la Duminica a 18 - a după Rusalii (Pescuirea Minunată!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Inăltarea Sfintei Cruci....

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

             

Duminica Dinaintea Inăltării Sfintei Cruci ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

E duminică....

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

E duminică. Liturghia s-a sfârşit. Creştinii care au asistat la slujbă se topesc încet în furnicarul de pe stradă. S-ar părea că, la această oră, aglomeraţia ar trebui să se dubleze din cauza mulţimii ieşită din biserică.

Dar…nu este aşa!

Locaşurile sfinte, deşi puţine în raport cu populaţia capitalei, nici macar duminică nu se sufocă de prea mulţi enoriaşi.

De ce oare?

Majoritatea dintre noi, probabil, nu înţelege următorul adevăr:

-Nu Biserica are nevoie de Om, ca să rămână în lumină, ci Omul are nevoie de Ea, ca să nu cadă în întuneric.

Evident, până la urmă, întunericul oricum aşterne liniştea peste suflarea noastră şi într-o bună zi fiecare din noi ajunge să stea în faţa Bunului Dumnezeu. Atunci, însă, doar o mică parte dintre muritori rezistă cu demnitate privirii lui dojenitoare…

Un ţăran evlavios, dar foarte ocupat, găsea o mie de  pretexte ca să nu meargă la Biserică. Preotul îl îndemna să vină macar duminica în lăcaşul sfânt şi să aprindă o lumânare pentru mântuirea sa. El, însă îi răspundea grăbit:

Am să vin, părinte! Am să vin..Poate mâine..Poate altă dată…Dar acum sunt foarte ocupat. Am atâtea încă de făcut!

Se ştie, totuşi, că niciodată nu avem suficient timp pentru toate. Rar om e în stare să ducă la capăt tot ce are de făcut. Aşa că nu-a reuşit asta nici ţăranului din povestea noastră, căci în vreme ce aştepta pe altcineva, a venit moartea să-l ia.

Acum, sufletul celui care veşnic se grăbea s-a pomenit într-o pustietate fără de sfârşit şi a prins a orbecăi prin întuneric, în speranţa că poate-poate, îl va întâlni pe Dumnezeu…

După o habă de vreme, când nu-i mai rămăsese nici fărâmă de speranţă, s-a împiedicat de o tulpină de copac şi, în disperarea sa, a crezut că se află la picioarele Celui de Sus.

– Doamne, a strigat bietul de el. Oare nu cumva te-am întâlnit?

Din inalturi, plină de reproş şi gravitate, i-a răspuns o voce mustrătoare:

-Sărmane rătăcit! Dacă nu m-ai căutat atunci, când erai viu, de ce crezi că ai să mă găseşti acum, când eşti mort?

Omul s-a cutremurat de spaimă, dar, cu o ultimă scânteie de curaj, a implorat cu glas sfâşietor:

– Doamne! Nu mă lăsa aici, în această pustietate neagră! Ajută-mă, te rog! Scoate-mă macar la primul luminiş!

-Bine, s-a auzit aceeaşi voce, care părea să fie vocea sa când încerca să scape cumva de preotul din sat. Am să te ajut…Poate mâine…Poate altă dată…Dar acum sunt foarte ocupat. Am atâtea încă de făcut!

Extras din Fărâme de suflet, Aurelian Silvestru, Ed. Tocono, 2011, p.324-326

CARE ESTE BISERICA CEA ADEVARATA???

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

     Bucuria mea, in Biblie scrie asa: "Iisus Hristos este cap Bisericii..." (Efeseni 5:23). Cap, al carei Biserici??? Desigur, al celei Crestin Ortodoxe: "Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica...", dupa cum spunem in Crezul alcatuit de Sfintii Parinti, la primul si al doilea Sinod Ecumenic, acum aproape 1700 de ani, Crez, pe care-l rostim in fiecare duminica in timpul Sfintei Liturghii. Sfantul Fotie cel Mare zice: "Biserica este UNA, caci UNUL este Intemeietorul si Capul ei: IISUS HRISTOS, care a numit-o "BISERICA MEA" (Matei 16:17) si i-a pus temelie, ce ramane aceeasi pentru toate veacurile: "Nimeni nu poate pune alta temelie" (1 Corinteni 3:11). Asta inseamna ca, celelalte culte religioase (adventiști, baptisti, evanghelisti, penticostali, iehovisti...), nu au biserici, asa cum se autoproclama ei, vrand sa ne amageasca pe noi: asa zisa “biserica crestin adventista”, asa zisa biserica baptista”... Doar Biserica Crestin Ortodoxa, este “izvor al vietii vesnice”, fiindca, doar ea a pastrat Harul Duhului Sfant si Adevarul si aceasta o dovedesc cele 3 mari minuni: LUMINA SFANTA, SFINTELE MOASTE si AGHIASMA MARE, pe care nu le are absolut nici-o credinta in afara de Crestinii Ortodocsi. 

                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan

Nasterea Maicii Domnului

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

                                   

MAI DĂ-MI O ZI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Iisuse,
Să-mi plâng păcatele neplânse încă,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor înmuia și inima-mi de stâncă..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Hristoase,
Să-mi plâng păcatul din întreaga viață,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor încălzi și inima-mi de gheață..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Iisuse,
Să-mi plâng plăceri și pofte vinovate,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Îmi vor fi leacul inimii uscate..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Stăpâne,
Să-ncerc să plâng în taina rugăciunii,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor însemna sfârșitul uscăciunii..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Hristoase,
Să-ncerc să plâng cum n-am plâns niciodată,
Și cine știe, poate-n starea asta
Ca pe tâlhar mă vei primi îndată..

Sfinţii Petru şi Pavel

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                           

  ,,Ne plac sfintii, dar daca se poate sa stea rastigniti in calendare, iar noi, doar sa-i invocam anual, de onomastica. Vrem sa ajungem in paradis dar daca se poate sa fie unul de tip „Hawai”. Vrem viata vesnica dar daca se poate sa nu gustam intai moartea ... Si cu toate astea, sfintii din sinaxare au fost intai carne si oase ca si noi, urcand mereu cu nevointa, pe scara vietii, treapta cu treapta ... si fara niciun fel de balustrada, pt protectie.
Sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel reprezintă cel mai bun exemplu că ”logica” divină este diferită de judecata umană şi că ” iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.” (Pr. Arsenie Boca), altfel spus „ nu poate omul gresi cat poate Dumnezeu ierta”( conditia fiind data de parerea sincera de rau)

Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori. Deşi fusese martor la toate minunile Sale, îi jurase credinţă, ba chiar scosese sabia pentru El, acesta îşi abandonează invăţătorul imediat cum simte că situaţia nu e chiar roza.

Conform unei tradiţii, Petru l-ar fi văzut ultima dată pe Iisus, în momentul în care voia să fugă din Roma, într-o nouă încercare de a se salva. Faţă în faţă cu Cel Căruia îi făgăduise credinta, Petru îi pune lui Hristos celebra întrebare: "Quo vadis, Domine?" ("Unde mergi, Doamne?"), primind răspunsul: "Vado Romam venio iterum crucifigi" ("Am venit la Roma, pentru a mă crucifica din nou"). Ruşinat, Petru se întoarce la Roma, primind martiriul, prin crucificare, cu capul în jos, devenind ”deţinătorul cheilor raiului”.

Cel de-al doilea, Sf Pavel a fost iniţial, unul dintre cei mai mari persecutori ai creştinilor. Datoria sa era să-i identifice, să-i judece şi să-i execute, pe cei care propovăduiau creştinismul, Sf. Ştefan, fiind primul care i-a căzut victimă.

Pregătindu-se pentru o nouă prigoana, Pavel traieşte pe drumul spre Damasc, celebrul episod al orbirii, moment ce-i produce aproape instantaneu convertirea, în urma blândului reproş: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?" (Fap 9,3-9). De atunci Pavel nu s-a mai îndoit niciodată, până la moartea prin decapitare, devenind din cel mai înfocat asupritor, ”apostolul neamurilor”, cel mai neobosit propovăduitor al Evangheliei.

Amândoi, atât Sf Petru cât şi Sf Pavel au murit în aceeaşi zi, 29 iunie, confirmând că ”Fiecare sfânt are un trecut şi fiecare păcătos are un viitor.” ( Oscar Wilde ), sau cum spunea Richard Wurmbrand:

 „Biserica nu este o societate de sfinţi perfecţi, ci de candidaţi la sfinţenia perfectă.”

Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)