O LACRIMĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




de Preot Sorin Croitoru

O lacrimă, și cerul dintr-o dată
Mi s-a părut mai limpede, mai clar..
Furtuna deznădejdii alungată,
Vedeam cum încolțea speranța iar..

"Dar poate Domnul încă mă iubește",
Gândeam în sufletul cel păcătos,
Și am simțit din nou cum licărește
Credința mea în mila lui Hristos..

M-am dus atunci în colțul cu icoane,
Numit de mine "micul paraclis",
Un loc de rugăciune și canoane,
Apoi privind spre Domnul, eu I-am zis:

"Stăpâne-al meu, Iisuse, Doamne Sfinte,
Din pântecele Tatălui născut,
Cuvinte veșnic, necuprins de minte,
Prin Care toată lumea s-a făcut,

Lumina lumii pururi fiitoare
Ce-nsuflețești făptura pe pământ
Și luminezi ființa gânditoare
Cu harul Tău și-al Duhului Cel Sfânt,

Iubire întrupată din Fecioara,
Ce ai cărat povara Sfintei Cruci,
Și i-ai răbdat durerea și ocara
Ca eu murind, la ceruri să mă duci,

Iubire prigonită pentru mine,
Ce-a trebuit și Crucea să Ți-o cari
În timp ce bicele mușcau din Tine,
Iubire răstignită-ntre tâlhari,

Te rog să-mi ierți purtările păgâne,
Te rog să-mi ierți căderile-n păcat,
Căci iubitor de oameni ești, Stăpâne,
Iar eu sunt om, de mâna Ta creat!

Iisuse-al meu, călcat-am în picioare
Porunca Ta cea sfântă deseori,
Nădăjduind c-o să primesc iertare
De patru sute nouăzeci de ori..

Vai, cum regret căderile-n păcate,
Făcute cu nădejdea că Tu ierți..
Acum le plâng, Iisuse-al meu, pe toate,
Căci tare rău în inimă mă cerți!..

De mii de ori mai bună-i ne-căderea
Decât căderile urmate de suspin,
Căci cine poate suferi durerea
Când arde-n noi al conștiinței chin?..

De-aceea, Doamne-al mântuirii mele,
Cu multe lacrimi spăl al meu obraz
Și mă botez îndurerat în ele,
Plângând de întristare și necaz..

Primește-mi, Doamne, astăzi pocăința,
Cum mai demult cu sfinții Tu făceai,
Căci Tu iubești, Iisuse, umilința:
Tâlhar sunt eu, primește-mă în Rai!"

O lacrimă și-un geamăt de durere
În casa mea, în micul paraclis,
Un Lazăr mort ce crede-n Înviere,
O lacrimă, și cerul s-a deschis!

DESPRE SPOVEDANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Discutand despre cele sfinte, un om mai nedus la biserica ii spuse unui calugar:

 - Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impartasanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gandesc: important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul conteaza mai putin, ca Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tau, chiar daca n-o arati nimanui...

 - Fiule, dar ce camasa frumoasa ai! – ii spuse pe neasteptate calugarul Nedumerit, omul n-a mai stiut ce sa zica, ridicand stanjenit din umeri, insa calugarul a continuat, parand ca numai camasa il intereseaza:

 - Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa? - Da – raspunse omul.
- Dar doua zile la rand, o porti? - Da, s-ar putea... 

- Dar asa, intruna, o saptamana sau o luna, o porti ? - O, nu, parinte, sigur ca nu!

 - Pai de ce? - il mai iscodi calugarul, ca si cand nu ar fi pricep urma iar o iau, dar numai curata se vede si cat e de frumoasa, ca altfel murdaria o urateste...

 - Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?! 

Taina Spovedaniei este taina renaşterii noastre spirituale.

- Ei, stiti cum e, se murdareste si trebuie spalata si ea... Spovedania este o taină în care sufletul se primeneşte, se spală, se curăţă şi se înnoieşte. 

De aceea, în perioada aceasta ocupă un loc fundamental, deoarece nu putem ajunge la Înviere fără să trecem noi înşine prin această primenire, prin această prefacere, prin această renaştere. Nu putem ajunge la Înviere fără să trecem printr-o răstignire. Cu alte cuvinte, Taina Spovedaniei presupune o răstignire a noastră, adică o răstignire a firii păcătoase pentru a redescoperi firea dintru început aşa cum ne-a gândit şi conceput Creatorul

,,acum este un timp prielnic pentru spovedanie care nu am facut inca putem sa ne spalam camasa ca INVIEREA DOMNULUI SA NE GASEASCA CURATI,, la suflet si la trup,sa nu lasam spovedania pana in ultima saptamana cand spovedania o face omul in fuga di cauza aglomeratiei,,va doresc ,,camasa curata ,,

RĂBDATI CAND SUFERITI PE NEDREPT

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel






Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa,după cum socotesc unii că e întârziere,ci îndelung-rabdă pentru voi,nevrând El ca vreunul să piară,ci ca toţi să ajungă la pocăinţă.Dar Ziua Domnului va veni ca un fur,când cerurile vor pieri cu vuiet mare,stihiile arzând se vor desface,şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.Slugilor,supuneţi-vă cu toată frica stăpânilor voştri,nu numai celor buni şi blânzi,ci şi celor greu de mulţumit.Fiindcă e un dar acesta,ca de dragul lui Dumnezeu să sufere cineva întristare,şi să rabde pe nedrept.Căci ce laudă este,dacă răbdaţi când sunteţi bătuţi pentru greşeli?Dar dacă răbdaţi suferind când faceţi bine,aceasta-I este plăcut lui Dumnezeu.Că spre aceasta aţi fost chemaţi,pentru că şi Hristos a pătimit pentru voi,lăsându-vă pildă,spre a călca pe urmele Lui" Sf.Ap.Petru(1-67)

                        Fara credinta,nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu,caci cine se apropie de Dumnezeu,trebuie sa creada ca El este,si ca se face rasplatitor celor care Il cauta.Nu platiti nimanui cu rau pentru rau.Ingrijiti-va de cele bune in fata tuturor oamenilor.Daca-i cu putinta,pe cat tine de voi,traiti in pace cu toti oamenii.Nu va razbunati singuri,iubitilor,ci dati-i loc maniei graite de Domnul,caci scris este:"A Mea este razbunarea;Eu voi rasplati!".Dimpotriva,daca dusmanul tau e flamand,da-i sa manance;daca-i e sete,da-i sa bea,caci facand aceasta,carbuni de foc vei gramadi pe capul lui.Nu te lasa biruit de rau,ci cu binele,biruieste-l.Sa umblam cuviincios,ca ziua,nu in ospete si in betii,nu in desfranari si fapte de rusine,nu in cearta si in pizma;ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos,si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.Caci voia lui Dumnezeu acesta este,SFINTIREA VOASTRA.Sa va feriti de desfranare,fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca trupul in sfintenie si cinste,nu in patima poftei - asa cum fac neamurile,care nu-L cunosc pe Dumnezeu.Caci fratilor,ati fost chemati la libertate;numai sa nu folositi libertatea,ca prilej de a sluji trupului,ci slujiti unul altuia prin iubire.Caci toata legea se cuprinde intr-un singur cuvant:Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.Dragostea îndelung rabdă;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieşte,nu se laudă,nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă,nu caută ale sale,nu se aprinde de mânie,nu gândeşte răul.Nu se bucură de nedreptate,ci se bucură de adevăr.Toate le suferă,toate le crede,toate le nădăjduieşte,toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată Sf.Ap.Pavel(3-67)

SFANTA IMPARTASANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

         Bucuria mea, dupa ce te-ai spovedit si ai primit binecuvantarea parintelui tau duhovnic sa te impartasesti, sa te apropii de Sfantul Potir cu capul putin plecat, cu inima infranta si smerita, zicand in gandul tau: Doamne, eu sunt adancul pacatului, nimeni n-a pacatuit mai mult decat mine in lumea aceasta si nu sunt vrednic sa primesc Sfanta Impartasanie, dar totusi o primesc facand ascultare de parintele meu duhovnic, si pentru Mila Ta, Doamne. Si sa nu uiti cuvantul de invatatura al Sfantului Isaac Sirul: “Crestine ortodox, unde-ti sunt lacrimile cand te impartasesti???” Asadar, asa s-ar cuveni si ar trebui, sa avem lacrimi in ochi atunci cand ne impartasim. 

Apoi, dupa Sfanta Impartasanie poti bea putina Aghiasma Mare si sa iei anafura. Jean-Claude Larchet, ne spune asa: "Daca ne impartasim, nu o facem pentru ca ne consideram vrednici de a-L primi pe Dumnezeu si de a intra in comuniune cu El, ci pentru ca suntem slabi, neputinciosi, raniti, infirmi, bolnavi si pentru ca avem nevoie de prezenta Lui in noi, in modul cel mai launtric, pentru a ne intari, pentru a ne trata ranile, a ne vindeca, pentru a ne mantui”.

 Dupa ce ai primit Sfanta Impartasanie, pentru ca Dumnezeu este CU TINE, este LANGA TINE si este IN TINE, ar trebui ca cel putin 3 zile, SA FII SURD (sa nu asculti clevetelile, barfele celor din jurul tau), SA FII MUT (adica, sa nu clevetesti, sa nu judeci pe nimeni si sa nu spui vorbe urate...), SA FII ORB (adica, sa nu vezi greselile, pacatele, partea rea din oameni). 

In Biblie, Evanghelia dupa Ioan, capitolul 6 este euharistic, vorbeste despre Sfanta Impartasanie: “Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (Ioan 6:53-59).
Preot Ioan 🛎.

RUGACIUNE PENTRU PARINTELE DUHOVNIC

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care pe desfranatul si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea aceasta a mea, pentru robul Tau, duhovnicul meu (ex. Ioan preotul), ales de catre Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa precum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc. Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, pentru ca eu, oaia cea ratacita, sa pot pune inceput bun de pocainta. Cerceteaza-l degrab si vezi nevoile lui. Vindeca-l de toata boala si de toata intinaciunea trupeasca si de slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele. Sporeste-i intelepciunea, indelunga-rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca. Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui. Da-i minte luminata si pricepere Sfanta care pogoara de la Tine, Imparatul Luminilor. Bine sporeste in el, Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin!

VREDNICIA CLIPEI ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, iata ce spune Dumnezeu: „In ce te voi gasi, intru aceea te voi judeca” (Iezechiel 33:20). Te-a aflat El in lacrimi de adevarata cainta si invinuire de sine, spovedit si impartasit? Te-a gasit spunand: “Am gresit la cer si inaintea Ta” (Luca 15:18). Vezi, intr-o singura clipa Dumnezeu ia o hotarare: TE MANTUIESTE sau TE OSANDESTE! Iata, aceasta este VREDNICIA CLIPEI! Sfantul Isaac Sirul, ne invata asa: "Viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem fiecare dintre noi, prin FAPTELE NOASTRE, prin CUVINTELE NOASTRE si prin GANDURILE NOASTRE. Cat suntem inca in viata aceasta, putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun, corectam “capitole” din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite! Dar, atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe “cartea vieții” noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul mortii si ziua judecatii" (Sfantul Isaac Sirul). Iar Sfantul Parinte Ioanichie Balan, spune: "Moartea s-a apropiat de noi si NU NE SPOVEDIM. Sfarsitul a venit si, totusi, NU NE IUBIM. Bolile si suferintele ne-au cuprins, dar, NU IERTAM DIN INIMA pe fratele nostru. Citim carti sfinte, dar NU NE CUTREMURAM. Ne rugam putin, lipsim de la Biserica, NU MILUIM PE SARACI, suntem stapaniti de nepasare, impietrire si griji pamantesti. De aceea, NIMIC NU SPORIM si ne cheltuim in desert viata aceasta scurta”. Cine are minte sa ia aminte la cele de sus cuvinte! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

Vorbe de duh de la Sfinţii Părinţi

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

◙ „Dacă postim înfrânându-ne numai de la mâncare, după trecerea Păresimilor va trece şi postul; iar de ne înfrânăm de la păcate, postul nostru va continua şi vom avea mereu folos de el“ ; „Adevăratul post este depărtarea de la rău, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îmblânzirea poftelor, oprirea clevetirii ţi călcării de jurământ“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
◙ „Dacă mă hrănesc bine pentru ca trupul meu să fie puternic, acesta se răzvrăteşte şi pretenţiile lui cresc: nu are chef de rugăciune. Dacă-mi smeresc trupul prin post fără măsură, în suferinţa înfrânării ia naştere pentru o vreme un teren prielnic pentru rugăciune, dar după aceea trupul devine neputincios şi nu vrea să urmeze duhului“ (Arhimandritul Sofronie).
           ◙ „Dacă nu îţi schimbi viaţa, pentru ce mai posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
           ◙ „Postul este izvor de bucurie“ (Sfântul Vasile cel Mare).
           ◙ „Postul ne îngreunează pe dinafară, dar ne curăţă pe dinăuntru“ (Sfântul Ioan al Antiohiei).
           ◙ „Eşti stăpân pe pântece? Fii atunci stăpân şi pe limbă!“ (Sfântul Nil Sinaitul).
           ◙ „Postul adevărat  este abţinerea de la orice lucru rău“ (Sfântul Teodor Studitul).
           ◙ „Postul ... o şcoală a căinţei“ (Părintele Alexandre Schemman).
           ◙ „Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul smereniei. Postul te învaţă liniştea şi el precede celelalte fapte bune“ (Sfântul Isaac Sirul

SFANTA EVANGHELIE LA DUMINICA INFRICOSATEI JUDECĂTI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...