CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,
Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,
Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala
Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii
Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson
Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise
Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,
Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta
Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

CUI SĂ-I SPUN?..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Cui să-i spun necazurile mele,
Oful meu și întristarea mea,
Plânsul meu și lacrimile grele
Când greșesc, călcând porunca Ta?..

Cui să-i spun ce jale mă cuprinde,
Cui să-i spun cât plâng și mă căiesc,
Cui să-i spun ce flacără-mi aprinde
Sufletul, când știu că Îți greșesc?..

Cui să-i spun că pacea mi se duce
Și în locul ei începe chin
Când mă lepăd, Doamne, și de cruce
Și de ascultare-mi de creștin?..

Pocăința, Doamne, pocăința,
Lacrima ce spală-al meu păcat..
Dăruiește-mi, Doamne, umilința,
Ca să pot să plâng neîncetat..

Lacrima va naște bucuria,
Plânsul meu va încolți frumos
Și nădăjduiesc că veșnicia
Mă va prinde-alături de Hristos..

NOI SUNTEM AI LUI DUMNEZEU!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

De vreme ce numai necazul
Ne-apropie de Dumnezeu,
Căci noi avem cam gros obrazul
Și cam Îl ignorăm mereu,

Se vede că și Creatorul,
Dorindu-ne în cercul Său,
Mai “trage de urechi” poporul
Când îi trimite câte-un rău.

Și-atunci auzi de inundații
Sau de cutremur uneori,
De crize, foamete, inflații,
De viruși înspăimântători,

De guvernanți ce-și râd de lume
La două zile după vot,
Nevrând nicicum să își asume
Ce au promis, căci nici nu pot,

De trădători ce vând o țară,
Apoi devin doctori docenți
În sfera universitară,
Predând trădarea la studenți,

De animale “suprimate”
În curtea bietului țăran,
De bătrânele arestate
Pentru-n mănunchi de leuștean,

De un popor în pribegie
Umplând al lumii areal,
În timp ce-n biata Românie
Muncește lume din Nepal..

Da, dragii mei, așa se-ntâmplă,
Căci L-am făcut pe Dumnezeu
Să-Și ducă degetul la tâmplă
Și-n Sine să ofteze greu,

Căci n-ar fi vrut să ne lovească,
Dar altfel nu se mai putea,
Căci stirpea noastră românească
Să Îl slăvească nu mai vrea.

Pe steagul sfânt al Țării mele
Văd zimbru, acvilă și leu
Și-n ciocul acvilei e Crucea:
Noi suntem ai lui Dumnezeu!

De ne-am uitat cumva menirea,
De am uitat cumva de El,
Să îndreptăm, vă rog, privirea
Spre stema sfântului drapel!

ÎNTR-O BISERICĂ DE INTRI de Preot Sorin Croitoru

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Într-o biserică de intri
Să te închini cuviincios
În fața sfintelor icoane,
Și mai ales a lui Hristos.

Să le săruți cum se cuvine,
Să le cinstești prin plecăciuni
Și-n fața lor să-ți zici necazul
În șoapta sfintei rugăciuni.

Într-o biserică de intri
Să fii cuminte și smerit,
Că-i locul întâlnirii tale
Cu Dumnezeu Cel Infinit,

E casa Lui de rugăciune
Și trebuie să o cinstești
Prin multă bunăcuviință,
Ca fiu al Tatălui ce ești.

Într-o biserică de intri,
Să știi că tu vei fi privit
De ochii îngerilor care
Păzesc lăcașul cel sfințit.

Și ochii sfinților din fresce
Spre tine se vor îndrepta,
Deci caută, intrând acolo,
Să nu smintești pe careva.

Într-o biserică de intri
Îl vei gusta pe Duhul Sfânt
Și vei pricepe că-n biserici
Coboară Cerul pe pământ

Și lacrimi calde de iubire
Atunci din ochi îți vor ieși
Și-n starea ta de om al păcii
Întregul Cer te va iubi..

Într-o biserică de intri
Și ai simțit cerescul Har,
Îngenunchează cinci minute
În fața Sfântului Altar,

Îndreaptă-ți hotărât privirea
Din locul unde te găsești,
Trecând cu mintea ta vioaie
Prin Ușile Împărătești,

Oprește-te cu ochii minții
Asupra Sfântului Chivot,
La mica Părticică-n care
Cel Necuprins încape tot,

Știind că-n Euharistie
Hristos Se află nevăzut,
Dar tu Îl vezi cu ochii minții
Pe Cel ce lumea a făcut.

Să I te-închini rostind tropare,
Sau de la tine să-I grăiești,
Să Îl adori prin închinare,
Să-I mulțumești și să-L slăvești!

Hristos, Mântuitorul lumii,
Stă nevăzut în fața ta
Și El ți-a dat această șansă
Să poți să-I ceri orice vei vrea.

Hristos, Biruitorul morții,
Hristos, Cuvântul întrupat,
Hristos, Salvarea omenirii,
E-n fața ta cu-adevărat!

El te privește cu blândețe
Din locul Său de pe Altar,
Deci spune-I, frate, două vorbe,
Precum acel smerit tâlhar,

Sau mulțumește-I ca leprosul,
Ori preaslăvește-L ca Zaheu;
Iisus Hristos e-acolo, frate,
În fața ta e Dumnezeu!

Într-o biserică de intri
E necesar să-ți amintești
De cei ai tăi plecați la Domnul
Și să încerci să-i miluiești.

Aprinde-le o lumânare,
Căci sfeșnice se mai găsesc,
Înșiruie-i pe un pomelnic
Și dă-l la cinul preoțesc.

Într-o biserică de intri,
Iubitul, dragul meu creștin,
Aș vrea să simți, ieșind de-acolo,
Că ai crescut măcar puțin,

Că ai sporit în bunătate
Și pace-n suflet ai primit,
Că-n urma închinării tale
Credința ți s-a întărit,

Și astfel a-înflorit nădejdea
Și bucuria după ea
Ca astfel să te duci, creștine,
“Mai îndreptat la casa ta”!
amin 

MUSAFIRUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                  

de Preot Sorin Croitoru

 
La ușa sufletului meu
Am auzit un glas duios:
"Deschide, fiule, sunt Eu,
Mântuitorul tău, Hristos!"

De glasul Lui am tresărit
Și tare mult m-am bucurat,
Dar mai apoi mi-am amintit
Că-s păcătos, și-am lăcrimat..

"Acum nu pot să Te primesc,
Iisuse-al meu, că-s prea murdar..
Așteaptă să mă pocăiesc,
Apoi să vii la mine iar!"

Dar vocea Domnului Hristos
Atunci mai blândă se făcu:
"Sărman copil neputincios,
Păi EU te voi sfinți, nu tu!"

Apoi am plâns, am plâns cu foc,
Văzând că-I sunt atât de drag,
Și nu L-am mai oprit deloc
Să-mi treacă-al sufletului prag..

Și a intrat în viața mea
Și nu a mai rămas ungher
Din inima-mi odată rea,
Să nu-l fi prefăcut în cer!..

Acesta-i cazul meu frumos
Și vă îndemn cu drag pe voi:
Deschideți grabnic lui Hristos,
Căci El ne mântuie, nu noi!

Să nu mai amânați defel,
Căci cine știe, într-o zi
Veți observa uimiți că El
S-a dus și nu va mai veni..

MAI DĂ-MI O ZI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Iisuse,
Să-mi plâng păcatele neplânse încă,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor înmuia și inima-mi de stâncă..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Hristoase,
Să-mi plâng păcatul din întreaga viață,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor încălzi și inima-mi de gheață..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Iisuse,
Să-mi plâng plăceri și pofte vinovate,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Îmi vor fi leacul inimii uscate..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Stăpâne,
Să-ncerc să plâng în taina rugăciunii,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor însemna sfârșitul uscăciunii..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Hristoase,
Să-ncerc să plâng cum n-am plâns niciodată,
Și cine știe, poate-n starea asta
Ca pe tâlhar mă vei primi îndată..

PREOTUL ȘI PREASFINȚITUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

de Preot Sorin Croitoru

Într-o țară ortodoxă, mai la sat, într-un cătun,
I-a fost dat să-și păstorească turma sa un preot bun..
Era milostiv și darnic, însă nu era perfect,
Căci eroul povestirii avea un urât defect:

Mai trăgea și el cu șprițul, nu ca toată lumea, rar..
El duhnea a băutură chiar și când intra-n Altar!
Îl știau enoriașii și așa îl tolerau,
Dar, să zicem adevărul, mulțumiți ei nu erau,

Fiindcă tre' să recunoaștem: nu e de la Dumnezeu
Ca să-I umble slujitorii având nasul roș mereu!
Însă la o Liturghie, când a fost pe la Vohod,
Apărând duhnind a zaibăr, cu veșmântul plin de glod,

Ținând Darurile-n mână, cum e obiceiul sfânt,
Clătinându-se prea tare.. se vărsară pe pământ!
Încă nu erau sfințite (binecuvântate doar),
Dar sătenii se smintiră de-așa preot "fără har"!..

Și s-a adunat tot satul și atunci s-au hotărât
Ca să scrie la Episcop despre cazul cel urât..
Iată, deci, că Preasfințitul când scrisoarea le-a primit
A dorit să-i viziteze, ca să vadă ce-au pățit..

Înainte ca să facă o scrisoare de răspuns,
Luând doi dintre diaconi, la săteni el a ajuns.
Cu atâta bucurie preotul îi găzdui,
Că săracul Preasfințitul.. foarte tare se uimi..

"Dar ce vânt frumos V-aduce, Preasfințite, pe la noi?..
De știam de dimineață, eu frigeam vreo două oi!
De-ați intrat la mine-n casă, chiar curând n-o să ieșiți,
Toarnă, doamnă preoteasă, vă rugăm serviți, serviți..

O bucată de slănină, niște pui.. Vă rog, și caș..
Maine doamna preoteasă trage-o fugă la oraș.
Seara asta, Preasfințite, cu ce-avem ne-om descurca,
Însă mâine, toată ziua bucuroși ne-om ospăta!

O mămăliguță caldă cu sarmale d'alea reci..
Stați o clipă, Preasfințite, s-aduc niște vin din beci"!
"Vai de mine, om ca ăsta n-am văzut în viața mea"
Se gândește Preasfințitul, "Doamne, ce păcat că bea..

Cum să-i zic de dimineață c-am venit să îl depun?..
Doamne, mare Ți-e puterea, cum voi reuși să-i spun?..
Fiindcă nici așa nu poate, să își bată joc de Har..
Ce exemplu dăm la lume cei sfințiți pentru Altar?..

Turma nu-l urmează, oare, totdeauna pe păstor?..
Să îți râzi de cele sfinte înaintea tuturor"?
Înțelegeți, cred, cu toții că săracul Preasfințit
Pân'a reușit să-adoarmă, tare mult s-a chinuit..

Și a fost să îi răspundă la-ntrebări al nostru Domn
Nu în timpul rugăciunii, ci subtil, târziu, în somn..
Obosit de frământare și de-atâtea osteneli,
Chiriarhul se scufundă într-un somn cu sforăieli,

Dar nici bine nu adoarme, că de-odată năvălesc
Mii de corpuri luminoase ce pe el îl îngrozesc!
Spirite?.. Fantome?.. Duhuri?.. Știe numai Dumnezeu..
Vin cu toate la Episcop și-l amenință mereu:

"Nici prin cap să nu îți treacă mâine să îi faci vreun rău;
El e salvatorul nostru, tu.. să-ți vezi de drumul tău!
Să-i dai pace, să-i dai pace, nu-l goni de la Altar,
Numai el ne mai iubește, e un preot plin de har"!

Deci în zorii dimineții Preasfințitul amărât
Îl chemă în mare taină pe Părintele pârât:
"Spune, dragul meu Părinte, datoria cum ți-o faci?
Cum slujești la Liturghie? Crezi că lui Hristos Îi placi"?..

Pătimașul nostru preot, om cu sufletul smerit,
Îi răspunse: "Preasfințite, de când sunt hirotonit,
Pentru Sfânta Liturghie mă trezesc la ora trei:
Dimineața patru ore eu îi pomenesc pe ei"!

Și îi zice câtă lume pomenea la Liturghii,
Mii și alte mii de nume, pentru morți și pentru vii..
"Mai ales mi-e tare milă, zise el, de adormiți,
Căci, săracii, n-au pe nimeni, zac în iad nepomeniți"..

Și îi spune la Episcop că-n Altar e un dulap
Plin cu saci de sărindare pentru morți, dar mai încap!
I se umeziră ochii Preasfințitului bătrân..
"Uite, dragul meu Părinte, deocamdată eu amân

Hotărârea ce-o luasem, să te-mpiedic de-a sluji
Fiindcă ai smintit poporul. Dar de-acum nu-l mai sminti!
E păcat de tine, frate, om cu sufletul milos,
Să-L batjocorești prin patimi pe al nostru Domn Hristos!

Tare mai ajuți cu milă sufletele-ajunse-n iad,
De aceea-n clipa asta să-mi promiți: EU NU MAI CAD"!
Plânse preotul în hohot, cum ar plânge un copil
Și promise la Episcop cu glas stins, smerit, umil

Că de astăzi înainte, câte zile-o mai avea,
Băuturi îmbătătoare el nicicând nu va mai bea..
L-a iertat atunci și satul, îndemnat de Preasfințit
Și apoi în armonie împreună au trăit..

O minune-adevărată, scrisă-n rime pentru voi..
Să vă amintiți, prieteni, nu ne mai bârfiți pe noi,
Cei ce-n Sfintele Altare cu sudoare ne căznim
Și rugându-ne cu lacrimi, Domnului Hristos slujim..

HARUL PREOȚIEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                    

de Preot Sorin Croitoru

 
De i-ai cere unui înger să te ierte de păcate,
El îndată ți-ar răspunde: "Nu e cu putință, frate,
O asemenea putere orice preot a primit,
Eu sunt înger plin de slavă, dar n-am fost hirotonit!

Eu pot doar să dau povețe, îndemnând la pocăință
Pe creștinii care-n suflet au o brumă de credință,
Să se ducă fiecare, cât ar fi de păcătos,
Să-l dezlege de păcate slujitorul lui Hristos!"

De i-ai cere unui înger să-ți slujească-o Liturghie,
Cu smerenie îndată duhul ți-ar răspunde ție:
"Nu pot să-L cobor pe Domnul în Agnețul din Altar,
Numai preoților voștri li s-a dat așa un har,

Noi cu mare bucurie coborâm cu slavă mare,
Însoțindu-ne Stăpânul jos, în Sfintele Altare,
Și ne îndulcim de harul slujbei Sfintei Liturghii
Care se oficiază-n mănăstiri și-n parohii!"

Vezi, creștine, câtă slavă au primit smeriții clerici
Care Îl slujesc pe Domnul, ostenindu-se-n biserici,
Că nici îngerii din ceruri, nici alți oameni pe pământ
Nu-I slujesc în felul ăsta Dumnezeului Preasfânt?..

Preotu-i menit de Domnul înainte de-a se naște;
Lui i-a dat Divinitatea a putea și a cunoaște.
Mijlocește pentru lume, stând cu spatele la ea,
Și se-ntoarce-apoi cu fața, ca pe Duhul Sfânt să-L dea!

Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini Îl ține;
Heruvim în haină neagră, este plin de har în sine.
Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;
E colacul de salvare pentru orice păcătos!

Fericit creștinul care lucrul ăsta îl pricepe,
Și măcar de-aici încolo să-l cinstească va începe,
Cunoscând că prin "Părinte" Se arată Dumnezeu
Și că unde e un preot este și Hristos mereu!

URĂRI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

După-atâta osteneală,
În sfârșit mă odihnesc
Și cu lucruri relaxante
Eu mă îndeletnicesc.

Stau întins, citind vreo carte,
Sau privesc emisiuni,
Ori mă plimb, privind natura,
Sau mă pierd în rugăciuni..

Datoria mă așteaptă
Și acuși o iau din loc,
În Altar sau prin căsuțe,
Scuturând la busuioc..

Nu mă plâng, doar asta-mi place,
Asta vreau și asta fac:
Am intrat în preoție
Să-I fac Domnului pe plac,

Să duc harul Său la oameni
Și pe frați să îi ajut
(Când m-a plăsmuit Treimea,
Pentru preot m-a făcut)!

Iar acum, iubiți prieteni,
Vă salut și vă doresc
Să aveți un an ce vine
Plin de har dumnezeiesc!

Să fiți milostivi cu lumea,
Să-i răbdați pe cei mai răi,
Cum zicea Mântuitorul,
Dacă vreți să fiți ai Săi,

Să iubiți pe fiecare
Și pe Tatăl să-L slăviți:
Dăruindu-vă cu totul,
Numai bine să primiți!

A FOST ODATĂ PE PĂMÂNT..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




de Preot Sorin Croitoru

A fost odată pe pământ
Un Om trimis de Tatăl Sfânt
Să Se jertfească pentru noi,
Să moară, înviind apoi.

Strămoșul nostru, primul om,
Mâncase fructul dintr-un pom.
Păcatul a intrat în el
Și nu ieșea în nici un fel..

Pierzând Adam pe Duhul Sfânt,
Din Rai ajunse pe pământ,
Fiind de Tatăl blestemat
Pentru căderea în păcat.

Blestemul l-am primit și noi,
Urmașii săi născuți apoi,
Întregul neam fiind proscris,
Iar Raiul fuse interzis..

Dar pentru neamul omenesc
Avea un plan dumnezeiesc
Cerescul Tată iubitor
De oameni și de soarta lor:

El Îl trimise pe pământ
Pe Însuși Fiul Său Cel Sfânt
În firea noastră îmbrăcat,
Ca să ne spele de păcat..

Da, Dumnezeu Cel infinit
Veni în chip de om smerit
Și Se născu în grajd de boi
Din mila Tatălui de noi!

De mic a fost un Prunc model,
Crescând, nu a mai fost ca El
Bărbat atât de-ascultător
Și de porunci împlinitor..

El lumii propovăduia
Și veșnicia o vestea,
Apoi pe Cruce grea L-au pus
Și-așa ne-a mântuit Iisus!

A fost odată pe pământ
Un Om atât de bun, de sfânt,
Trimis de Tatăl pentru noi
Să moară, înviind apoi..
amin

TE ROG, DOAMNE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!

PÂINEA VIEȚII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Aștepți tăcut pe Discul de pe Masă
Cu grijă așezat pe antimis,
Să fii mâncat de cei veniți de-acasă,
Ca să-i sfințești, așa cum ai promis..

Cu Tine coborât-au din tărie
Mulțimi de sfinți și îngeri în Altar,
Ce Te privesc cu sfântă bucurie
Cum Te oferi spre viață lumii iar..

Păcat că nu Te vede slujitorul,
Pe Tine, Împăratul Cel frumos,
Deși se-nchină liturghisitorul
În fața Ta, a Domnului Hristos..

De Te-ar vedea, s-ar pierde-n contemplare
Și ar uita de misiunea sa,
Căci mă întreb: o fi vreun preot, oare,
Să stea nepăsător în fața Ta?..

De Te-ar vedea în slava-Ți minunată,
Ar mai putea să Te mănânce-apoi?..
Venirea-Ți nevăzută ne arată
Ce milă ai, Stăpâne, Tu de noi..

Tu vii la noi, schimbând a pâinii fire,
Căci ca să fii, Ți-ajunge un Agneț:
Ești Pâinea coborâtă din iubire,
Ce Se oferă Tatălui ca preț!

Pe Cruce ieri și azi în Sfinte Vase,
Tu jertfă Te-ai adus și Te aduci,
Dorind să-Ți saturi oile rămase
De roadele din pomul Sfintei Cruci!

PLÂNG ȘI EU..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Plâng și eu cum plâns-a Petru după ce Te-a renegat,
Căci de câte ori căzut-am în păcate, Te-am trădat..
Plâng și eu cum plâns-a Pavel după ce Te-a prigonit,
Căci de câte ori greșit-am, eu din suflet Te-am gonit..


Plâng și eu precum femeia care Te ungea cu mir
Pe picioare de duhovnic, ghemuit sub patrafir,
Pentru grelele-mi păcate ce-am promis să nu mai fac
Și-am făcut apoi prea multe.. Plâng acum, suspin și tac..


Plâng și eu ca desfrânata ce făcuse adulter,
Plâng acum și mi-e rușine să privesc în sus spre cer..
Mi-au ieșit din ochi izvoare și ud praful de pe jos,
Fiindcă știu, Iisuse Doamne, că sunt mare păcătos..


Poate plânsul nu-i degeaba, poate-i cel mai mare dar,
Poate mă botezi cu lacrimi și în ele picuri har..
Poate mila Ți Se-arată chiar prin faptul că suspin,
Poate-i semn de mântuire însuși sufletescu-mi chin..


Eu nu caut explicații, despre plâns știu doar atât
Că Te-ai depărtat de mine și sunt tare amărât
Și de dorul Tău, Iisuse, fruntea mi-o aplec umil,
Iar în multa mea tristețe, plâng cum plânge un copil..


Bun e plânsul, căci alină sufletul îndurerat,
Dar mai bună-i calea sfântă, fără viață în păcat..
Bun e plânsul, căci împacă omul cu Hristosul lui,
Dar mai bună este viața după Legea Domnului!


Pentru ce-am lăsat în urmă, Doamne, dă-mi să plâng mereu,
Pentru viața ce urmează, Tu sfințește traiul meu,
Dă-mi tărie de apostol și răbdări de mucenic,
Dă-mi curaj să țin departe și păcatul cel mai mic!


Nu mai vreau să fac păcate și să plâng în urma lor,
Ci-mi doresc o viață sfântă, Bunul meu Mântuitor.
Nu mai vreau să plâng la Tine după ce întâi greșesc,
Ci în fapte și-n cuvinte vreau de-acum să Te slăvesc!

COLIVA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Multe fapte poți să faci de ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată să mai faci câte-o colivă!
Să o pui spre pomenire în pronaos pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte ca de la Altar să iasă.

Vezi ca nu cumva să uiți să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată din cacao sau cafea!
Iar în mijloc lumânare să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește slava Domnului Hristos!

Pentru slujba Panihidei, un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare pe cei morți pe care-i știi.
Minunată faptă bună faci tu astfel pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic și în inimă îi porți!

Căci când listele cu nume de Părinte s-or citi,
Îndurările divine cei citiți le vor primi!
Ești și tu creștin ca mine și ai "adormiții" tăi.
Să te-ntrebi cu-ngrijorare: "Dacă îi muncesc cei răi"?..

Se vor bucura săracii, orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul a venit prin mila ta!
Iar în coșul de pe masă și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-nvață Cartea Sfântă: jertfa slujitorului.

Căci a noastră rugăciune nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi milostenia și postul.
Să mai faci câte-o colivă, căci e mare semn de milă
Dac-o faci cu bucurie și cu pace, nu în silă..

Mare taină-ascunde-n el dulcele făcut din bob,
El din iad eliberează pe acel ce este rob!
Mare taină-ascunde-n el dulcele făcut din grâu,
Când se leagănă cu jale, lacrimile curg pârâu!

Prin coliva cea smerită nu-i uităm pe cei ce mor,
Fiecare bob de grână e o lacrimă de dor!
Oare ce-i coliva noastră? Nu e, oare, o scrisoare
Către sufletele dragi ce s-au dus în depărtare?..

Am văzut soții plângând soți iubiți ce nu mai sunt..
Am văzut copii plângând pe-al părinților mormânt..
Am văzut părinți vărsând lacrimi, să aduni un râu..
Toți aveau în mâini coliva, dulcele smerit din grâu!

Da, această farfurie de cei adormiți ne leagă..
Da, o mână de colivă de păcate îi dezleagă..
Deci iubitul meu creștin, de ai viață milostivă,
Nu uita din când în când să mai faci câte-o colivă...

MEREU CU NOI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

O, Doamne Dumnezeul meu,
În anii vieții pe pământ
Ne-ai dat exemplu de trai sfânt:
Ai vindecat și ai hrănit,
Ai luminat și-ai izbăvit,
Ai înviat și-ai miluit
Și ai iubit, da.. ai iubit,
O, Doamne, cât ai mai iubit..
Ca un fitil de lumânare
Te mistuiai, murind pe Lemn.
Îmbrățișarea de pe Cruce
Era cel mai frumos îndemn
La dragoste de oameni..

Te-ai dus în cer, preablând Iisus,
La Tatăl sus..
Dar ai promis să nu ne lași,
Să fii cu noi,
S-aduci victorii în război,
Să-i miluiești pe cei smeriți,
Să-i odihnești pe osteniți.
Tu, Adevărul întrupat,
Nu ne-ai uitat..

În catacombe și-'n cămări
Și pretutindeni pe pământ
Unde s-or face adunări
Spre slava Numelui Tău Sfânt
De doi sau trei, sau chiar mai mulți,
Vei fi cu ei să le asculți
Pricesne și doxologii.
Da, ai promis că o să vii,
Căci Îți sunt dragi ai Tăi copii!

La Liturghia din Altar,
Sfințind și vinul din pahar
Și pâinea de pe discul sfânt,
Te-aduce Duhul pe pământ:
Tu ești Vițelul îngrășat,
Tăiat de slugi și împărțit
La fiii morți ce-au înviat,
La fii pierduți ce s-au găsit..

Ce mare taină se ascunde
În mâini întinse de săraci,
În guri flămânde, limbi uscate,
În trupuri reci, înfrigurate
Ce tremură încovrigate
Visând căldura unei case..
În boli ce au intrat în oase
Ce zac pe paturi de spitale,
În lacrimi curse după gratii
Din ochi ce s-au uscat de jale!..
În toată-această suferință,
O, Blândule Mântuitor,
Tu ești prezent, simțind întreagă
În trupul Tău, durerea lor!
Deci cel ce vrea să Te găsească
Pe Tine, Domnul nostru sfânt,
Pe necăjiți să-i miluiască
În viața sa de pe pământ!

Îți mulțumim, Iisuse Sfinte,
Stăpân și Domn și Dumnezeu,
Că ai urcat în pe Tronul Slavei,
Dar și cu noi rămâi mereu!
amin

CEL CE TE NAȘTI ÎN BETLEEM

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                     

de Preot Sorin Croitoru

Cel ce Te naști în Betleem
Și din Cuvânt devii Hristos,
Te rog să vii prin harul Tău
Și-n sufletu-mi cel păcătos!

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, Stăpâne bun:
În ieslea sufletului meu
Să vii ca-n seara de Crăciun!

Cel ce Te naști pe paie moi,
Căci pe un pat nu Te-au primit,
Te rog cu lacrimi multe-n ochi
Să vii în sufletu-mi smerit..

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, căci ești milos:
Să nu-mi lași inima din piept
Orfană de al meu Hristos!

Cel ce Te naști și-apoi ești pus
În ieslea vitelor de jug,
Coboară lin, Iisuse blând,
Și-aprinde-n inimă-mi un rug.

Să ardă-n mine harul Tău
Și eu să nu mă mistuiesc,
Ci-n fiecare zi de azi
Mai mult ca ieri să Te iubesc!

Toți greșim, greșim mereu..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

E VREMEA DE COLINDE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

]
de Preot Sorin Croitoru

E vremea de colinde căci Dumnezeu din cer
Cu drag ne va trimite un splendid Giuvaer,
Pe Dumnezeu Cuvântul, pe Fiul Său iubit,
În pântecele Maicii cu dragoste dospit!

E vremea de colinde 'nainte de Crăciun:
În mai puțin de-o lună Se naște Domnul Bun..
Nu țineți gura-nchisă, cântați cu toții-n cor
Căci iată vine-ndată Stăpânul tuturor!

E vremea de colinde căci iarna a sosit:
Să punem rămurele de măr la înflorit,
Să îndreptăm de astăzi privirile spre cer
Și să cântăm cu toții refrenul "Lerui ler"!

E vremea de colinde cu îngeri și păstori,
Cu steaua-n patru raze ce se ascunde-n nori
De magii ce la urmă ajung și la Irod,
Atrași cu viclenie de regele nerod..

E vremea de colinde cu Iosif amărât
În Betleemul care se poartă prea urât
Cu-o viitoare Mamă ce-așteaptă-un Copilaș
Și nici nu o primește să nască în oraș..

E vremea de colinde cu Cel ce pentru noi
Se naște-n miezul iernii în staulul de boi,
Cu vitele ce suflă un abur căldicel
Cu dragoste ca astfel să Se-ncălzească El..

E vremea fericirii și-a veseliei iar:
Crăciunul ni-L aduce pe Dumnezeu în dar,
Iar noi cu mulțumire, acest Odor primind,
Cântăm cu multă râvnă colind după colind!

DĂ-MI, TE ROG, ȘI VEȘNICIA!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Îți mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Și pentru cel din urmă dar,
Dar dă-mi, Te rog, și veșnicia,
De nu, sunt toate în zadar.

Nu-i vina Ta de o voi pierde,
Căci Tu mi-ai dat cât ai putut,
Dar trebuia ca eu talantul
Să-l înmulțesc, dar nu am vrut.

 
Îți mulțumesc, Iisuse Sfinte,
De anii vieții câți au fost,
Dar dă-mi și viața cea din ceruri,
Ca cea de-acum să aibă rost..

Nu-i vina Ta de o voi pierde,
Căci ani de viață am avut,
Dar trebuia ca fapte bune
Să fac în ei, dar nu am vrut.

Îți mulțumesc, Iisuse Sfinte,
De ale vieții bucurii,
Dar dă-mi, Te rog, și fericirea
Cereștii Tale-Împărății,

Căci fericirile de astăzi
Nu-mi vor aduce vreun folos
De îmi voi pierde fericirea
În slava Domnului Hristos,

Când Maica Domnului Preasfânta
Ca luna de pe cer va fi,
Iar sfinții cei de multe feluri
Ca stelele vor străluci,

Iar stea de stea în strălucire
Se va deosebi atunci,
Precum în viață fiecare
Plinit-a sfintele-Ți porunci,

Apoi în urmă păcătoșii
Ce s-au umplut prin plâns de Har,
Precum femeia desfrânată
Sau ca acel umil tâlhar,

Sau ca Maria Egipteanca
Ce s-a învrednicit de zbor.
O, dă-mi și mie, Milostive,
Puțin din pocăința lor..

Îți mulțumesc, Iisuse Sfinte,
Și pentru darul cel mai mic,
Dar nu se poate să-mi dai totul
Aici, iar dincolo nimic,

De-aceea, Doamne, cad la Tine
Și cu suspinuri Te implor:
În veșnicia slavei Tale
Primește-mă când o să mor!

DUMNEZEU NU-ȚI CERE CE NU AI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Dumnezeu nu-ți cere ce nu ai,
Ce să facă El cu ale tale?..
El pe tine vrea să I te dai,
Să te lași în mâna voii Sale!

Dacă totuși nu ai priceput,
Îți explic, ca să-nțelegi mai bine:
Cel ce din țărână te-a făcut
Nu vrea ale tale, ci PE TINE!

Aparții cu totul lui Hristos,
Ești, deci, "proprietate personală",
Totuși, lucru foarte curios,
Libertatea ta este totală..

Nu te-obligă să I te închini,
Altfel credincioși am fi cu toții,
Ce credință-i aia când suspini,
Mânuit de alții ca roboții?..

Nu te-ndeamnă să privești la Cer
Cu mijloace proprii dictaturii;
Asta nu Îi stă în caracter,
Este Domnul milei, nu al urii..

Dumnezeu e-atât de delicat..
Vrea ca în deplină libertate,
Nefiind în nici un fel forțat,
Să alegi să-I mergi pe cale, frate.

Ba am observat că uneori
De acei ce nu vor să-I răspundă
Când le bate-n ușă deseori,
Mai târziu El pare să Se-ascundă!

Vai de tine dacă Îl jignești
Prin cuvinte pline de trufie..
Niciodată n-o să-L mai găsești,
Te va părăsi pe veșnicie!

E atâta hulă pe pământ,
Bieții orbi și-arată îngâmfarea,
Neștiind că Dumnezeu Cel Sfânt
I-a lăsat căci Și-a pierdut răbdarea..

Dumnezeu nu-ți cere ce nu ai,
Deci eu te învăț de bine, frate:
Nu întârzia să I te dai,
Fă-o AZI, cât încă se mai poate!