aceasta putere de viata datatoare, ca sa nu ne lasam amagiti de nicio minciuna. Astazi, multe stiri si multe pofte se razboiesc cu noi si ne vuiesc la urechi, asemenea vocii amagitorului in rai: oare a zis Mantuitorul aici si pe dincolo? Oare a spus Dumnezeu sa nu mint? Dar daca ti-e mai lesne sa iei un serviciu asa sau sa ai o procopseala in felul acesta, ce mai inseamna o minciuna la noianul de minciuni din intreaga lume? Sau: nu vezi cata minciuna este in lume? A zis Dumnezeu sa nu curvesti? Dar oare nu vezi ca toata lumea face aceasta? Si ca e de ras in zilele noastre sa te casatoresti fara sa fi cunoscut pofta trupului, implinita cu nerusinare? Oare a spus Dumnezeu sa nu ucizi? Dar cati din “poporul nostru drept-slavitor crestin”, cate femei nu si-au ucis proprii copii in pantecele lor? A marturisi pe Dumnezeu nu inseamna numai a spune „Cred intr-Unul Dumnezeu Tatal Atottiitorul” inseamna sa si pazim Cuvantul Lui, nu doar sa pretindem ca il credem, ci si sa il traim in viata noastra, si atunci si viata noastra se va sfinti si noi vom fi marturisitori ai adevaratului Dumnezeu si ne vom sfinti.
Si privirea noastra va deveni asemenea sfintilor, aducatoare de pace, nu de tulburare. Se intampla sa cunosti probabil un om intaia oara, intr-un compartiment de tren sau in alta parte si, iata, de prima oara il „mirosi” dupa cum se misca, dupa cum se asaza, daca e un om care iubeste minciuna sau adevarul, daca e un om care iubeste sfintenia sau doar marturiseste ca o iubeste, dar in realitate vicleneste poate chiar in inima lui, fata de el insusi.
Cuvantul de astazi pe care ni-l dau sfintii este cuvantul lui Hristos: „Ce este da, da. Ce este nu, nu”.
Acest cuvant sa il purtam cu noi toata viata noastra.
Praznuirea tuturor sfintilor sa fie pentru noi incredintare ca toti sfintii sunt cu noi atunci cand noi traim asemenea lor, in adevar si iubire. Pentru ca adevarul fara iubire poate sa ne indreptateasca a-l judeca pe celalalt, a-l prigoni, a-l osandi in greseala lui.
Iubirea fara adevar ne duce la un sentimentalism diluat in care credem ca il iubim pe celalalt, dar il indreptatim in moartea lui si in boala lui. Sa invatam in aceasta zi sa auzim Cuvantul lui Dumnezeu si sa-l pazim pe el.
A fost o vreme prelungita in timpul comunismului – in care cu frica purtai o carte de rugaciuni in casa sau o Biblie. Iar cuvantul de ordine era ca Dumnezeu nu mai are ce cauta in casele si in sufletele noastre, ca Dumnezeu nu exista – ca o robie babilonica prin care ne-a dat Dumnezeu sa trecem. De ce? Nu stim. Poporul nostru drept credincios a nascut oameni sfinti care au sfintit acest pamant, si totusi iata ca ne-a dat Dumnezeu sa trecem prin aceasta. Si au murit cei ce marturiseau aceste minciuni si astazi stim ca Dumnezeu exista, stim ca Dumnezeu lucreaza impreuna cu noi. Sa ne dea Domnul sa si traim aceasta! Sa dea Domnul sa avem toate cuvintele noastre presarate cu sarea adevarului si a dragostei. Numai in acest fel vom putea fi cu adevarat liberi. Altminteri, sigur ca omul este liber, e liber sa-si ucida copiii sai sau sa-si ucida vrajmasii, e liber sa cleveteasca si sa barfeasca si sa defaimeze pe fratele sau vecinului sau – sau prin ziare sau la televizor -, e liber sa curveasca, sa se imbete, dar libertatea aceasta nu-l duce spre sfintenie sau spre Dumnezeu, nu-i da fericirea sfintilor, ci-i da tulburarea si nelinistea diavoleasca, pentru ca a crezut cuvantul diavolului mai mult decat cuvantul lui Dumnezeu.
Vedem si astazi impletite in jurul nostru adevar si minciuna si stiri contradictorii. Multi dintre dumneavoastra stiti comunicatul Parintilor nostri ierarhi ai Sinodului Mitropoliei, cu cata dorinta si cu cata lupta ca ceea ce va sa se puna inainte spre votarea Constitutiei sa fie spre slava lui Dumnezeu, astfel ca familia sa nu mai fie prigonita si casatoria sa fie asa cum a lasat-o Dumnezeu, intre barbat si femeie. Pentru ca este o ofensiva si o lupta in lumea intreaga ca sa se poata casatori barbati cu barbati si femei cu femei, amintindu-ne parca de cuvantul dumnezeiescului Pavel catre Romani: „Pentru mandria lor i-a lasat Dumnezeu in tulburarea mintii lor, savarsind pacatul si luand plata nelegiuirii”.
Iata ca traim, mirati, intr-o lume ce a cunoscut cuvantul crestin si cuvantul ortodox, aceasta tulburare ce sta impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Si cei ce aveti copii tulburati de asemenea ganduri, cei ce sunteti pusi sa marturisiti aceasta, sa intelegeti si sa spuneti copiilor vostri:
Nici gandul tau launtric nu este al tau, ci al diavolului, al amagitorului! Nici ceea ce se spune in presa sau la radio sau printr-o votare a Constitutiei ca se pot casatori barbat cu barbat si femeie cu femeie nu este “stirea” pe care o auzi de la Dumnezeu, ci de la diavol.
Sa invatam sa ascultam drept cuvantul lui Dumnezeu si sa ascutim urechea noastra ca sa putem intr-adevar sa ne sfintim viata noastra. Si in aceste zile, cand alte nenorociri bat la poarta sufletului nostru, cum si de la inceputul lumii au batut, sa putem sa luam aminte si asemenea arhanghelului Mihail sa putem sa spunem prin viata noastra: „Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte”.
Si eu va indemn sa luam aminte cu totii ce cuvant credem, ce cuvant lucram in sufletul nostru. Fiecare dintre dumneavoastra sa citeasca Sfanta Scriptura, Noul Testament, sa cunoasca poruncile lui Dumnezeu si sa inteleaga ca ele sunt datatoare de viata. Asa cum avem indicatoare – daca vreau sa merg la Pascani, am o sageata, pe acolo e Pascaniul! Tot astfel este cuvantul lui Hristos in Evanghelie, este sageata lui Hristos care imi arata: Vrei viata? Vrei fericire? Vrei adevar? Mergi pe acolo! Nu crezi aceasta? Esti liber s-o iei la dreapta. Esti liber s-o iei la stanga. Poti sa te intorci. Dar iata, prin sfintii care au trait pe pamant, Eu iti descopar ca nu vei cunoaste nici viata, nici fericire, nici adevar, ci minciuna si intristare si intristarea aceasta o vei imprastia si in jurul tau si tulburarea aceasta o vei imprastia in jurul tau. Si dureros o vei duce!
Spune Dumnezeu [prin Moise]: “Am pus inaintea ta binele si raul, [viata si moartea]. Alege binele!”
Praznuirea sfintilor ne cheama si pe noi sa alegem Binele, sa alegem Viata si sa-L marturisim. Ca sa avem partasie cu sfintii, ca sa avem bucurie cu sfintii, ca si noi sa traim viata nestricacioasa si fara de moarte.
Dumnezeu sa ne ajute, iubiti credinciosi, in aceste zile binecuvantate – pentru ca Dumnezeu ne-a dat sa fim impreuna in Biserica, ne-a dat sa auzim Cuvantul Lui, ne-a dat timp sa vedem poruncile Lui, ne-a dat puterea sa ne bucuram de ele -, sa multumim lui Dumnezeu ca am fost impreuna la Taina Sfintei Liturghii, ca ne putem impartasi impreuna din Trupul si Sangele Lui si ca, iata, faptele si marturiile sfintilor fericiti ne stau inainte ca o chemare: Alegeti Viata, alegeti Binele si inmultiti puterea lui Dumnezeu pe pamant facand voia Lui. Am rostit cu totii Tatal nostru si am spus acolo: „Faca-se voia Ta, Doamne!” Sa ne rugam pentru aceasta, sa traim cu dreapta intelegere si mai ales sa ne rugam ca Lumina lui Dumnezeu sa straluceasca in sufletele tuturor oamenilor, pentru ca toti sa aleaga Adevarul, toti sa inteleaga Cuvantul Lui”. Amin. (postat pe fb de ioan monahul)