Ați observat că în sfintele Sale icoane Domnul nostru Iisus Hristos este pictat având diferite vârste?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 Iată câteva explicații despre aceasta.

1. Domnul este pictat copil în brațele Maicii Sale ca să se arate pe deoparte vrednicia Mariei, tânăra fecioară care a devenit mama Infinitului și Veșnicului Dumnezeu, iar pe de altă parte ca să se sublinieze natura omenească a Mântuitorului nostru, "întru toate asemenea nouă", cum zicea Sfântul Apostol Pavel. Văzându-L pe Dumnezeu Copilaș mic în brațele Maicii, percepem mai bine gingășia Lui și prindem curaj la rugăciune. Hristos Copil ne face pe să ne simțim de-ai Lui, sau să-L simțim pe El ca fiind de-al nostru.

2. Hristos pictat ca bărbat adult, "la vârsta bărbatului desăvârșit", ca să-l citez din nou pe Sfântul Pavel. În general așa ne apare Domnul în icoana împărătească "Pantocrator" de pe Sfintele Altare și din casele noastre. Este cea mai potrivită icoană a lui Hristos pentru rugăciune. Se vizualizează foarte bine firea umană a Mântuitorului cu care Acesta Și-a îndeplinit misiunea Sa mesianică pe pământ. Domnul ne apare așa cum L-au cunoscut Sfinții Săi Apostoli. Perseverând în fapte bune și în rugăciune putem deveni și noi prietenii Săi intimi, așa cum le zicea Hristos apostolilor la Cina cea de Taină: "De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu cunoaște cele ale stăpânului său. Vă numesc prieteni". Numai după ce se intră într-o stare de mare intimitate cu o persoană se dobândește calitatea de prieten. Domnul le spune fecioarelor neînțelepte: "Adevărat vă spun: nu vă cunosc pe voi". 

Deci doar împlinind fidel voia lui Hristos exprimată prin poruncile Sale devenim prieteni, cunoscându-L și fiind cunoscuți de El. Dacă există prietenie trebuie să existe și comunicare. Singura formă de comunicare între noi și Dumnezeu este rugăciunea. Încercați să vă rugați cu statornicie la Domnul și veți ajunge să percepeți această familiaritate - prietenie cu El.

3. Hristos pictat ca un tânăr adolescent fără barbă. Orașul Ravenna din Italia, fost oraș al Imperiului Bizantin, este plin cu bazilici creștine ctitorite de Sfântul Împărat Iustinian cel Mare în secolul al șaselea. Interesant este că Hristos este pictat în general așa, adică fără barbă. Prin aceasta se subliniază că Iisus nu este numai "Cel Veșnic", ci El este Cel Veșnic tânăr. Dumnezeu este tinerețe și prospețime, în sufletul în care este primit El aduce bucuria tinereții. Oamenii vindecați de patimi, sfinții călugări din mănăstiri, apar lumii ca niște copii: sunt plini de "tinerețea fără bătrânețe" a lui Dumnezeu!

4. Îl întâlnim pe Domnul pictat așa cum Îl știm, dar cu părul capului "alb ca lâna". Acest model de icoană se numește tot "Pantocrator", dar se întâlnește pe cupola principală a bisericilor noastre. Se subliniază veșnicia și autoritatea lui Iisus Hristos Mântuitorul, Capul Bisericii. Culoarea albă reprezintă în iconografie veșnicia. Așa a fost descris Hristos în Cartea Apocalipsei de Ioan Teologul, anume cu părul alb. Astfel se evidențiază mai mult firea dumnezeiască a lui Hristos, icoana îndemnând la adorare plină de fiorul smereniei: Iisus al nostru "Cel de toate zilele" este Dumnezeu Cel Veșnic, să nu uităm!

Așadar, dragii mei, Domnul este reprezentat uneori copil, alteori tânăr fără barbă, sau bărbat adult ori bătrân venerabil. Este Același Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat. Icoana se adresează sensibilității sufletului uman. Fiecare își alege felul de icoană care i se potrivește cel mai bine. Eu personal prefer modelul "Pantocrator" cu Hristos bărbat tânăr. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Sper că ați învățat ceva util din această mică postare.

1. Domnul este pictat copil în brațele Maicii Sale ca să se arate pe deoparte vrednicia Mariei, tânăra fecioară care a devenit mama Infinitului și Veșnicului Dumnezeu, iar pe de altă parte ca să se sublinieze natura omenească a Mântuitorului nostru, "întru toate asemenea nouă", cum zicea Sfântul Apostol Pavel. Văzându-L pe Dumnezeu Copilaș mic în brațele Maicii, percepem mai bine gingășia Lui și prindem curaj la rugăciune. Hristos Copil ne face pe să ne simțim de-ai Lui, sau să-L simțim pe El ca fiind de-al nostru.
2. Hristos pictat ca bărbat adult, "la vârsta bărbatului desăvârșit", ca să-l citez din nou pe Sfântul Pavel. În general așa ne apare Domnul în icoana împărătească "Pantocrator" de pe Sfintele Altare și din casele noastre. Este cea mai potrivită icoană a lui Hristos pentru rugăciune. Se vizualizează foarte bine firea umană a Mântuitorului cu care Acesta Și-a îndeplinit misiunea Sa mesianică pe pământ. Domnul ne apare așa cum L-au cunoscut Sfinții Săi Apostoli. Perseverând în fapte bune și în rugăciune putem deveni și noi prietenii Săi intimi, așa cum le zicea Hristos apostolilor la Cina cea de Taină: "De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu cunoaște cele ale stăpânului său. Vă numesc prieteni". Numai după ce se intră într-o stare de mare intimitate cu o persoană se dobândește calitatea de prieten. Domnul le spune fecioarelor neînțelepte: "Adevărat vă spun: nu vă cunosc pe voi". Deci doar împlinind fidel voia lui Hristos exprimată prin poruncile Sale devenim prieteni, cunoscându-L și fiind cunoscuți de El. Dacă există prietenie trebuie să existe și comunicare. Singura formă de comunicare între noi și Dumnezeu este rugăciunea. Încercați să vă rugați cu statornicie la Domnul și veți ajunge să percepeți această familiaritate - prietenie cu El.
3. Hristos pictat ca un tânăr adolescent fără barbă. Orașul Ravenna din Italia, fost oraș al Imperiului Bizantin, este plin cu bazilici creștine ctitorite de Sfântul Împărat Iustinian cel Mare în secolul al șaselea. Interesant este că Hristos este pictat în general așa, adică fără barbă. Prin aceasta se subliniază că Iisus nu este numai "Cel Veșnic", ci El este Cel Veșnic tânăr. Dumnezeu este tinerețe și prospețime, în sufletul în care este primit El aduce bucuria tinereții. Oamenii vindecați de patimi, sfinții călugări din mănăstiri, apar lumii ca niște copii: sunt plini de "tinerețea fără bătrânețe" a lui Dumnezeu!
4. Îl întâlnim pe Domnul pictat așa cum Îl știm, dar cu părul capului "alb ca lâna". Acest model de icoană se numește tot "Pantocrator", dar se întâlnește pe cupola principală a bisericilor noastre. Se subliniază veșnicia și autoritatea lui Iisus Hristos Mântuitorul, Capul Bisericii. Culoarea albă reprezintă în iconografie veșnicia. Așa a fost descris Hristos în Cartea Apocalipsei de Ioan Teologul, anume cu părul alb. Astfel se evidențiază mai mult firea dumnezeiască a lui Hristos, icoana îndemnând la adorare plină de fiorul smereniei: Iisus al nostru "Cel de toate zilele" este Dumnezeu Cel Veșnic, să nu uităm!
Așadar, dragii mei, Domnul este reprezentat uneori copil, alteori tânăr fără barbă, sau bărbat adult ori bătrân venerabil. Este Același Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat. Icoana se adresează sensibilității sufletului uman. Fiecare își alege felul de icoană care i se potrivește cel mai bine. Eu personal prefer modelul "Pantocrator" cu Hristos bărbat tânăr. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Sper că ați învățat ceva util din această mică postare.








Toate reacţiile

484

NU MERIT CÂT MI-AI DAT

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

de Preot Sorin Croitoru

Nu merit, Doamne, cât mi-ai dat..
De-o viață-ntreagă-mi dai mereu,
Un dar e însăși viața mea,
Un dar al Tău sunt, Doamne, eu

Un dar e trupul ce îl mișc,
Un dar e lumea ce-o privesc,
Un dar e apa ce o beau,
Un dar sunt cei ce mă iubesc,

Un dar e aerul curat,
Un dar e pâinea ce o frâng,
Un dar e râsul fără griji,
Un dar sunt clipele când plâng..

Nu merit, Doamne, tot ce-mi dai..
De când exist, îmi dai mereu..
Îmi dai lumină să Te văd,
Să pot să cred în Dumnezeu,

Îmi dai putere să iubesc,
Să fiu la rândul meu iubit,
Să-i fac pe alții fericiți,
Să fiu eu însumi fericit..

O, Doamne, de atâția ani
Deși nu-Ți cer, Tu tot îmi dai
Și mi-ai mai pregătit un dar:
Un locușor la Tine-n Rai,

Pe care tare mi-l doresc,
Căci vreau să fiu în veci mereu
Cu Tine, Cel ce mi Te-ai dat,
Cu Binefăcătorul meu!

ÎN ORICE MICĂ FAPTĂ BUNĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

          

de Preot Sorin Croitoru

În orice mică faptă bună
E-un început de ridicare,
O bucurie pentru îngeri,
Chiar dacă gestul nu e mare..

Și pentru un pahar cu apă
Mântuitorul promitea
Aceluia ce-l dăruiește
Că nu-și va pierde plata sa..

În orice mică faptă bună
E o sămânță de iubire:
Atât așteaptă Domnul nostru
Să-ți caute de mântuire!

Și pentru-un simplu colț de pâine,
Acel ce a murit pe Cruce,
Văzându-ți inima miloasă,
La adevăr te va aduce..

În orice mică faptă bună
Se-ascund nădejdi de mântuire,
Căci iată, n-ai trăit degeaba
Făcând și fapte de iubire..

Și pentru-o haină peticită
Ce-ai dat-o celui zgribulit,
De Cel ce cântărește fapta
Vei fi regește răsplătit!

Să-i faci o vizită acasă
Bătrânului uitat de toți,
Copiii tăi să-i sară-n brațe,
Chiar dacă nu îi sunt nepoți,

Să duci o supă batrânicii
Orfane de ai săi copii
Și să îi cari un braț de lemne,
Acestea-s fapte mari, să știi!

Să lăcrimezi lângă bolnavul
"Deschis" de doctor și cusut,
S-o strângi în brațe pe mămica
Ce copilașul și-a pierdut,

Să vizitezi în închisoare
Vreun vechi prieten condamnat,
Acestea-s fapte care-n viață
Te fac creștin cu-adevărat!

Să-l pomenești în rugăciune
Pe cel ce s-a pierdut de tot,
Să îl ajuți măcar o clipă
Pe cel ce zice : "Nu mai pot..",

Să îi zâmbești cu bunătate
Aceluia de toți hulit,
Și-ți va șopti din ceruri Tatăl:
"În tine am binevoit"!

Virtutea clopoței nu are,
Căci faptele-n secret se fac;
Doar păcătoșii-și trâmbițează
Păcatele. Creștinii tac..

Cu orice mică faptă bună
Îi semeni Domnului Hristos
Și mai adaugi o cunună
Pe fruntea ta de OM frumos!

GATA, FRATE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Gata, frate, nu e de glumit,
Domnul ne așteaptă la credință;
Cel ce pentru noi S-a răstignit
Ne-a mai dat o zi de pocăință.

Gata, frate, nu mai e de stat..
Timpul trece, vremurile-s rele;
Avem cămăruțe de rugat?
Haide-atunci să-îngenunchem în ele!

Să nu zici că nu știi cum să faci,
Tu atâta fă: îngenunchează,
Uită-te la Domnul tău și taci,
Și-o să vezi cum Duhul Sfânt lucrează.

O să-mi zici: “Dar nu știu ce să cer..”
Mântuirea, cere mântuirea!
Toate-s trecătoare, toate pier,
Doar în Rai nu piere fericirea.

Însă pentru mântuirea ta
Cere-ntâi iertarea de păcate.
Domnul nostru sigur ți-o va da,
Căci e milostiv și iartă toate.

Însă dacă vrei să fii iertat,
Mergi și fă și o mărturisire.
Când vei fi de preot dezlegat,
Vei simți a Domnului iubire..

Dacă ai ajuns până aici
Și te-ai spovedit din ascultare,
Foarte bine, vom rămâne-amici,
Te salut cu drag și.. la mai mare!

A STRIGAT IISUS ODATĂ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

de Preot Sorin Croitoru

 
A strigat Iisus odată,
Mai demult, în urma mea.
M-am uitat spre El îndată:
Chip de cerșetor avea.

Îmi ceruse sărăcuțul:
"Dă-mi și mie, frate-un leu!"
M-am întors, i-am dat bănuțul,
Preamărind pe Dumnezeu:

"Mulțumescu-Ți, Doamne Sfinte,
Că din nou m-ai cercetat!"
Murmurând în gând cuvinte,
Mai departe am plecat.

A strigat Iisus odată
După mine pe un drum.
M-am întors și de-astă dată:
Chip bătrân avea acum.

Târâia un sac, săracul,
Și de-acum nu mai putea..
I-am luat pe umeri sacul
Si i-am dus povara grea.

"Domnul să te miluiască!"
"Să te-audă Dumnezeu.."
L-am lăsat în fața porții
Și-am plecat în drumul meu.

Si I-am mulțumit în sine
Domnului Iisus Hristos:
"Câtă milă ai de mine,
Chiar de sunt un păcătos.."

Când eram în studenție
În spital m-am internat
Și fiind mai tânăr, mie
Mi s-a dat un jalnic pat.

Când s-a externat vecinul,
Ce avea un pat decent,
Fericit că termin chinul,
N-am mai stat nici un moment,

Ci m-am transferat în pripă
Imediat în patul său,
Fără să regret o clipă
Părăsirea celui rău.

 
Tocmai îmi probam salteaua,
Tolănindu-mă voios,
Când în cameră apare
Chipul Domnului Hristos!

Tot un geamăt și-o durere,
Suferind un mare chin,
Doamnele infirmiere
Mi-L aduseră vecin.

Încercau să Îl așeze,
Căci fusese operat,
Unde credeți?.. Chiar pe "vechiul",
Antipaticul meu pat!

Cu regrete naturale,
M-am grăbit timid să spun:
"Dați, vă rog, Domniei Sale,
Patul ăsta, că-i mai bun.."

Și I-am mulțumit cu mare
Dragoste lui Dumnezeu
Pentru câtă grijă are
El de viitorul meu.

Am văzut Mântuitorul
Când bătrân și când copil,
Când bolnav și când în zdrențe,
Ca un cerșetor umil..

Lumea nu-L vedea pe Dânsul,
Însă eu știam că-i El,
Vrând să-I demonstrez prin fapte
Că sunt un creștin model.

Nu am aur în cămară,
Nici bancnote sub saltea:
E în cer a mea comoară
Și sunt fericit cu ea!

CÂND AM VENIT LA TINE, DOAMNE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                    

De Preot Sorin Croitoru

Când am venit la Tine, Doamne,
Și Ți-am cerut smerit iertare
Tu m-ai iertat cu ușurință
Cu-o simplă binecuvântare.

I-am dat Părintelui duhovnic
Pe tavă sufletu-mi întreg,
Iar el, primindu-mi pocăința,
Mi-a zis: “Te iert și te dezleg.”

Îmi amintesc cu-amărăciune
O viață-întreagă în păcate..
Eu Ți-am cerut smerit iertare,
Iar Tu mi le-ai iertat pe toate,

O clipă de sinceritate
Durată cât un lung suspin,
Și-am auzit cu bucurie
“Te iert și te dezleg, amin”.

Când am venit la Tine, Doamne,
Cu inima profund rănită
M-ai vindecat de întristare
Cu dragostea-Ți nemărginită.

Plecat-am fruntea mea, Iisuse,
Aproape până la pământ
Și am primit a Ta iertare
Și pacea Duhului Tău Sfânt.

De-aceea vin la Tine, Doamne,
Și când sunt bun, și când greșesc;
Prin Tine îmi primesc puterea,
Prin Tine mă tămăduiesc,

Prin Tine mă ridic din patimi
Și mă întorc la Tatăl meu,
Prin Tine, Doamne, Pâinea Vieții,
Eu mă împac cu Dumnezeu..

CEL MAI BLÂND PĂSTOR..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                  

de Preot Sorin Croitoru

În viața asta trecătoare
Trăim cu toții la un loc:
Și cei ce au credință-'n suflet,
Și cei ce nu mai cred deloc,

Și cei ce cred, dar cred degeaba,
Căci n-au lumina lui Hristos,
Și cei ce cu Scriptura-'n mână,
Pe toate le-'nțeleg pe dos,

Și ce ce au credința dreaptă,
Dar nu rodește-'n viața lor,
Căci Îl mai pomenesc pe Domnul
Doar pentru că le-aduce "spor"..

Din câte miliarde suntem,
Puțini mai cred, dar mai puțini
Sunt cei ce își trăiesc credința
Pe calea strâmtă și cu spini.

Învață-ne, Stăpâne Doamne,
Credința dreaptă și pe noi,
Să-Ți stăm de-a dreapta-'n "Ziua-Aceea",
Făcându-Ți parte dintre oi,

Ferește-ne de rătăcirea
Oricărui lup amăgitor
Și paște-ne cu fluierașul,
Căci TU EȘTI CEL MAI BLÂND PĂSTOR!

LUME, LUME TOT PE FUGĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

("Predică" la Zaheu)
de Preot Sorin Croitoru

 
Din istoria aceasta despre vameșul Zaheu
Învățăm cum se ajunge sus, în Cer la Dumnezeu.
Nu-i nevoie de plocoane "pe sub mână" la Hristos,
Ci de renunțarea noastră la un trai nesănătos.

Însă nu cumva să credem că-i suficient să vrem:
Fără-a Domnului putere, n-o să reușim, mă tem..
Transformarea sufletească ce uimește la Zaheu,
Sub a Domnului privire s-a produs instantaneu,

Căci dorința de schimbare izvorăște din iubirea
Față de Mântuitorul, Care a făcut zidirea!
Cât i-a trebuit la vameș să-L iubească pe Iisus?..
Numai timpul ca Stăpânul să îi spună ce i-a spus!

Sunt convins că lucrul ăsta s-a-'ntâmplat de mii de ori:
Câți nu s-au aprins deodată de ai dragostei fiori!..
Autorul poeziei, chiar aceasta a pățit:
L-a descoperit pe Domnul, și pe loc L-a îndrăgit!

Lume, lume tot pe fugă, ce n-ai timp de Dumnezeu..
Lume ce-ai uitat de rugă, când vei face ca Zaheu?..
Când te vei opri din cursă, ca spre Domnul să privești?
Nu vrei să-ți găsești odihna, nu vrei pace să primești?..

Nu vrei să renunți la ură, să primești în schimb iubire?..
Nu vrei să preschimbi mâhnirea în surâs de fericire?..
Nu vrei mintea ta să aibă blânda lui Hristos lumină?..
Trupul tău cel plin de patimi, nu vrei templu să-I devină?..

Pentru ce nu mergi pe calea plină de înțelepciune,
Palmele bătătorite să le-aduni în rugăciune,
Lacrima să nu-ți mai cadă pentru lucruri efemere,
Ochii tăi să nu mai umble după idolești himere?..

Lume, lume.. mântuirea de voința ta depinde,
Cere numai, și-'ntr-o clipă Domnul mâna-ți va întinde:
A întins-o și lui Petru când striga de prin talazuri
Și te-așteaptă și pe tine să-I ceri mila în necazuri!

Din istoria aceasta despre vameșul Zaheu,
Am văzut că întâlnirea omului cu Dumnezeu
Va preface uscăciunea în izvor de har ceresc
Și pe cel robit de patimi într-un om duhovnicesc..

amin

RUGĂCIUNE LA TREZIREA DIN SOMN

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                           

de Preot Sorin Croitoru

 
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Că în noaptea ce-a trecut
L-ai trimis pe sfântul înger
Și de strajă mi-a făcut,

M-a păzit ca nici o spaimă
Să nu-mi strice somnul greu
Și-a vegheat cu strășnicie
Pacea sufletului meu.

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Fiu al Tatălui Cel Sfânt,
Că în timpul nopții patul
Nu mi-a devenit mormânt,

Ci m-am odihnit în tihnă,
Adunând din nou puteri,
Ca în ziua ce începe
Să lucrez mai mult ca ieri.

Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Binecuvântarea Ta
Ca și azi, trudind cu râvnă,
Să-mi pot pâinea câștiga

Ca din rodul muncii mele,
Cu bănuții ce îi fac,
Să-mi cresc bine copilașii,
Să-i hrănesc și să-i îmbrac.

Binecuvântează-mi, Doamne,
Toată casa și pe-ai mei,
Dă-le, Doamne, sănătate,
Să mă veselesc de ei,

Ocrotește-ne de rele,
De necaz și de dușmani,
Să Te preaslăvim în pace
În ai vieții noștri ani!

amin

CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,
Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,
Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala
Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii
Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson
Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise
Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,
Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta
Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

CUI SĂ-I SPUN?..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Cui să-i spun necazurile mele,
Oful meu și întristarea mea,
Plânsul meu și lacrimile grele
Când greșesc, călcând porunca Ta?..

Cui să-i spun ce jale mă cuprinde,
Cui să-i spun cât plâng și mă căiesc,
Cui să-i spun ce flacără-mi aprinde
Sufletul, când știu că Îți greșesc?..

Cui să-i spun că pacea mi se duce
Și în locul ei începe chin
Când mă lepăd, Doamne, și de cruce
Și de ascultare-mi de creștin?..

Pocăința, Doamne, pocăința,
Lacrima ce spală-al meu păcat..
Dăruiește-mi, Doamne, umilința,
Ca să pot să plâng neîncetat..

Lacrima va naște bucuria,
Plânsul meu va încolți frumos
Și nădăjduiesc că veșnicia
Mă va prinde-alături de Hristos..

NOI SUNTEM AI LUI DUMNEZEU!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

De vreme ce numai necazul
Ne-apropie de Dumnezeu,
Căci noi avem cam gros obrazul
Și cam Îl ignorăm mereu,

Se vede că și Creatorul,
Dorindu-ne în cercul Său,
Mai “trage de urechi” poporul
Când îi trimite câte-un rău.

Și-atunci auzi de inundații
Sau de cutremur uneori,
De crize, foamete, inflații,
De viruși înspăimântători,

De guvernanți ce-și râd de lume
La două zile după vot,
Nevrând nicicum să își asume
Ce au promis, căci nici nu pot,

De trădători ce vând o țară,
Apoi devin doctori docenți
În sfera universitară,
Predând trădarea la studenți,

De animale “suprimate”
În curtea bietului țăran,
De bătrânele arestate
Pentru-n mănunchi de leuștean,

De un popor în pribegie
Umplând al lumii areal,
În timp ce-n biata Românie
Muncește lume din Nepal..

Da, dragii mei, așa se-ntâmplă,
Căci L-am făcut pe Dumnezeu
Să-Și ducă degetul la tâmplă
Și-n Sine să ofteze greu,

Căci n-ar fi vrut să ne lovească,
Dar altfel nu se mai putea,
Căci stirpea noastră românească
Să Îl slăvească nu mai vrea.

Pe steagul sfânt al Țării mele
Văd zimbru, acvilă și leu
Și-n ciocul acvilei e Crucea:
Noi suntem ai lui Dumnezeu!

De ne-am uitat cumva menirea,
De am uitat cumva de El,
Să îndreptăm, vă rog, privirea
Spre stema sfântului drapel!

ÎNTR-O BISERICĂ DE INTRI de Preot Sorin Croitoru

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Într-o biserică de intri
Să te închini cuviincios
În fața sfintelor icoane,
Și mai ales a lui Hristos.

Să le săruți cum se cuvine,
Să le cinstești prin plecăciuni
Și-n fața lor să-ți zici necazul
În șoapta sfintei rugăciuni.

Într-o biserică de intri
Să fii cuminte și smerit,
Că-i locul întâlnirii tale
Cu Dumnezeu Cel Infinit,

E casa Lui de rugăciune
Și trebuie să o cinstești
Prin multă bunăcuviință,
Ca fiu al Tatălui ce ești.

Într-o biserică de intri,
Să știi că tu vei fi privit
De ochii îngerilor care
Păzesc lăcașul cel sfințit.

Și ochii sfinților din fresce
Spre tine se vor îndrepta,
Deci caută, intrând acolo,
Să nu smintești pe careva.

Într-o biserică de intri
Îl vei gusta pe Duhul Sfânt
Și vei pricepe că-n biserici
Coboară Cerul pe pământ

Și lacrimi calde de iubire
Atunci din ochi îți vor ieși
Și-n starea ta de om al păcii
Întregul Cer te va iubi..

Într-o biserică de intri
Și ai simțit cerescul Har,
Îngenunchează cinci minute
În fața Sfântului Altar,

Îndreaptă-ți hotărât privirea
Din locul unde te găsești,
Trecând cu mintea ta vioaie
Prin Ușile Împărătești,

Oprește-te cu ochii minții
Asupra Sfântului Chivot,
La mica Părticică-n care
Cel Necuprins încape tot,

Știind că-n Euharistie
Hristos Se află nevăzut,
Dar tu Îl vezi cu ochii minții
Pe Cel ce lumea a făcut.

Să I te-închini rostind tropare,
Sau de la tine să-I grăiești,
Să Îl adori prin închinare,
Să-I mulțumești și să-L slăvești!

Hristos, Mântuitorul lumii,
Stă nevăzut în fața ta
Și El ți-a dat această șansă
Să poți să-I ceri orice vei vrea.

Hristos, Biruitorul morții,
Hristos, Cuvântul întrupat,
Hristos, Salvarea omenirii,
E-n fața ta cu-adevărat!

El te privește cu blândețe
Din locul Său de pe Altar,
Deci spune-I, frate, două vorbe,
Precum acel smerit tâlhar,

Sau mulțumește-I ca leprosul,
Ori preaslăvește-L ca Zaheu;
Iisus Hristos e-acolo, frate,
În fața ta e Dumnezeu!

Într-o biserică de intri
E necesar să-ți amintești
De cei ai tăi plecați la Domnul
Și să încerci să-i miluiești.

Aprinde-le o lumânare,
Căci sfeșnice se mai găsesc,
Înșiruie-i pe un pomelnic
Și dă-l la cinul preoțesc.

Într-o biserică de intri,
Iubitul, dragul meu creștin,
Aș vrea să simți, ieșind de-acolo,
Că ai crescut măcar puțin,

Că ai sporit în bunătate
Și pace-n suflet ai primit,
Că-n urma închinării tale
Credința ți s-a întărit,

Și astfel a-înflorit nădejdea
Și bucuria după ea
Ca astfel să te duci, creștine,
“Mai îndreptat la casa ta”!
amin 

MUSAFIRUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                  

de Preot Sorin Croitoru

 
La ușa sufletului meu
Am auzit un glas duios:
"Deschide, fiule, sunt Eu,
Mântuitorul tău, Hristos!"

De glasul Lui am tresărit
Și tare mult m-am bucurat,
Dar mai apoi mi-am amintit
Că-s păcătos, și-am lăcrimat..

"Acum nu pot să Te primesc,
Iisuse-al meu, că-s prea murdar..
Așteaptă să mă pocăiesc,
Apoi să vii la mine iar!"

Dar vocea Domnului Hristos
Atunci mai blândă se făcu:
"Sărman copil neputincios,
Păi EU te voi sfinți, nu tu!"

Apoi am plâns, am plâns cu foc,
Văzând că-I sunt atât de drag,
Și nu L-am mai oprit deloc
Să-mi treacă-al sufletului prag..

Și a intrat în viața mea
Și nu a mai rămas ungher
Din inima-mi odată rea,
Să nu-l fi prefăcut în cer!..

Acesta-i cazul meu frumos
Și vă îndemn cu drag pe voi:
Deschideți grabnic lui Hristos,
Căci El ne mântuie, nu noi!

Să nu mai amânați defel,
Căci cine știe, într-o zi
Veți observa uimiți că El
S-a dus și nu va mai veni..

MAI DĂ-MI O ZI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Iisuse,
Să-mi plâng păcatele neplânse încă,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor înmuia și inima-mi de stâncă..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Hristoase,
Să-mi plâng păcatul din întreaga viață,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor încălzi și inima-mi de gheață..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Iisuse,
Să-mi plâng plăceri și pofte vinovate,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Îmi vor fi leacul inimii uscate..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Stăpâne,
Să-ncerc să plâng în taina rugăciunii,
Și cine știe, poate-aceste lacrimi
Vor însemna sfârșitul uscăciunii..

Mai dă-mi o zi, mai dă-mi o zi, Hristoase,
Să-ncerc să plâng cum n-am plâns niciodată,
Și cine știe, poate-n starea asta
Ca pe tâlhar mă vei primi îndată..

PREOTUL ȘI PREASFINȚITUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

de Preot Sorin Croitoru

Într-o țară ortodoxă, mai la sat, într-un cătun,
I-a fost dat să-și păstorească turma sa un preot bun..
Era milostiv și darnic, însă nu era perfect,
Căci eroul povestirii avea un urât defect:

Mai trăgea și el cu șprițul, nu ca toată lumea, rar..
El duhnea a băutură chiar și când intra-n Altar!
Îl știau enoriașii și așa îl tolerau,
Dar, să zicem adevărul, mulțumiți ei nu erau,

Fiindcă tre' să recunoaștem: nu e de la Dumnezeu
Ca să-I umble slujitorii având nasul roș mereu!
Însă la o Liturghie, când a fost pe la Vohod,
Apărând duhnind a zaibăr, cu veșmântul plin de glod,

Ținând Darurile-n mână, cum e obiceiul sfânt,
Clătinându-se prea tare.. se vărsară pe pământ!
Încă nu erau sfințite (binecuvântate doar),
Dar sătenii se smintiră de-așa preot "fără har"!..

Și s-a adunat tot satul și atunci s-au hotărât
Ca să scrie la Episcop despre cazul cel urât..
Iată, deci, că Preasfințitul când scrisoarea le-a primit
A dorit să-i viziteze, ca să vadă ce-au pățit..

Înainte ca să facă o scrisoare de răspuns,
Luând doi dintre diaconi, la săteni el a ajuns.
Cu atâta bucurie preotul îi găzdui,
Că săracul Preasfințitul.. foarte tare se uimi..

"Dar ce vânt frumos V-aduce, Preasfințite, pe la noi?..
De știam de dimineață, eu frigeam vreo două oi!
De-ați intrat la mine-n casă, chiar curând n-o să ieșiți,
Toarnă, doamnă preoteasă, vă rugăm serviți, serviți..

O bucată de slănină, niște pui.. Vă rog, și caș..
Maine doamna preoteasă trage-o fugă la oraș.
Seara asta, Preasfințite, cu ce-avem ne-om descurca,
Însă mâine, toată ziua bucuroși ne-om ospăta!

O mămăliguță caldă cu sarmale d'alea reci..
Stați o clipă, Preasfințite, s-aduc niște vin din beci"!
"Vai de mine, om ca ăsta n-am văzut în viața mea"
Se gândește Preasfințitul, "Doamne, ce păcat că bea..

Cum să-i zic de dimineață c-am venit să îl depun?..
Doamne, mare Ți-e puterea, cum voi reuși să-i spun?..
Fiindcă nici așa nu poate, să își bată joc de Har..
Ce exemplu dăm la lume cei sfințiți pentru Altar?..

Turma nu-l urmează, oare, totdeauna pe păstor?..
Să îți râzi de cele sfinte înaintea tuturor"?
Înțelegeți, cred, cu toții că săracul Preasfințit
Pân'a reușit să-adoarmă, tare mult s-a chinuit..

Și a fost să îi răspundă la-ntrebări al nostru Domn
Nu în timpul rugăciunii, ci subtil, târziu, în somn..
Obosit de frământare și de-atâtea osteneli,
Chiriarhul se scufundă într-un somn cu sforăieli,

Dar nici bine nu adoarme, că de-odată năvălesc
Mii de corpuri luminoase ce pe el îl îngrozesc!
Spirite?.. Fantome?.. Duhuri?.. Știe numai Dumnezeu..
Vin cu toate la Episcop și-l amenință mereu:

"Nici prin cap să nu îți treacă mâine să îi faci vreun rău;
El e salvatorul nostru, tu.. să-ți vezi de drumul tău!
Să-i dai pace, să-i dai pace, nu-l goni de la Altar,
Numai el ne mai iubește, e un preot plin de har"!

Deci în zorii dimineții Preasfințitul amărât
Îl chemă în mare taină pe Părintele pârât:
"Spune, dragul meu Părinte, datoria cum ți-o faci?
Cum slujești la Liturghie? Crezi că lui Hristos Îi placi"?..

Pătimașul nostru preot, om cu sufletul smerit,
Îi răspunse: "Preasfințite, de când sunt hirotonit,
Pentru Sfânta Liturghie mă trezesc la ora trei:
Dimineața patru ore eu îi pomenesc pe ei"!

Și îi zice câtă lume pomenea la Liturghii,
Mii și alte mii de nume, pentru morți și pentru vii..
"Mai ales mi-e tare milă, zise el, de adormiți,
Căci, săracii, n-au pe nimeni, zac în iad nepomeniți"..

Și îi spune la Episcop că-n Altar e un dulap
Plin cu saci de sărindare pentru morți, dar mai încap!
I se umeziră ochii Preasfințitului bătrân..
"Uite, dragul meu Părinte, deocamdată eu amân

Hotărârea ce-o luasem, să te-mpiedic de-a sluji
Fiindcă ai smintit poporul. Dar de-acum nu-l mai sminti!
E păcat de tine, frate, om cu sufletul milos,
Să-L batjocorești prin patimi pe al nostru Domn Hristos!

Tare mai ajuți cu milă sufletele-ajunse-n iad,
De aceea-n clipa asta să-mi promiți: EU NU MAI CAD"!
Plânse preotul în hohot, cum ar plânge un copil
Și promise la Episcop cu glas stins, smerit, umil

Că de astăzi înainte, câte zile-o mai avea,
Băuturi îmbătătoare el nicicând nu va mai bea..
L-a iertat atunci și satul, îndemnat de Preasfințit
Și apoi în armonie împreună au trăit..

O minune-adevărată, scrisă-n rime pentru voi..
Să vă amintiți, prieteni, nu ne mai bârfiți pe noi,
Cei ce-n Sfintele Altare cu sudoare ne căznim
Și rugându-ne cu lacrimi, Domnului Hristos slujim..

HARUL PREOȚIEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                    

de Preot Sorin Croitoru

 
De i-ai cere unui înger să te ierte de păcate,
El îndată ți-ar răspunde: "Nu e cu putință, frate,
O asemenea putere orice preot a primit,
Eu sunt înger plin de slavă, dar n-am fost hirotonit!

Eu pot doar să dau povețe, îndemnând la pocăință
Pe creștinii care-n suflet au o brumă de credință,
Să se ducă fiecare, cât ar fi de păcătos,
Să-l dezlege de păcate slujitorul lui Hristos!"

De i-ai cere unui înger să-ți slujească-o Liturghie,
Cu smerenie îndată duhul ți-ar răspunde ție:
"Nu pot să-L cobor pe Domnul în Agnețul din Altar,
Numai preoților voștri li s-a dat așa un har,

Noi cu mare bucurie coborâm cu slavă mare,
Însoțindu-ne Stăpânul jos, în Sfintele Altare,
Și ne îndulcim de harul slujbei Sfintei Liturghii
Care se oficiază-n mănăstiri și-n parohii!"

Vezi, creștine, câtă slavă au primit smeriții clerici
Care Îl slujesc pe Domnul, ostenindu-se-n biserici,
Că nici îngerii din ceruri, nici alți oameni pe pământ
Nu-I slujesc în felul ăsta Dumnezeului Preasfânt?..

Preotu-i menit de Domnul înainte de-a se naște;
Lui i-a dat Divinitatea a putea și a cunoaște.
Mijlocește pentru lume, stând cu spatele la ea,
Și se-ntoarce-apoi cu fața, ca pe Duhul Sfânt să-L dea!

Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini Îl ține;
Heruvim în haină neagră, este plin de har în sine.
Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;
E colacul de salvare pentru orice păcătos!

Fericit creștinul care lucrul ăsta îl pricepe,
Și măcar de-aici încolo să-l cinstească va începe,
Cunoscând că prin "Părinte" Se arată Dumnezeu
Și că unde e un preot este și Hristos mereu!

URĂRI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

După-atâta osteneală,
În sfârșit mă odihnesc
Și cu lucruri relaxante
Eu mă îndeletnicesc.

Stau întins, citind vreo carte,
Sau privesc emisiuni,
Ori mă plimb, privind natura,
Sau mă pierd în rugăciuni..

Datoria mă așteaptă
Și acuși o iau din loc,
În Altar sau prin căsuțe,
Scuturând la busuioc..

Nu mă plâng, doar asta-mi place,
Asta vreau și asta fac:
Am intrat în preoție
Să-I fac Domnului pe plac,

Să duc harul Său la oameni
Și pe frați să îi ajut
(Când m-a plăsmuit Treimea,
Pentru preot m-a făcut)!

Iar acum, iubiți prieteni,
Vă salut și vă doresc
Să aveți un an ce vine
Plin de har dumnezeiesc!

Să fiți milostivi cu lumea,
Să-i răbdați pe cei mai răi,
Cum zicea Mântuitorul,
Dacă vreți să fiți ai Săi,

Să iubiți pe fiecare
Și pe Tatăl să-L slăviți:
Dăruindu-vă cu totul,
Numai bine să primiți!

A FOST ODATĂ PE PĂMÂNT..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




de Preot Sorin Croitoru

A fost odată pe pământ
Un Om trimis de Tatăl Sfânt
Să Se jertfească pentru noi,
Să moară, înviind apoi.

Strămoșul nostru, primul om,
Mâncase fructul dintr-un pom.
Păcatul a intrat în el
Și nu ieșea în nici un fel..

Pierzând Adam pe Duhul Sfânt,
Din Rai ajunse pe pământ,
Fiind de Tatăl blestemat
Pentru căderea în păcat.

Blestemul l-am primit și noi,
Urmașii săi născuți apoi,
Întregul neam fiind proscris,
Iar Raiul fuse interzis..

Dar pentru neamul omenesc
Avea un plan dumnezeiesc
Cerescul Tată iubitor
De oameni și de soarta lor:

El Îl trimise pe pământ
Pe Însuși Fiul Său Cel Sfânt
În firea noastră îmbrăcat,
Ca să ne spele de păcat..

Da, Dumnezeu Cel infinit
Veni în chip de om smerit
Și Se născu în grajd de boi
Din mila Tatălui de noi!

De mic a fost un Prunc model,
Crescând, nu a mai fost ca El
Bărbat atât de-ascultător
Și de porunci împlinitor..

El lumii propovăduia
Și veșnicia o vestea,
Apoi pe Cruce grea L-au pus
Și-așa ne-a mântuit Iisus!

A fost odată pe pământ
Un Om atât de bun, de sfânt,
Trimis de Tatăl pentru noi
Să moară, înviind apoi..
amin

TE ROG, DOAMNE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!