Ești ținută-n mâini sfințite, cu mănunchi de busuioc:
Scufundându-te în apă, viață tu îi dai pe loc!
Înălțată ești de preoți sus de tot, la Liturghie..
Tu faci mințile să zboare spre cereasca-Împărăție!
Două mii de ani în urmă, Domnul te-a făcut Altar
Și de-atunci ești pentru oameni nesfârșit izvor de har!
Duhul Sfânt ca prin fereastră Se coboară lin prin tine:
Fără semnul Crucii noastre nici un dar la noi nu vine!
Moartea Domnului pe tine fost-a semn de ascultare,
De aceea devenit-ai armă cu putere mare
Căci, văzându-te pe tine, diavolii înverșunați
Văd puterea ascultării și se-ascund înspăimântați!
Ce frumos te țin în mâini preoții la Înviere..
Arătatu-s-a Lumina, după moarte și durere!
Cruce care porți miresme din cămările cerești,
Tu ești steag de biruință al armatei creștinești.
Sfântul Constantin cel Mare doar prin tine-a biruit,
Iar strămoșii, tot cu tine pe păgâni i-au fugărit!
Fost-ai pusă și pe coifuri și pe scuturi de oțel:
Cel ce te-a avut pe tine, frică nu avea defel!
Iar acum tu ești pe turle și pe prapuri din pridvor..
În Altar, pe Sfânta Masă, umbrești Cel mai sfânt Odor!
Lângă Sfinte Evanghelii, pe veșminte preoțești,
Pe Altare sus, pe tâmple, și în cimitire ești..
De aceea-n zi de praznic, îți cântăm și noi frumos:
BUCURĂ-TE, SFÂNTĂ CRUCE, CĂ TE-A PREASLĂVIT HRISTOS!