Rugăciune...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Prima Evanghelie a Sfântului Maslu

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

CRESTINUL ORTODOX TREBUIE SA FIE UN OM AL PACII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, asa scrie in Sfanta Scriptura: “Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5:9). 

Prin Sfantul Apostol Pavel, Duhul Sfant ne graieste asa: “Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii” (Romani 12:18). Iar, Iisus Hristos, care este Imparatul Pacii, atunci cand a intrat in casa, la cei 11 Apostoli (Iuda se spanzurase), i-a salutat cu binecuvantarea: “Pace voua!” (Ioan 20:21). 

Asadar, fiecare crestin ortodox trebuie sa fie “UN OM AL PACII", adica, sa fie in pace cu Dumnezeu, cu cei din jurul sau si cu constiinta sa. Sfantul Serafim de Sarov spune asa: “Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul". Iar Sfantul Antonie cel Mare zice tare frumos: "In aceasta lume este o inselare sa crezi ca se poate sluji la doi stapani, adica, sa incerci sa slujesti in paralel lui Dumnezeu si Mamonei (diavolului), pentru ca slujirea Mamonei, duce la sfasieri launtrice, la ruperea sufletului de catre draci”. 

Mamona este si dracul lacomiei de bani si despre acesta Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Esti bogat? Foarte bine! Esti zgarcit? Foarte rau! Nu bogatii vor fi osanditi, ci aceia care slujesc bogatiei”. 

Iar daca vin ispite, incercari, necazuri, boli... “Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5:18). 

CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE LA ACESTE SFINTE CUVINTE!
Preot Ioan 🛎.

Calea lui Dumnezeu

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Calea lui Dumnezeu este să te sileşti în toate. Să urmăm cuvântul

lui Dumnezeu întotdeauna şi întru toate, având grijă să mărturisim

credinţa prin viaţă (Stareţ Serafim Romanţev). Trebuie să ţinem calea de

mijloc, ca să nu cădem nici în bucurie fără margini, nici într-o întristare

fără măsură. Extremele i-au condus pe mulţi la un sfârşit rău şi chiar la

sinucidere.

1. Consideră fiecare zi drept ultima şi petrece-o în frică de

Dumnezeu şi frângere de inimă. Limitează deşertăciunea, evită

lenea. Aminteşte-ţi de Dumnezeu şi strigă către El cu pocăinţă.

2. Nu judeca şi nu osândi pe nimeni, astfel pe tine însuţi te vei

osândi. Nu examina gândurile, faptele, bârfele şi certurile străine.

Treci peste aceasta, căci prin ele vrăjmaşul se străduieşte să te

risipească şi să te distragă de la rugăciune.

3. Cunoaşte-L pe Dumnezeu, împlineşte poruncile Lui, ascultă-l

pe părintele duhovnic. De la cei din jur primeşte în suflet doar cele

bune, conforme cu poruncile lui Dumnezeu.

Credinţa noastră este adusă din Cer, de aceea nu vă supuneţi

împrejurărilor veacului acestuia. Adevaratul creştin ortodox nu se

teme de moartea pământească, ci de cea veşnică. Cel mai rău este să te

temi de ceva din lumea aceasta mai mult decât de Dumnezeu şi din

această pricină să păcătuieşti.

Gândeşte-te totdeauna şi spuneţi că nu vei mai rămâne în această

lume mai mult de o zi şi atunci nu vei mai păcătui. Zi şi noapte

tânguieşte-te pentru păcatele tale.

                                         Nu te întrista

Nu te întrista, lasă-te în voia lui Dumnezeu, El nu-l va părăsi pe

cel ce nădăjduieşte în El. Cele mai înfricoşătoare furtuni îi vor fi spre

mare folos robului credincios al lui Hristos. Fie ca aceste furtuni să-ţi

slujească drept învăţătură pregătiroare, experimentată spre suportarea

unor furtuni şi mai periculoase şi înfricoşătoare! Iar aceste furtuni vor

urma negreşit, pentru că astfel a stabilit Preaînţeleapta Pronie (pronie=

purtare de grijă) a lui Dumnezeu, ca prin multe necazuri să intrăm în

Împărăţia cerului. Crucea este purtătoare de moarte pentru acela care nu

a trasformat-o în Crucea lui Hristos, care de pe crucea sa cârteşte şi

huleşte împotriva Proniei Dumnezeieşti, care se dedă deznădejdii şi

disperării. Unii ca aceştia se pogoară de pe crucile lor doar pentru a

coborâ sufletele în mormântul veşnic, în temniţa iadului...

Bea cu bărbăţie paharul amar al încercărilor la serviciu şi printre

rude, aşa cum ţi-l dă Tatăl Cel Atotbun şi Preaînţelept. Gândeşte-te: nu ţi

l-a pregătit fariseul, nici Caiafa, nici Iuda, nu Pilat şi ostaşii lui îţi

dau acest pahar. OARE NU VOI PRIMI PAHARUL PE CARE

TATĂL MI-L VA DA?

                                    Ajutorul lui Dumnezeu

      ® Nimic nu vine gratuit. Ajutorul lui Dumnezeu întotdeauna este

gata şi întotdeauna este aproape, însă este împărţit numai celor car-l

caută şi se trudesc şi mai ales lor... şi încep cu toată inima să strige:

Doamne, ajută-mă! Dar, cât timp rămâne o nădejde cât de mică în

propriile mijloace, Domnul nu Se amestecă, spunând parcă: „Aştepţi să

dobândeşti singur! Păi, aşteaptă... Însă, oricât vei aştepta, nimic nu vei

dobândi, fiindcă v-am spus: Fără Mine, nimic nu puteţi face“ (Ioan

15:5). Conştiinţa neputinţei este adevărata pregătire pentru primirea

ajutorului lui Dumnezeu.

O, CE NUME MINUNATE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

O, ce nume minunate ați primit de la părinți..
Ei au vrut să vă păzească chiar Arhanghelii cei sfinți:
Mihail și Mihaela, Gabriela, Gabriel,
Foarte rar, dar mai există, chiar și blândul Rafael..

Cât de mare-i slava celor ce vă sunt ocrotitori..
Miriadelor de îngeri ei le sunt conducători,
Cu puteri de-a pune-n faptă orice gând instantaneu,
Împlinind într-o clipită ordinul lui Dumnezeu!

I-am văzut lucrând în Vechiul, dar și-n Noul Testament,
Singuri sau venind din ceruri cu-n întreg detașament,
Ucigând sau dând putere, mântuind sau distrugând,
După felul de poruncă ce-o primiseră la rând.

Chipul Sfinților Arhangheli e atât de maiestuos,
Încât cei ce îi văzură au plecat privirea-n jos
Și, înspăimântați cu totul, li s-au închinat mereu
Adorându-i pentru-o clipă ca pe Însuși Dumnezeu!

Însă îngerii din ceruri n-au nevoie de cinstiri,
Fiindcă umilința este cinstea îngereștii firi;
Hrana lor e strălucirea feței Domnului Hristos,
Care face orice cinste și-orice slavă de prisos!

Nu putem cu mintea noastră să-nțelegem cum e "Sus",
Din moment ce nici pământul nu îl știm - zicea Iisus -
Însă credem cu tărie că în Cer e minunat,
Cum ne scrise Sfântul Pavel, ce la cer s-a ridicat!

Cerul s-a deschis odată chiar în noaptea de Crăciun,
Și se va deschide iarăși, cum Scripturile ne spun,
Și-o să îi vedem pe îngeri, cum păstorii i-au văzut,
Și-o să Îl slăvim pe Domnul, Însuși Cel ce i-a făcut!

Fericiți sunt cei ce astăzi numele-și sărbătoresc,
Căci sunt nume minunate, chiar din neamul îngeresc:
Mihail și Mihaela, Gabriela, Gabriel,
Foarte rar - dar mai există - chiar și blândul Rafael..

Bisericà Sfantul Arhanghel Gavril din Nazareth

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SFINTII ARHANGHELI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



O, Sfinţilor Arhangheli Mihaile şi Gavriile, cei ce sunteţi nebiruiţi apărători creştinilor, cu zidurile rugăciunilor voastre oprind toate loviturile vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, daţi-ne nouă mână de ajutor ca să ne ridicăm din groapa patimilor.
Ca unii ce vă îndulciţi neîncetat de vederea feţei dumnezeieşti şi pururea înconjuraţi pământul, ca să pliniţi voile Stăpânului, nu ne treceţi cu vederea nici pe noi cei ce am alunecat prin păcat şi cerem prin voi să ni se dea mare milă, ca să biruim toate necazurile acestei vieţi.
Cei ce aduceţi neîncetat tămâia laudelor îngereşti Celui Ce este Mireasma Raiului faceţi pomenire şi de noi, cei ce nu mai avem îndrăzneală a ne ruga Ziditorului pentru mulţimea păcatelor noastre.
Ca cei ce staţi înaintea Domnului, gata spre auzirea dumnezeieştilor cuvinte ale voii Sale, plecaţi urechea şi auziţi şi suspinurile inimilor noastre, a celor ce suntem cuprinşi de legăturile durerii. Ca nişte milostivi slujitori ai Celui Milostiv mijlociţi pentru noi mântuirea sufletelor şi împărtăşirea din izvorul dumnezeieştilor daruri.
Stingeţi săgeţile ispitelor celor pornite asupra noastră şi sub acoperământul păcii ne primiţi pe noi, cei tulburaţi de viforul necazurilor.
Sub aripile rugăciunilor voastre ne ocrotiţi pe noi, cei ce alergăm la mijlocirea voastră şi îndreptaţi paşii gândurilor noastre pe căile înţelepciunii, ca împreună cu voi să aducem Treimii Celei de viaţă Făcătoare cântarea cea întreit sfântă ca pe o jertfă a nimicniciei noastre. Mijlociţi pentru noi adăpare din izvoarele pocăinţei şi din râurile gândurilor smerite, ca trecând fără tulburare marea acestei vieţi să aducem Ziditorului laudă, iar voi mulţumirea cuvenită: Slavă Ţie, Stăpâne Preasfinte, Cel Ce ne trimiţi nouă ocrotitori pe îngerii Tăi, ca să stârpească neghinele patimilor şi să sădească în inimile noastre florile gândurilor luminate !

Sfintii Arhangheli Mihaili si Gavril,praznic ce are loc maine 8 noiembrie

Si au fost doua batalii purtate de Arhanghelul Mihail cu Diavolul,prima soldata cu caderea Diavolului din cer pe pamant si a doua ,finala,Apocalipsa.

Cu ocazia praznicului postez icoane de secol 15-19 cu aceste doua evenimente

Apocalipsa capitolul 12
.
1 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin* ca să nască.
* Isa 66:7; Gal 4:19;
3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un* mare balaur roşu, cu** şapte capete, zece coarne şi† şapte cununi împărăteşti pe capete.
* Apoc 17:3; ** Apoc 17:9; Apoc 17:10; † Apoc 13:1;
4 Cu coada* trăgea după el a treia parte din** stelele cerului şi† le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea†† femeii care stătea să nască, pentru ca*† să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
* Apoc 9:10; Apoc 9:19; ** Apoc 17:18; † Dan 8:10; †† Apoc 12:2; *† Exod 1:16;
5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El* are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
* Ps 2:9; Apoc 2:27; Apoc 19:15;
6 Şi femeia* a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o** mie două sute şaizeci de zile.
* Apoc 12:4; ** Apoc 11:3;
7 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail* şi îngerii lui s-au luptat cu** balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,
* Dan 10:13; Dan 10:21; Dan 12:1; ** Apoc 12:3; Apoc 20:2;
8 dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi*, numit Diavolul şi Satana, acela care** înşală întreaga lume, a fost† aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost†† aruncaţi şi îngerii lui.
* Luca 10:18; Ioan 12:31; ** Gen 3:1; Gen 3:4; Apoc 20:2; † Apoc 20:3; †† Apoc 9:1;
10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum* a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi** pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
* Apoc 11:15; Apoc 19:1; ** Iov 1:9; Iov 2:5; Zah 3:1;
11 Ei* l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu** şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
* Rom 8:33; Rom 8:34; Rom 8:37; Rom 16:20; ** Luca 14:26;
12 De aceea bucuraţi-vă*, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai** de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcㆠştie că are puţină vreme.”

Sursa :Marian Pios

LISAVETA ȘI CEAPA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Într-un sat din alte vremuri
Nici prea mic dar nici prea mare,
Lumea își căra recolta
De pe câmpuri spre hambare..

Boii osteniți la juguri
Târâiau pe drumuri rele
Zeci de care legănate
Purtând roadele în ele..

Se-auzeau doar voci domoale
Care-i îndemnau să tragă;
Chiar și soarele-ostenise,
Strălucind o zi întreagă..

Obosiți de-atâta muncă,
Toți păreau puțin ursuzi;
Se luptaseră ca leii
La tăiat de cucuruzi..

Plini de tăieturi pe față,
De cenușa din pănuși,
De beșici făcute-n palme
De la lipsa de mănuși,

Cui îi arde să vorbească,
Prin căruțe tupilați?..
Toți se scarpină la bube
Sau pe unde-s zgâriați..

Dar se tulbură deodată
Liniștita înserare:
De la una din căruțe
Se aude o strigare:

"Staai, oprește boii, bade,
Dă-te jos și o ridică"!
Ce se-ntâmplă?.. Din căruță
A căzut o ceapă mică,

Ceapa însă aparține
Lisavetei lui Ilie..
Nu-i de glumă, e dezastru..
Dar ce zic?.. E tragedie!!

Fiindcă baba Lisaveta
E știută de zgârcită:
Nimeni n-a primit vreodată
De la ea un colț de pită!

Să-ndrăznești să-i ceri bătrânei
Să îți dea o țâr' de slană?..
Păi zgârcita nu se-ndură
Să-ți dea apa dintr-o cană!

Da, e mare tragedie,
Ceapa a plecat la vale..
Badea Gheo' abia se mișcă,
Aplecat puțin de șale,

Dar nu-i chip să o ajungă,
Deci o lasă să dispară
Și se-ntoarce la căruță,
Unde baba-i foc și pară..

"N-o fost chip s-ajung la ceapă.."
"Care? Cum?.. Vorbești în dodii?.."
Și-mi înjură Lisaveta
Cele doisprezece zodii,

Apoi, roșie de ciudă,
Cu o voce resemnată:
"Ei.. Să zică bogdaproste
Care-o va găsi vreodată.."

Moare baba Lisaveta..
Dracii, după datorie
Vor să-i tragă bietul suflet
Jos în iad, pe veșnicie..

Chiuie precum tătarii:
"Fraților, e-a noastră baba!
N-are cum să îndrăznească
Îngerul să-și bage laba!"

Da' de unde.. Într-o clipă
Mii de îngeri se arată..
Sub imensele lor aripi
Sufletul se-ascunde-ndată!

"E a noastră, avem ordin.
Domnului Îi aparține!
Dispăreți în iadul vostru,
Dacă vreți să fie bine!"

"Nu se poate! Nu se poa-te!
Asta e cu neputință!
Baba asta e-o zgârcită,
Una fără de credință!

Mai verifică o dată,
N-a făcut în viață bine.
Dacă ne-o luați pe asta,
Să vă fie-n veci rușine!"

"Nu auzi că e poruncă,
Învechitule în rele?..
Îndrăznești să treci cu sila
Peste ordinele mele??

Cine ești, să-ți dau raportul?
Oare Dumnezeu greșește?..
Tu, părinte al minciunii,
Vino-ncoace și privește!"

Și arhanghelul deschide
Un ecran de foc, deodată,
Și istoria cu ceapa
Tuturor el le-o arată..

Ca la video de astăzi,
Derulează încă-o dată:
"EI.. SĂ ZICĂ BOGDAPROSTE
CARE-O VA GĂSI VREODATĂ"..

"Vezi, a dat de bogdaproste,
Asta, oare, nu-i pomană?..
Dacă nu dorești probleme,
Înapoia mea, satană!"

Și-au plecat cu Lisaveta
Spre cereștile palate,
Lăsând diavolii cei negri
Cu gurițele căscate..

Asta este o poveste,
Poate-o fi exagerată..
Să îți afli mântuirea
Cu o ceapă degerată..

Dar ideea principală
E că cine miluiește,
De la Dumnezeu din ceruri
Multă milă el primește!
amin

Bineînțeles, sper să nu vă limitați la această ceapă degerată..

SIHASTRUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Eliana Popa
Undeva, pe-un colț de codru , într-un loc ca de poveste,
Solitară, stă ascunsă în al nopții labirint
O căsuță mititică cu mușcate în ferestre
Numai luna o îmbracă într-o aură de-argint !
Parcă spune o poveste...parcă astăzi pare tristă,
Parcă noaptea asta rece va aduce rele vești
Nimeni n-a ajuns acasă ...chiar și candela stă stinsă,
Nici un râs nu se aude ,niciun murmur de povești !

Seara asta pare sumbră... cu tăcerea se desfată,
Nici căluțul nu nechează ,nici în lanț nu e Grivei,
Vântul smulge cu furie balamaua de la poartă,
Care scârțâie a jale...ca un bocet de femei !
Au plecat de dimineață, doi copii și-a lor măicuță
Ca să-l ducă pe-al lor tată ,la un doctor în oraș,
Au pus lacătul pe ușă...au pus calul la căruță
Și alături și cățelul și-au pornit-o mintenaș !

Bietul om își ducea chinul, măcinat de-o boala cruntă,
Însă astăzi nu mai poate...ce dureri ...ce chin cumplit!
Copilașii plâng alături...și soția se frământă
Iar Fecioara lăcrimează în icoana de argint!
Patru suflete sărmane se unesc în rugăciune,
Să ajungă mai degrabă la vreun doctor la oraș,
Poate Dumnezeu și Maica o să facă o minune,
,, - Vindecă-l pe tata , Doamne ! Că de moare , cui ne lași ?

Cui rămânem , noi, copiii ? Și măicuța cum ne-o crește?
Căci de-atâta suferință, trupul ei a obosit,
Lacrima ce-i curge-ntruna chipul ei îl veștejește
De o săptămână-ntreagă ,n-a mâncat și n-a dormit !
Sărăcia ne e soră...soră bună de o vreme,
Însă împreună suntem fericiți cum alții nu-s,
Fiindcă,Doamne, Tu ,știi bine ....că de foame nu ne-om teme ..
Căci puțină pâine neagră și-un cartof ne e de-ajuns !
Lasă-ni-l pe tata, Doamne !" ...așa se ruga micuța,
Tot privind îngrijorată la sărmanul ei părinte,
Iar mămuca dădea bice, calul greu trăgea căruța,
Și băiatul soptea-ntruna : ,, Cui ne lași ,Tu, Doamne Sfinte ?"

Parcă cerul nu-i aude ...parcă în zadar se roagă,
Chiar și lacrima îngheață, ca și fruntea celui drag ,
Moartea se arată hâdă ....lângă trupul fără vlagă
Și îl trece fără milă peste-al veșniciei prag !
Făr' un muc de lumânare...chiar în clipa-n care astrul
Răsăritul și-l revarsă-n curcubee de culori
Și în fața lor apare ,de niciunde ...un Sihastru,
Luminos ,cu barba albă și-un ceaslov la subțiori !
Îi privește cu blândețe...ochii lui păreau că poartă,
Lacrima ce-a zămislită din durerea-ntregii lumi
Fruntea lui era lumină ? Sau părea încununată
De toți crini înfloriți in Grădina cu minuni !

,, - Fericiți aceia care ,își duc crucea în durere,
Fiindcă raiul și tot cerul stă deschis deasupra lor !
Lacrima și suferința îi înalță spre-nviere,
Și-așează-n veșnicie unde-i raiul sfinților ...
Tatăl vostru e-n lumină...are-o casă-n cer, la Domnul
Între îngeri se desfată ca în sânul lui Avraam,
Doar aici își duce crucea prin necaz și lacrimi ,omul
Căci așa e Legea dată de când a căzut Adam !
Eu, voi fi cu voi ,tot timpul...nu veți fi orfani de tată,
Grija Mea va fi mai mare...îngeri vă vor sta-mprejur,
Și de astăzi ,niciodată, pâinea voastră nu se gată "
Așa le-a grăit Sihastrul cel cu ochii de azur !

A șters lacrima măicuței ,iar durerii i-a rupt spinii
Și-a plecat pe nevăzute învelit de-al zilei astru
Au rămas uimiți și parcă ,au simțit c-acel Sihastru,
L-a-nsoțit pe al lor tată către zările Luminii !
Au cioplit cu mare trudă ,doua blăni din lemn de nuc,
Chiar acolo-n luminișul unde-au întâlnit sihastru' ,
Toată ziua, fiu și mamă ,au lucrat la un coșciug
Până luna s-a ivit ca un disc de alabastru !
S-au întors apoi acasă...doi copii și-o biată mamă,
Fata învelind cu grijă pe tăicuțul în sicriu,
Parc-acel frumos Sihastru le-ar fi pus balsam pe rană,
O cât chin le-a luat din suflet ! Căci nu pot nici să mai scriu!

PENTRU TINE DOAMNE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

ROSTUL CANDELEI :

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Când se arde candela în faţa icoanelor, îngerul candelei, înger păzitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta şi dincolo te va întâmpina când sufletul pleacă din această lume materială. Abia după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te vei duce la locul rânduit de Dumnezeu, după faptele tale din viaţă.

Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore în şir, îngerul candelei îţi aduce şi sădeşte în grădina ta – pe care o face în Rai ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi credinţă – o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom (dacă era ulei de măsline) şi astfel ai pregătit grădina ta din ceruri, încă fiind tu în viaţă pe pământ.

Dacă ai aprins candela şi ai plecat din casă şi între timp candela s-a stins, îngerul ce stă şi veghează ca să nu se întâmple nimic rău în casa ta, nu pleacă, ci rămâne în continuare până soseşti tu. Dacă văzând candela stinsă, primul lucru pe care îl faci (spălându-te mai întâi pe mâini) este să aprinzi candela, îngerul nu mai pleacă; dacă te iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai dacă ai aprins-o din nou.

Dacă ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă, chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări (adică dacă se întâmplă cu voia lui Dumnezeu), să mori pe drum sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, lumina candelei cu îngerul ei te însoţeşte pe drumul de dincolo; se socoteşte deci că ai lumină, că nu mori în întuneric.

Când aprinzi candela sau pui uleiul care observi că a scăzut, îţi pui o dorinţă, te rogi şi faci trei metanii şi să ştii că întotdeauna se îndeplineşte (a se aminti aici de candela pe care turcul o aprindea la icoana Sf. Nicolae în fiecare zi, icoană pe care el o luase dintr-o biserică creştină pe care o jefuiseră semenii săi după căderea Constantinopolului şi minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoţului ce-i prădase casa în lipsa sa, precum şi alte întâmplări trăite de noi, adevărate).

Predică la Pilda Semănătorului

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Rugăciune către Sfanta Parascheva

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Pocăinţa

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 - a se pocăi - înseamnă părere de rău, odată cu făgăduinţa de îndreptare a greşelilor săvârşite. 

Pocăinţa,

 Spovedania sau Mărturisirea păcatelor este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, care constă în mărturisirea păcatelor la preotul duhovnic. A fost o pocăinţă şi o mărturisire care la oamenii maturi neîncreştinaţi până atunci preceda Sfântul Botez.
Atât Sfântul Ioan Botezătorul cât şi Domnul Iisus Hristos şi-au început activitatea chemând la pocăinţă prin acelaşi îndemn: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3:2; Matei 4:17).
Este şi o altă pocăinţă, după Botez, pentru păcatele săvârşite în urmă şi ca o pregătire pentru primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii. Cei care, în vârstă fiind, veneau să fie botezaţi de către Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3:6; Marcu 1:5) sau de către Apostoli (Faptele Apostolilor 19:18), îşi mărturiseau păcatele făcute înainte, căindu-se de ele.
Taina pocăinţei are harul şi puterea iertării păcatelor ispăşite de către Hristos ca urmare a spălării lor prin „sângele Lui“ care ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7). Pocăinţa a început a se săvârşi ca Taină doar după Cincizecime.
Cât timp Mântuitorul Hristos, „Care are toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18), a trăit în trup pe pământ, El însuşi ierta păcatele celor în sufletul cărora observa căinţă şi lacrimi, sau pe care le mărturiseau.
Aşa, spre exemplu, Sfântul Apostol Petru s-a mărturisit păcătos (Luca 5:8). Tâlharului de pe cruce care-şi recunoaşte faptele nelegiuite şi se căieşte apoi, rugându-se de iertare şi de pomenire în Împărăţia Sa, Domnul îi răspunde: „Astăzi, vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:41-43).

 După cuvântul Arhimandritului Macarie „Pocăinţa este lupta cu păcatul“.

VA VENI ACEASTĂ ZI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Trăim, uitând că vom muri..
Periculoasă amnezie,
Căci ziua morții va veni,
Doar clipa morții nu se știe.

Căci multe lucruri ne dorim
Și nu se împlinesc chiar toate,
Doar faptul că noi toți murim,
Acesta e o realitate!

În loc să adunăm comori
Ce se vor scrie-n Cartea Vieții,
Noi viețuim nepăsători
Până la vârsta bătrâneții

Și-atunci deodată ne trezim,
Dar e-o trezire-ntârziată:
Din câte lucruri mai dorim,
Puține or să se mai poată!

O vârstă cu suspinuri lungi,
O vârstă plină de regrete,
La care, dacă o ajungi,
Vei plânge, frate, pe-ndelete..

Și te vei întreba în somn,
De ce, pe când aveai putere,
Nu L-ai slăvit pe-al nostru Domn
Și n-ai crezut în Înviere..

Vei scotoci orice ungher
Și orice clipă-a vieții tale,
Dar fapte care duc la Cer
Nicicum nu vei găsi.. Ce jale..

Și unde le-ai putea găsi,
Când azi, când poți să faci și bine,
Trăiești de parcă n-ai muri,
Uitând de viața care vine?..

Deci ție, celui ce citești,
Să-ți fie-această poezie
Un bun prilej să te trezești
La fapte pentru veșnicie..

De vei ajunge la Hristos
Împins de mine de la spate,
În ziua-aceea, bucuros
Vei spune: "Mulțumescu-ți, frate"!