ICONOMUL CREDINCIOS

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

M-a pus Hristos să-L dau la oameni,
Nu să-L “păzesc” de credincioși,
De frica aia că vezi, Doamne,
Sunt necurați și păcătoși.

Păi câtă frică să îmi fie
Să-L dau pe Domnul din Potir
Unui creștin de omenie
Ce intră des sub patrafir?

Păi dacă n-are ce să-mi spună
Când îl întreb ce-a mai greșit,
Aceasta nu-i dovada bună
Că-i numai bun de-împărtășit?..

În loc să facem “cum se face”,
Urmând tradiții din Fanar,
Zic eu, mai bine ne-am întoarce
La deasa-împărtășire iar

Căci “mult și gras” este Vițelul
Pe Care Tatăl ni L-a dat
Și a umplut cu Sânge Mielul
Potirul binecuvântat.

La Nunta lui Hristos se vine
În straie albe de nuntaș,
Dar nu se întinează haina
Cu o plimbare prin oraș.

Îmi este mare bucurie
Când Îl mănânc pe Dumnezeu,
Dar când Îl dau la parohie
Mă bucur și mai tare eu

Și când voi fi trimis de Tatăl
La Judecata lui Hristos,
Eu sper să spună Domnul: “Iată-l
Pe iconomul credincios!”
amin 

"ȘI DIN IZVORUL CEL FĂRĂ DE MOARTE GUSTAȚI"..

Este foarte ciudat faptul că unii preoți strigă cu Potirul în mână "apropiaț-vă", iar în privat se leapădă de aceste cuvinte, prin interziceri de genul: "Nu se poate, nu au trecut nici măcar 40 de zile de când v-ați împărtășit ultima dată". Păi cum vine asta?.. "Apropiați-vă", dar stați departe?! Ne hotărâm o dată ce vrem de la Sfânta Liturghie? Ce a devenit Sfânta Liturghie, un pretext pentru a aduna pomelnicele?.. Da, adunăm și pomelnicele, dar Sfânta Liturghie este Cina Domnului și ar trebui SĂ PLÂNGĂ INIMILE ÎN NOI atunci când în fața Sfântului Potir apar numai doi-trei copilași. Dumnezeu Tatăl este Împăratul Care oferă Cina; Hristos este Vițelul cel gras care se pune pe masă, "Vițelul cel mult", cum Îl numește Sfântul Ioan Gură de Aur, "Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii", cum Îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Iar eu, preotul, cine sunt? Sunt sluga trimisă de Tatăl ca să invite la cină! Păi cum să-i țin departe pe cei pe care trebuie să-i invit?.. Bineînțeles, am spus de la început, trebuie spovedanie, dar nu înaintea fiecărei Sfinte Liturghii, ci atunci când se adună murdărie mai mare în suflet. "Căci este și păcat care nu e de moarte", zice Sfântul Apostol Pavel. Căci o astfel de mărturisire continuă a credincioșilor nu este posibilă în bisericile de parohie. Care preot stă continuu să spovedească?.. Tocmai de aceea preoții, neputând să stea veșnic la mărturisit, nici nu mai împărtășesc. S-a creat așa, o tradiție comodă, celebra sintagmă "în cele patru posturi de peste an". Dar aceasta nu are nici o legătură cu Dogmatica Sfintei Biserici, ci cu comoditatea clerului și a poporului. Am mai îndemnat eu lume la mărturisit păcatele după două săptămâni de la spovedania anterioară și ce credeți că auzeam? "Ăăăă.. Nici nu știu ce să vă spun.. POATE am vorbit aiurea, POATE am privit aiurea. POATE am gândit aiurea". Și pentru acest POATE eu să-ți dau dezlegare? Și cum să o dau? " Se dezleagă robul - roaba lui Dumnezeu care POATE a păcătuit"? Dragii mei, eu în scaunul spovedaniei sunt om concret, mie trebuie să îmi vii cu lucruri clare. Deci văzând eu că după împărtășire oamenii se păstrează suficient de curați, fiind atenți cu moralitatea lor, i-am chemat se se cuminece mai des, după o spovedanie mai multe duminici la rând. Să se bucure de Dumnezeu, drăguțul de El, să râdă inimile în ei de la revărsarea Harului, să cineze cu Hristos Dumnezeu, să stea la taifas cu Mântuitorul lor. Efectul? Sfințirea și îndumnezeirea! Trezvia duhovnicească, întărirea puterilor sufletești, luminarea minții, îmblânzirea sufletului, îndulcirea inimii. Ehei, după opt ani de împărtășire continuă cu Dumnezeieștile Taine, nu mai sunt enoriașii mei cum erau când i-am cunoscut eu.. Au crescut foarte mult duhovnicește. Acum spuneți-mi dumneavoastră, este adevărat că după roade se cunoaște pomul? Și ce poate rodi prezența fizică a Dumnezeului nostru Iisus Hristos în noi, decât bunătate, blândețe și smerenie?..

Vă rog să nu mai faceți comentarii contrarii la postarea mea până nu veți pune în practică ceea ce vă spun. În Italia se spune "provare per credere", adică probează ca să te convingi. "Gustați și vedeți că bun este Domnul". Atât de bun..

https://www.facebook.com/photo/?fbid=3190232791274848&set=a.1500584246906386

V-AȘ MAI SPUNE CÂTE UNA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

V-aș mai spune câte una,
Însă nu prea am ce spune,
De aceea, dragi prieteni,
Vă îndemn la rugăciune,

Căci cu „spusurile” noastre
Vremea trece, timpul zboară
Și-o să vină ziua-n care
Tare rău o să ne pară

Că am risipit atâta
Vreme pentru rugăciune;
Candelele noastre-s pline
Numai cu deșertăciune,

N-am pus undelemn în ele,
Ca să-L așteptăm pe Mire,
Ocupați cu flecăreala,
Curioși fiind din fire.

De aceea, dragi prieteni,
Vă îndemn la fapte bune
Iar din ele cea mai mare
Este sfânta rugăciune.

Nu aș vrea în „ziua-aceea”
Să dați vina voi pe mine,
Că v-ați fi rugat, adică,
Mult mai mult și mult mai bine,

Însă vezi, curiozitatea
V-a fost pusă la-ncercare
De „părintele acela”
Cu o zilnică postare.

V-aș mai spune câte una,
Dar tăcerea mi-am impus-o.
Dacă mă gândesc mai bine..
Una astăzi tot v-am spus-o!
(13 mai 2026)

Sorin Croitoru

Tu nici nu stii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Tu nici nu știi cât doare lipsa ta copile,
Cât de departe mi-ești și cât îmi ești de drag,
Mă rog la DOMNUL să-mi dea zile
Să te mai văd odată-n prag.

 
De ce în țara ta n-ai bani nici pentr-o pâine ?
Eu am făcut tot ce-am putut,
Dar fără tine, zilele de mâine ,
Nu vor mai fi la fel ca cele ce-au trecut.

 
Și înainte noi eram săraci, cu griji și cu nevoi
Dar aveam unde să plecăm la muncă,
Ce face țara asta pentru voi,
De ce plecați în țări străine, slugă ?

 
V-au rupt de glie și de neam niște mișei hulpavi,
Va mint că ei ne vor schimba poporul ,
Dar noi suntem în țara nostră sclavi
Și n-avem bani să semănăm ogorul.

 
Tu nici nu știi cât doare lipsa ta copile,
Îmi ești departe mie, țării tale,
Habar nu ai că țările străine
Nu dau pe libertatea noastră trei parale.
Ai spus că îți vrei țara înapoi,
Dar ce-ai să faci cu ce-a rămas din ea, copile ?

 
autor...Dorin Dumitriu.

PENTRU CE SE DĂ STĂPÂNUL?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Pentru ce Se dă Stăpânul
Să-L consume omenirea?
Pentru ca mâncându-I Trupul,
Să li se sfințească firea

Și sorbind din SfântuI Sânge
Să se spele de păcate
Ca să poată să ridice
Către Tatăl mâini curate.

Pentru ce S-a dat Stăpânul
Să-L mănânce toți creștinii?
Pentru ca intrând, să ardă
Bălăriile și spinii,

Toate poftele viclene
Toate patimile rele,
Toate gândurile negre
Cu-al Său Sânge să le spele.

Pentru ce Se dă Stăpânul
La Altare din Potire?
Ca să îndumnezeiască
Pământeasca noastră fire,

Ca fiind părtași cu Dânsul,
Să gustăm și înfierea,
Ca nu slugi, ci fii și fiice
Să ne prindă Învierea!

Pentru ce Se dă Stăpânul
Într-o mică picătură?
Pentru ca, fiind Iubire,
Să ne vindece de ură,

Să nu fie doar în ceruri
Dragoste și armonie,
Ci și-acum, în viața asta,
Dragoste-între noi să fie.

Pentru ce sub chipul pâinii
Domnul ni Se dă spre hrană?
Nu e El al doilea Șarpe,
Nu e El a doua Mannă?

El pe cele învechite
Nu le înnoiește, oare?
Nu e El Păstorul Care
Le hrănește pe mioare?

Nu e El Samarineanul
Care vindecă rănitul?
Nu e Alfa și Omega,
Începutul și sfârșitul?..

Domnul nostru din Potire
Ni Se dă ca Hrană Vie.
Să nu pierdem, dragi prieteni,
Nici o Sfântă Liturghie,

Să luăm Merindea Sfântă
Pentru-a noastră mântuire
Și primind în noi Iubirea,
Să ne umplem de iubire.
amin

CE-MI MAI RĂMÂNE?..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Eu n-am știut ce-i pocăința,
Căci la-'nceput nu Te iubeam;
În suflet nu aveam credința,
Nici dor de Tine nu aveam.

Abia când Ți-am primit lumina
În sufletul întunecat,
Am înțeles ce mare-i vina
Pentru căderea în păcat,

Căci Tu, iubindu-mă pe mine,
Ai fost atât de-ascultător,
Iar eu, neascultând de Tine,
Din nou pe Cruce Te omor!

Doar în genunchi, la rugăciune,
Eu am putut să înțeleg
Că pofta este urâciune
Și-am vrut de ea să mă dezleg.

Poftind a lumii frumusețe,
Eu am văzut, și văd și-acum,
Cum Tu, cu jale și tristețe,
Mă părăsești pe-al vieții drum..

Dorind să fiu slăvit de lume,
(Un drept ce este doar al Tău),
Și neslăvind Preasfântu'-Ți Nume,
M-ai dat pe mâna celui rău.

Și m-ai golit de fericire,
Lăsându-mă orfan și trist,
Căci fără calda Ta iubire,
Ce rost mai are să exist?..

Aceasta-mi este pocăința:
Durerea mea că am căzut,
Amestecată cu dorința
De-a regăsi ce am pierdut..

Suspinuri inima îmi naște
Și lacrimi ochii-mi izvorăsc;
Încep păcatul a-mi cunoaște
Și cunoscându-l, îl urăsc!

Nimic n-aș vrea să mă despartă
De Tine, Dumnezeul meu,
Dar necăderea e o artă
Și cere rugăciuni mereu..

Târziu Te-am cunoscut pe Tine,
Devreme am făcut ce-i rău;
Cu greu sfințenia se ține,
Ușor se-alunecă în hău!

În clipa asta, ce-mi rămâne?
Să-mi curgă lacrimi pe obraz
Și-'nlăcrimat, să-Ți cer, Stăpâne,
Să-mi vindeci viața de necaz!

Nu mai trăim la începuturi,
Când oamenii cădeau cu greu,
Făcându-și din credință scuturi
Și-'n lupte biruind mereu..

Acum rămâne doar căința
Pentru acei ce Te iubesc,
Căci Tu îi speli cu pocăința
Pe cei ce dragostea-Ți rănesc.

Și eu Îți cer, Iisuse Sfinte,
Cuvântul Tatălui Cel Viu:
Dă-mi lacrimi multe mai 'nainte
De-a fi cu-adevărat târziu!
amin

POCĂINȚA MEA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Demult eu nu plângeam, Iisuse ,
Căci nu știam a Te iubi,
Dar când Te-am cunoscut mai bine
Am plâns în fiecare zi,

Căci lacrima e picătura
Ce se prelinge-ncetișor
Din ochi, dar vine din adâncuri,
Din sufletul cel plin de dor.

Eu nu știu altă pocăință,
Decât să plâng în taina mea
De dorul Tău, Iisuse Sfinte,
Atunci când nu Te pot vedea.

Când Harul nu mai vrea să vină
Și eu nu Te mai pot simți,
Atunci e suferință mare,
Atunci încep a mă căi.

Eu nu am învățat din carte,
Hristoase, să mă pocăiesc.
Eu simt durerea mea profundă
Când nu mai pot să Te găsesc,

Atunci îmi este dor de Tine,
Și plâng cu sufletul zdrobit:
Dacă aceasta-i pocăința..
De multe ori m-am pocăit!

De câte ori mi se întâmplă
Să lăcrimez nemângâiat,
E pentru că-s orfan de Tine
Din cauza la vreun păcat

Și-atunci urăsc nespus păcatul,
Da, îl urăsc desăvârșit,
Și plâng de dorul Tău, Iisuse,
Căindu-mă că am greșit.

De când Te-am cunoscut mai bine
Și-am început să Te iubesc,
Am învățat ce-i pocăința
Și-am început să mă căiesc,

Căci nu e dragoste pe lume
Să nu aducă-n suflet dor,
Și nu e dor să nu aducă
În suflet plâns chinuitor,

Deci dacă iadul reprezintă
Un loc în care nu ești Tu ,
Atunci mă tem de locul ăsta,
Căci nu vreau fără Tine, nu,

Și Te implor în rugăciune:
Chiar dacă uneori mă cerți,
Să nu mă lepezi de la Tine,
Ci să Te-nduri și să mă ierți,

Și să cobori după o vreme
În taina sufletului meu,
Iar eu, la fel ca Sfântul Toma,
Să Te ador ca Dumnezeu.
Amin
(05 mai 2026)

Rugăciunea de dimineaţă

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)`

Somnul este asemănat de sfinţii părinţi cu moartea, iar trezirea de dimineaţă cu învierea. Vremea de afară este un factor care ne poate schimba starea pe care o vom avea dimineaţa. Sfinţii părinţi spun că pe cei încă plini de patimi, starea vremii îi poate influența, dar pe cei nepătimași, plin de Duhul Sfânt, nimeni şi nimic nu le poate lua bucuria apropierii de Dumnezeu. Se poate ca uneori să fim treziţi de un telefon sau de cineva care sună la uşă iar toate aceste interacţiuni cu persoanele care ne-au trezit îşi pun amprenta în bine sau în rău asupra noastră.

 Se poate ca uneori să ne trezim cu dureri de cap sau de spate, sau să ne trezim la fel de obosiţi pentru că am dormit prea puţin sau prea zbuciumaţi de griji.

Aşa stând lucrurile vedem că sunt o mulţime de factori care dimineaţa ne pot schimba starea noastră duhovnicească (starea psihologică) şi implicit felul în care ne vom comporta cu cei din jur pe parcursul zilei şi modul în care vom rezolva problemele pe care le întâmpinăm. Indiferent de vârsta şi viaţa pe care o avem, scopul nostru în fiecare zi stă în porunca dată de Domnul Iisus Hristos: „Să vă iubiţi unul pe altul.

 Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”. Ioan 13, 34).

 Patimile noastre şi ispitele de la diavol ne vor împiedica mereu să împlinim această poruncă de-a lungul zilei. Din acest motiv avem mare nevoie Dumnezeu în fiecare dimineaţă, El fiind singurul care poate schimba grijile noastre în probleme deja rezolvate, supărarea în bucurie, deznădejdea în speranţă, întunericul din sufletul nostru în lumină. Rugaţi-vă mereu dimineaţa, aruncaţi-vă grijile în faţa lui Dumnezeu! Spuneţi: „Doamne am de rezolvat cutare lucru dar mi-e frică că n-o să reuşesc.. se pot întâmpla multe care să mă împiedice să reuşesc.. ajută-mă!”. Rugaţi-vă în faţa Lui zicând rugăciunile dimineții. Dacă aveţi vreme şi v-aţi trezit din timp faceți-vă canonul de rugăciune pe care vi l-a rânduit părintele duhovnic, pentru că seara veţi fi obosiţi şi-l veţi face cu greu.

 Citiţi din Sfânta Scriptură măcar câteva pasaje sau un capitol întreg, căci multă bucurie şi nădejde vă va da. Veţi simţi cum vă va lumina Dumnezeu descoperindu-vă înţelesuri adânci ale cuvintelor Sale, care vă vor călăuzi pe tot parcursul zilei. Faceţi câteva metanii sau mai multe în faţa icoanei Mântuitorului, pe măsura puterilor şi ziceţi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)!”. 

Faceţi metanii şi la icoana Maicii Domnului şi la icoanele sfinţilor ocrotitori ai casei sau căsniciei voastre. Cereţi-i lui Dumnezeu ajutor pentru tot ce veţi face în timpul zilei şi vă veţi minuna de micile minuni pe care le veţi trăi până seara. În drum spre şcoală, spre serviciu sau către locul în care mergeţi, rugaţi-vă în gând pentru cei pe care-i întâlniţi. Nu judecaţi pe nimeni! Osândiţi-vă în toate pe voi şi pe ceilalţi priviţi-i ca pe oameni curaţi şi fără vină. Daţi milostenie celor care vă cer, şi nu vă întoarceţi faţa de la nimeni care întinde mâna, aşa cum Dumnezeu niciodată nu-şi întoarce faţa de la noi chiar dacă nu merităm să primim mila Sa. 

Aşa făcând vom pune început bun fiecărei zile şi fiind împreună cu Dumnezeu nu ne vom teme de nimic. Oriunde aţi fi, orice aţi face, dacă nu vă descurcaţi, cereţi ajutorul lui Dumnezeu în gând, iar dacă totul vă merge bine mulţumiţi-i clipă de clipă.

PLÂNG ȘI EU..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Plâng și eu cum plâns-a Petru după ce Te-a renegat,
Căci de câte ori căzut-am în păcate, Te-am trădat..
Plâng și eu cum plâns-a Pavel după ce Te-a prigonit,
Căci de câte ori greșit-am, eu din suflet Te-am gonit..

Plâng și eu precum femeia care Te ungea cu mir
Pe picioare de duhovnic, ghemuit sub patrafir,
Pentru grelele-mi păcate ce-am promis să nu mai fac
Și-am făcut apoi prea multe.. Plâng acum, suspin și tac..

Plâng și eu ca desfrânata ce făcuse adulter,
Plâng acum și mi-e rușine să privesc în sus spre cer..
Mi-au ieșit din ochi izvoare și ud praful de pe jos,
Fiindcă știu, Iisuse Doamne, că sunt mare păcătos..

Poate plânsul nu-i degeaba, poate-i cel mai mare dar,
Poate mă botezi cu lacrimi și în ele picuri har..
Poate mila Ți Se-arată chiar prin faptul că suspin,
Poate-i semn de mântuire însuși sufletescu-mi chin..

Eu nu caut explicații, despre plâns știu doar atât
Că Te-ai depărtat de mine și sunt tare amărât
Și de dorul Tău, Iisuse, fruntea mi-o aplec umil,
Iar în multa mea tristețe, plâng cum plânge un copil..

Bun e plânsul, căci alină sufletul îndurerat,
Dar mai bună-i calea sfântă, fără viață în păcat..
Bun e plânsul, căci împacă omul cu Hristosul lui,
Dar mai bună este viața după Legea Domnului!

Pentru ce-am lăsat în urmă, Doamne, dă-mi să plâng mereu,
Pentru viața ce urmează, Tu sfințește traiul meu,
Dă-mi tărie de apostol și răbdări de mucenic,
Dă-mi curaj să țin departe și păcatul cel mai mic!

Nu mai vreau să fac păcate și să plâng în urma lor,
Ci-mi doresc o viață sfântă, Bunul meu Mântuitor.
Nu mai vreau să plâng la Tine după ce întâi greșesc,
Ci în fapte și-n cuvinte vreau de-acum să Te slăvesc!