CUM SĂ-I SPUN EU PĂCATELE MELE PREOTULUI???

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

       Bucuria mea, in totala nestiinta de cauza, zic unii crestini ortodocsi: Cum sa ma duc eu sa-i spun pacatele mele preotului?

 Ei nu stiu ca fara preot duhovnic nimeni nu se mantuieste!

        PRIN preot suntem BOTEZATI, PRIN preot suntem MIRUNSI, PRIN PREOT suntem CUNUNATI RELIGIOS, PRIN preot suntem SPOVEDITI (ni se iarta pacatele), PRIN preot ni se da IMPARTASANIA (Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos).

 Iata de ce a zis Iisus Hristos: “Duceti-va si va aratati preotilor!” (Luca 17:14).

          Viata preotului duhovnic, este o nesfarsita mucenicie. Taina povatuirii duhovnicesti, este o scoala aparte care duce la adevarata cunoastere de Dumnezeu. Ucenicul trebuie sa simta fata de parintele sau duhovnicesc, incredere si dragoste. 

                                                                           De ce?

 Pentru ca el are cheile Imparatiei Cerurilor (Matei 16:18), mana aceea de preot, indiferent de vrednicia sau nevrednicia lui, iti poate da: 

DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (viata ta vesnica), lucruri pe care tu nu poti sa le iei de nicaieri! Iertarea pacatelor o da Iisus Hristos, prin preotul duhovnic in Duhul Sfant. Si pentru ca aproape toti oamenii au telefon celular, am putea spune ca el seamana cu telefonul. 

Cand vorbesti cu cineva, nu te adresezi telefonului, ci, aceluia cu care vorbesti prin intermediul lui. La fel este cu spovedania: 

Pacatele nu le spui preotului ci lui Dumnezeu prin intermediul lui, si nu ti le iarta preotul, ci, Iisus Hristos prin intermediul lui. 

Daca un om vrea sa fie INTEGRU, trebuie sa aiba neaparat PARINTI TRUPESTI si PARINTE DUHOVNIC (Sfintitorul sufletelor noastre, sau altfel spus, calauza duhovniceasca in drumul nostru catre Hristos). 

Cine are minte sa ia aminte la aceste sfinte cuvinte cine nu sa rataceasca si sa se razvrateasca inainte!

     

                                                                                              Amin si Alilui!

                                                                                             Preot Ioan 🛎.

SFANTA IMPARTASANIE ESTE SFANTUL TRUP SI SFANTUL SANGE AL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

   “Un preot s-a dus la spital sa impartaseasca niste pacienti. A cerut un medic sa fie impartasit si el. Din curiozitate? Din neincredere? 

Parintele, cu putere de la Dumnezeu si-a dar seama ca doctorul nu a inghitit Sfanta Impartasanie, ci a tinut-o in gura. Doctorul, imediat a dus-o Sfanta Impartasanie, in laborator pentru a face analize. Rezultatele au aratat: Sange de la un barbat, de 33 ani. Doctorul si-a scos bluza medicala, dupa care si a depus demisia. Astazi este calugar in Sfantul Munte Athos 

(preluat - traducere din greacă ) 

Φίλοι του Αγίου Όρους / Friends Oros - Mount Athos”.

   🙏 "Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile tale si nici un cuvant nu este indeajuns spre lauda minunilor Tale!"

   🙏 SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

CAND ESTI TRIST ....

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

“Cand esti trist si apasat, 

De ispite-nconjurat,

 O, crestine de ce stai, 

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

 Sa te-ajute Dumnezeu,

 Ca prin mila Sa, in dar,

 Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

 Si se roaga Sfintilor,

 La icoana ne-ncetat,

 Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

 Si cand simti ca nu mai poti, 

Lui Iisus, Blandul Pastor,

 Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

 De asculti povata sa,

 Caci prin Sfanta mana Lui, 

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

 De Hristos sa ascultam! 

Ca da Har dumnezeiesc,

Celor ce se spovedesc!”

(Preot Cristian Alexandru)

Marturisesc ca ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sunt nevrednic a sluji acestui Dumnezeu ce merge pana la jertfa suprema si pentru mine. Ma vad de cele mai multe ori neputincios in a-mi iubi fratele precum mi-a poruncit, coplesit fiind de iubirea de sine, care nu face altceva decat sa murdareasca haina sufletului meu…

Marturisesc ca…

 
Sunt neputincios in a-I slujii Domnului din toata inima, din tot cugetul si din tot sufletul meu. Incerc sa-I fiu alaturi ca si ceilalti ucenici, insa sunt prea mandru sa ma smeresc in fata fratilor, dupa cum mi-a poruncit…

 
Marturisesc ca…

 
Stau si privesc cum se roaga Tatalui Ceresc pentru noi toti si pacatele noastre, fara sa fac nimic. Cum plin de sudoarea ce se transforma in broboane de sange, plange, vazand ca jertfa Lui nu va fi pretuita cum trebuie. Caci nu-mi schimb viata, nici obiceiurile…

Marturisesc ca…

 
Ma simt mai rau decat Iuda, care cu gand viclean s-a indepartat de El. Caci el poate avea o scuza, necunoscand pe deplin Dumnezeirea Lui Hristos. Eu insa o cunosc! Si totusi Il vand zi de zi, cautand sa fac compromisuri de tot felul, pentru a trai cat mai bine…

Marturisesc ca…

 
Desi am fagaduit sa-I urmez Lui pana la sfarsitul vietii, ca si Petru, ma lepad de fiecare data cand incerc sa fac voia mea; lepadandu-ma de credinta ce o am ca sa nu smintesc pe ceilalti…

Marturisesc ca…

 
Departe fiiind de El, ma rusinez de ceilalti si urmaresc ca un spectator clipele in care este batjocorit de societatea "moderna" in care traim. Raman pasiv la orice acuzatie care I se aduce, neincercand nici macar sa ma rog sa-I ierte pe fratii mei pentru pacatul facut. Nici pentru mine nu cer iertare…

Marturisesc ca…

 
Ma cutremur la gandul ca sunt si eu o rana pe trupul Lui. Deoarece prin felul in care-mi traiesc viata, nu-I recunosc jertfa. Uit sa-I dau slava in tot timpul si in tot ceasul, caci sunt convins ca mi se cuvine tot ceea ce am. Si astfel nu voi recunoaste poate niciodata prezenta Lui in viata mea; intoarcerea mea - a fiului risipitor - pe care o asteapta, devine un vis rupt de realitate…

Marturisesc ca…

 
Sunt pricina pentru care sufera aceste chinuri. Iau eu nici macar nu privesc catre El cum se rastigneste si pentru mine; cautand sa alin suferinta mea cu bucuria impacari cu Dumnezeu. Inima imi ramane impietrita la vederea jertfei, caci ma gandesc ca nu merit sa sufar si eu, mie frica…

Marturisesc ca…

 
Atunci cand ma simt rastignit, nu privesc cu credinta in ochii Lui. Ci ma las coplesit de tristete, uitand ca pot fi "astazi" cu El "in Rai". Caci noi pentru pacatele noastre suferim…

Marturisesc ca…

 
Frica mortii ma cuprinde cand vad ca inaintez in varsta, prietenii incep si "pleaca la Domnul", iar puterile mele scad pe zi ce trece. Cu toate ca ar trebui sa ma incred in cuvantul ca acum moartea nu mai exista! Ca prin Invierea Lui, eu am posibilitatea de a revenii in sanul lui Avraam, precum saracul Lazar…

Marturisesc ca…

 
Mie greu sa cred in Inviere, ca sunt sub robia fricii de a ma prezenta in fata Lui la judecata. Voi fi singur si din pacate nu am ajuns sa-L iubesc; uit ca numai iubirea poate alunga frica! Dupa cum spunea si Sf. Antonie cel Mare; “acum nu ma mai tem de El, caci Il iubesc. Iar iubirea alunga frica”…

Marturisesc ca…

 
Desi incerc sa raman cu Mironositele langa crucea Lui, ma indepartez mereu de Golgota. Sunt slab in a demonstra cat de mult Il iubesc, si mai slab in a crede ca ma iubeste. Iubesc mai degraba fuga de responsabilitate, decat bucuria iertarii ce mi se ofera…

Marturisesc ca…

 
Incerc sa ma pocaiesc de pacatele facute, dar de cele mai multe ori nu las Harul Sfantului Duh sa lucreze in mine. Pocainta mie atat de superficiala, incat nu ma gandesc sa-mi schimb viata. Imi linistesc constiinta incercand sa fac ce trebuie dupa invatatura Bisericii. Raman intr-o stare de impietrire ce-mi cuprinde sufletul, lacrimi nu am sa-mi spal haina sufletului meu, iar iertarea ce mi-o daruieste mi se pare un drept al meu, nu o mila de-a Lui cu mine…

Marturisesc ca…

 
Adesea caut sa ma scuz pentru comportamentul meu, incercand sa dau vina pe altcineva. Este simplu sa ma uit la cei de langa mine, sa ma las in voia vietii, fara sa incerc a fi mai bun. Sunt las in a recunoaste cat de usor mi-a fost sa spun: "nu eu, ci…"

Marturisesc ca…

 
Mie greu sa traiesc dupa legea iubirii, caci ea presupune jertfe la care nu sunt pregatit sa ma supun…
Marturisesc ca…

 
Rugaciunea-mi este ca o povara de multe ori, ca nu cred in puterea ei decat cand am nevoie de ajutor. Traiesc dupa placul meu, nu dupa placul Lui!...

Marturisesc ca…

 
Am simtit de multe ori bucuria Invierii, insa nu am pastrat vie Lumina ce se coboara si in sufletele noastre in noaptea de Sfintele Pasti. Ea stingandu-se la prima adiere cu tristete, sau din lipsa uleiului in candela sufletului meu…

Cred si marturisesc ca va ajuta dorintei mele de a-I slujii (fiecare din noi Ii poate slujii de pe pozitia pe care se afla), incercarii mele de a-mi schimba viata prin pocainta, imi va ierta lepadarea si fuga de responsabilitate, ma va lua cu El in Rai…Caci nu-mi doresc altceva decat sa cred, sa ma rog, sa iubesc, sa rabd si sa iert. Din tot sufletul, din tot cugetul si cu toata puterea mea!

 
AMIN!
Arhim. Siluan Visan

USILE POCAINTEI ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, cat de minunata si adevarata este aceasta cantare a Triodului: “Usile pocaintei deschide-mi, Datatorule de viata! Ca maneca (porneste dis-de-dimineata) duhul meu la Biserica ta cea Sfanta, purtand lacas al trupului, cu totul spurcat; ci, ca un Indurat, curateste-l cu mila milostivirii Tale”. Pacatul este un rau nemarginit, este o desavarsita nerecunostinta, savarsita impotriva lui Dumnezeu. Nimic nu se face mai usor si nimic nu se intelege mai greu decat pacatul. Prin pacat il insultam pe Dumnezeu. De cate ori pacatuim si ne mustra constiinta, cu smerenie sa spunem: Doamne, Dumnezeul meu am pacatuit. 

Cu ajutorul tau am inteles ca esti Iubitor de oameni, Bun, Drept, gata sa ma primesti si sa ma readuci la starea cea dintai. Si sa alergam la preotul duhovnic sa ne marturisim pacatele fara teama, fara rusine, fiindca, Tertulian, intr-o “Omilie despre Pocainta”, spune asa: “Daca ti-e rusine sa-ti marturisesti pacatele sub epitrahilul preotului duhovnic, uita-te la flacarile iadului, pe care numai marturisirea ta cu sinceritate si cainta le poate stinge”.

                                                                                                                      Preot Ioan 

IMPARTASANIE DEASA? ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, minunat este indemnul Sfantului Parinte, Maxim Marturisitorul: "Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta, daca nu vei dispretui lucrurile lumii”. De ce trebuie sa urmam invatatura Sfantului?

Pentru ca porunca lui Dumnezeu este clara: “Fiti Sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant" (1 Petru 1:16).

In Biserica noastra Crestin Ortodoxa, Sfant nu este socotit cel nepacatos, sau cel desavarsit moral, ci acela care a dobandit o legatura cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, si Dumnezeu a devenit centrul vietii lui.

Sfantul Parinte, Paisie Olaru, zice asa: “Nu deasa Impartasanie ne duce la desavarsire, ci pocainta cu lacrimi, deasa spovedanie, parasirea pacatelor, rugaciunea din inima. Ravna unora pentru deasa Impartasanie este semnul slabirii credintei si al mandriei, iar nu semnul sporirii duhovnicesti. Indreptarea si sporirea noastra pe calea mantuirii incepe cu deasa spovedanie si se continua prin post si rugaciune cu lacrimi, prin parasirea pacatelor, milostenie, impacare cu toti si smerenie. Numai dupa ce facem toate acestea ne putem impartasi mai des. Altfel cum sa-l primesti pe Domnul Cerului si aI pamantului cand sufletul tau este necurat, nespovedit, robit de patimi si, mai ales, plin de mandrie?”

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

TAINA SFINTEI SPOVEDANII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                 
 
Bucuria mea, iata ce cuvinte minunate, ne-a lasat Sfantul Parinte, Ioan Iacob Hozevitul:

“Pocainta-i Taina mare, Data pentru fiecare, Pentru tanar si batran, Pentru sluga si stapan, Pentru cel de la amvon, Pentru cel ce sta pe tron. Pentru turma si pastori, Pentru cei din inchisori, Pentru cel ce zace-n pat, Pentru tot cel botezat. Si precum ne-nvata Crezul, Spovedania-i botezul, Care spala, care curma, Tot pacatul, fara urma.

Si cati Sfinti si Cuviosi, N-au iesit din pacatosi?

Care-au plans si-au suspinat, Pentru orisice pacat. Tot mereu, parintii nostri, Si parintii dragi ai vostri, Post de post se spovedeau, Si mereu se-mpartaseau.

Ei nu amanau cu anii, Taina Sfintei Spovedanii, Ci faceau cu pregatire, Sfanta lor marturisire. Si n-aveau atunci, ca noi, Viata buna, ci nevoi, N-aveau carti de rugaciune, Nici Biserici mari si bune. N-aveau preoti multi in sate, Dar vezi, nici asa pacate. Nu cantau ca noi, frumos, Ci traiau dupa Hristos. Nu spuneau din gura multe, Ci doreau mai mult s-asculte, Orice vorba, orice sfat, Le primeau cu-adevarat”.
Intrebare: Daca Moise a fost oprit sa se apropie de Rugul care ardea, inainte de a-si scoate incaltamintea, oare, se vor putea apropia de Dumnezeu cei care nu s-au eliberat de “haina” pacatelor prin Taina Sfintei Spovedanii?

Nuuu, nu vor putea! Sfintii Parinti spun toti la fel: Fara Spovedanie si Impartasanie nimeni nu se poate mantui!


 CUVANT DESPRE TAINA SFINTEI SPOVEDANII SI DESPRE SPOVEDANIA IN GAND (noetica, mintala)

   Intr-o Biserica Crestin Ortodoxa, la impartasit s-a asazat la rand o doamna, dichisita, rujata, fardata, rimelata, inzorzonata cu bijuterii care sunau mai ceva decat cadelnita la cadit. Cand i-a vine randul sa se impartaseasca, preotul a intreabat-o: "Dumneavoastra v-ati spovedit? Ati primit binecuvantarea parintelui duhovnic sa va impartasiti?" 

Iar doamna i-a raspuns asa: "Nu m-am spovedit, fiindca nici nu am nevoie. Eu ma spovedesc direct lui Dumnezeu, spunand in mintea mea, Doamne, iarta-ma!, de cate ori pacatuiesc". Atunci, preotul i-a spus: "Doamna, ceea ce faceti dumneavoastra este bine, este o spovedanie noetica (adica mintala), care face ca Dumnezeu sa va mai rabde. Pacatele insa, le iarta Iisus Hristos, prin preot, in Duhul Sfant, DOAR IN TAINA SFINTEI SPOVEDANII.

   Oare, cand v-ati cununat religios cu sotul, v-ati luat de mana, ati spus in gand: "Doamne, Dumnezeule cununa-ne!", si ati fost cununati religios? Oare, la 40 de zile de la nasterea copilului ati spus in gand: "Doamne, Dumnezeule, boteaza-ne copilul!", si gata, a fost botezat? Nuuuu, n-ati facut asa, ci ati mers in Sfanta Biserica Ortodoxa unde s-au savarsit cele doua Sfinte Taine, a Cununiei si a Botezului. 

Asemenea este si cu Taina Sfintei Spovedanii. Si acum, pentru ca Sfanta Impartasanie nu este pentru "Sfinti" (dansa spunea ca are pacatele iertate, fiindca si le-a spus in gand), deocamdata, va rog frumos sa luati dumneavoastra doar Anafura, fiindca aceasta este pentru "Sfinti".
                                             TAINA SFINTEI SPOVEDANII

   Sa stii frate draga, ca fara spovedanie la un preot crestin ORTODOX, nimeni nu se poate mantui. Sa-ti fie clar ca nu preotul iti iarta pacatele, ci IISUS HRISTOS, prin preot in Duhul Sfant si de aceea Dumnezeu nu tine cont de vrednicia sau nevrednicia preotului duhovnic. Ne-am BOTEZAT prin preot, ne-am MIRUNS prin preot, ne-am CUNUNAT RELIGIOS prin preot, ne SPOVEDIM prin preot,  ne IMPARTASIM prin preot. 

Toti Sfintii Parinti, spun ca fara POCAINTA (Spovedanie si Impartasanie) Dumnezeu nu mantuieste pe nimeni. Asadar, esentialul vietii tale, este sa fii spovedit si impartasit, CEL PUTIN in cele 4 posturi mari ale anului sau ori de cate ori ti-o cere constiinta. "Iti spun ce-am invatat si eu, Umbland pe-al vietii aspru drum. 

Stiu, frate, ca la Dumnezeu, timpul se defineste "ACUM", La oameni "IERI si "AZI" si "MAINE". Deci, de-ai gresit porneste-ndata, Nimic sa lasi sa iti amane, Spovedania cea curata, Si fa-o AZI, fratele meu, "MAINE"-i, sfatul celui rau!" Spovedeste-te acum iubite frate, fiindca "MAI TARZIU" poate deveni un "VESNIC PREA TARZIU!". 

                       
                               Slava lui Dumnezeu pentru toate. Amin si Aliluia!

                                                                                                         Preot Ioan .

SPOVEDANIA si IMPARTASANIA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul ne invata asa: 

"Nu mi-am propus prea multe in viata. Doar mantuirea; mi-e suficient! Viata aceasta nu este locul nostru de salasluire. Are bucurii, are si tristeti. Loviturile incercarilor si ale stramtorarilor sunt indispensabile pentru curatia sufletului nostru. Orice incercare si mahnire s-o rabdati cu bucurie!" 

Si pentru ca esentialul vietii crestinului ortodox este SPOVEDANIA si IMPARTASANIA, cel putin de patru ori pe an, in fiecare post, sau cat mai des, ori de cate ori ne-o cere constiinta, de cate ori ne marturisim pacatele, ar trebui sa spunem pe langa celelalte, cateva pe care le facem “din pacate” tot mereu:

1. Nu l-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice!
2. Nu i-am iubit pe vrajmasii mei, pe cei care mi-au facut rau!
3. Am putut sa fac binele si nu l-am facut, dupa cuvantul din Sfanta Scriptura: "Drept aceea, cine stie sa faca ce este bine si nu face, pacat are" (Iacov 4:17). Si cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Simeon Noul Teolog: "Caci Cel Sfant aduce la existenta lucruri sfinte, Cel Nepatimas lucruri nepatimase si Cel Fara- de-pacat lucruri fara de pacat!”
4. Dupa Sfanta Spovedanie, m-am intors cu buna stiinta la pacate!
5. M-am impartasit cu nevrednicie (fiindca, de fapt, nimeni dintre noi nu este vrednic sa primeasca Sfanta Impartasanie, dar o primim din ascultare, pentru ca ne-a dat binecuvantare parintele duhovnic).
6. Am avut mintea imprastiata la rugaciune!

Sfantul Parinte, Porfirie Kavsokalivitul, ne mangaie si el sufletul cu acest minunat cuvant de invatatura: "Daca nu vezi pe Hristos in toate lucrarile si gandurile tale, inseamna ca esti fara de Hristos. EL este tot ce e mai bun si mai frumos, e totul. Ne striga mereu: Asa este Hristos!".

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Despre spovedanie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este iarăşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci, te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.La ziua cea înfricoşatoare gândind, suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice: " Iata Mirele!" . Vezi, dar, suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci în priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.
Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, ţara ta o apără şi o ajută, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră...........

O NOAPTE BINECUVANTATA....

Spovedania

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Spovedania se face la reprezentantii lui Hristos, la ucenicii Lui, care sunt preotii si arhiereii. Crestinii ortodocsi trebuie sa se spovedeasca la arhiereii si preotii duhovnici care au acest dar. Ereticii si multi necredinciosi plini de mandrie se ridica impotriva spovedaniei sustinand marturisirea directa, lui Dumnezeu, motivand ca preotul duhovnic este si el un om pacatos. La altii intervine sentimentul rusinii si-l evita pe preotul duhovnic, iar unii judeca usor, sustinand ca nu au pacate grele.

Oamenii patimasi intotdeauna au iubit intunericul noptii, ca la adapostul intunericului sa poata savarsi faradelegea fara grija ca-i poate vedea cineva. Acestia sunt la fel ca fiarele salbatice, care dupa ce se innopteaza pleaca sa pradeze, iar cand se lumineaza de ziua se retrag in culcusurile lor. Asa si cu oamenii patimasi: nu sufera Evanghelia, lumina credintei, invatatura sanatoasa, ci stau in intunericul pacatelor. Noi, oamenii, traind in aceasta viata, nu se poate sa nu gresim cu ceva; daca nu inaintea oamenilor, inaintea lui Dumnezeu sigur suntem plini de pacate. Cine zice ca nu are pacate face un indoit pacat, caci il face pe Dumnezeu mincinos, fiindca numai El este fara pacat.
A marturisi, a spovedi pacatele, este o virtute, o biruinta a omului impotriva eu-lui sau, impotriva mandriei care este de la diavolul; este una din marile virtuti ale faptelor bune. In clipa cand ai primit iertare sub epitrahil de la preot, pacatele spuse cu cainta, cu lacrimi, se sterg din catastifele demonilor. Daca nu spui unul din pacate, dintr-un oarecare motiv, ti se dubleaza si celelalte si te faci mai rau ca la inceput; ori le spui pe toate, ori mai bine nu te spovedi de forma. De aceea preotul duhovnic este dator sa aminteasca omului care a venit la spovedanie cuvintele sfintilor parinti din molitfelnice: ,,Iata, fiule Hristos este de fata, nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut ca sa primesti iertare de la Domnul.

 Iata, si sfanta lui icoana este inaintea noastra, iar eu sunt numai un martor ca sa spun inaintea Lui toate cate mi-ai marturisit, iar de vei ascunde de mine ceva, sa sti ca toate pacatele indoite le vei avea. Ia seama, asadar, sa nu te intorci de la doctor nevindecat.

DESPRE SPOVEDANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Discutand despre cele sfinte, un om mai nedus la biserica ii spuse unui calugar:

 - Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impartasanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gandesc: important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul conteaza mai putin, ca Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tau, chiar daca n-o arati nimanui...

 - Fiule, dar ce camasa frumoasa ai! – ii spuse pe neasteptate calugarul Nedumerit, omul n-a mai stiut ce sa zica, ridicand stanjenit din umeri, insa calugarul a continuat, parand ca numai camasa il intereseaza:

 - Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa? - Da – raspunse omul.
- Dar doua zile la rand, o porti? - Da, s-ar putea... 

- Dar asa, intruna, o saptamana sau o luna, o porti ? - O, nu, parinte, sigur ca nu!

 - Pai de ce? - il mai iscodi calugarul, ca si cand nu ar fi pricep urma iar o iau, dar numai curata se vede si cat e de frumoasa, ca altfel murdaria o urateste...

 - Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?! 

Taina Spovedaniei este taina renaşterii noastre spirituale.

- Ei, stiti cum e, se murdareste si trebuie spalata si ea... Spovedania este o taină în care sufletul se primeneşte, se spală, se curăţă şi se înnoieşte. 

De aceea, în perioada aceasta ocupă un loc fundamental, deoarece nu putem ajunge la Înviere fără să trecem noi înşine prin această primenire, prin această prefacere, prin această renaştere. Nu putem ajunge la Înviere fără să trecem printr-o răstignire. Cu alte cuvinte, Taina Spovedaniei presupune o răstignire a noastră, adică o răstignire a firii păcătoase pentru a redescoperi firea dintru început aşa cum ne-a gândit şi conceput Creatorul

,,acum este un timp prielnic pentru spovedanie care nu am facut inca putem sa ne spalam camasa ca INVIEREA DOMNULUI SA NE GASEASCA CURATI,, la suflet si la trup,sa nu lasam spovedania pana in ultima saptamana cand spovedania o face omul in fuga di cauza aglomeratiei,,va doresc ,,camasa curata ,,

SFANTA IMPARTASANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

         Bucuria mea, dupa ce te-ai spovedit si ai primit binecuvantarea parintelui tau duhovnic sa te impartasesti, sa te apropii de Sfantul Potir cu capul putin plecat, cu inima infranta si smerita, zicand in gandul tau: Doamne, eu sunt adancul pacatului, nimeni n-a pacatuit mai mult decat mine in lumea aceasta si nu sunt vrednic sa primesc Sfanta Impartasanie, dar totusi o primesc facand ascultare de parintele meu duhovnic, si pentru Mila Ta, Doamne. Si sa nu uiti cuvantul de invatatura al Sfantului Isaac Sirul: “Crestine ortodox, unde-ti sunt lacrimile cand te impartasesti???” Asadar, asa s-ar cuveni si ar trebui, sa avem lacrimi in ochi atunci cand ne impartasim. 

Apoi, dupa Sfanta Impartasanie poti bea putina Aghiasma Mare si sa iei anafura. Jean-Claude Larchet, ne spune asa: "Daca ne impartasim, nu o facem pentru ca ne consideram vrednici de a-L primi pe Dumnezeu si de a intra in comuniune cu El, ci pentru ca suntem slabi, neputinciosi, raniti, infirmi, bolnavi si pentru ca avem nevoie de prezenta Lui in noi, in modul cel mai launtric, pentru a ne intari, pentru a ne trata ranile, a ne vindeca, pentru a ne mantui”.

 Dupa ce ai primit Sfanta Impartasanie, pentru ca Dumnezeu este CU TINE, este LANGA TINE si este IN TINE, ar trebui ca cel putin 3 zile, SA FII SURD (sa nu asculti clevetelile, barfele celor din jurul tau), SA FII MUT (adica, sa nu clevetesti, sa nu judeci pe nimeni si sa nu spui vorbe urate...), SA FII ORB (adica, sa nu vezi greselile, pacatele, partea rea din oameni). 

In Biblie, Evanghelia dupa Ioan, capitolul 6 este euharistic, vorbeste despre Sfanta Impartasanie: “Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (Ioan 6:53-59).
Preot Ioan 🛎.

CUVANT DESPRE TAINA SFINTEI SPOVEDANII SI DESPRE SPOVEDANIA IN GAND (noetica, mintala)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

     Intr-o Biserica Crestin Ortodoxa, la impartasit s-a asazat la rand o doamna, dichisita, rujata, fardata, rimelata, inzorzonata cu bijuterii care sunau mai ceva decat cadelnita la cadit.

 Cand i-a vine randul sa se impartaseasca, preotul a intreabat-o: "Dumneavoastra v-ati spovedit? 

Ati primit binecuvantarea parintelui duhovnic sa va impartasiti?" 

Iar doamna i-a raspuns asa: "Nu m-am spovedit, fiindca nici nu am nevoie.

 Eu ma spovedesc direct lui Dumnezeu, spunand in mintea mea, Doamne, iarta-ma!, de cate ori pacatuiesc". 

Atunci, preotul i-a spus: "Doamna, ceea ce faceti dumneavoastra este bine, este o spovedanie noetica (adica mintala), care face ca Dumnezeu sa va mai rabde. Pacatele insa, le iarta Iisus Hristos, prin preot, in Duhul Sfant, DOAR IN TAINA SFINTEI SPOVEDANII.

Oare, cand v-ati cununat religios cu sotul, v-ati luat de mana, ati spus in gand: "Doamne, Dumnezeule cununa-ne!", si ati fost cununati religios?

Oare, la 40 de zile de la nasterea copilului ati spus in gand: "Doamne, Dumnezeule, boteaza-ne copilul!", si gata, a fost botezat? 
Nuuuu, n-ati facut asa, ci ati mers in Sfanta Biserica Ortodoxa unde s-au savarsit cele doua Sfinte Taine, a Cununiei si a Botezului. Asemenea este si cu Taina Sfintei Spovedanii. Si acum, pentru ca Sfanta Impartasanie nu este pentru "Sfinti" (dansa spunea ca are pacatele iertate, fiindca si le-a spus in gand), deocamdata, va rog frumos sa luati dumneavoastra doar Anafura, fiindca aceasta este pentru "Sfinti". Slava lui Dumnezeu pentru toate. Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan.

Spovedania

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde turturele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.

„Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune” (Fericitul Augustin).