O, IISUSE, DULCELE MEU FIU..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

O, Iisuse, dulcele meu Fiu,
Ce durere-n suflet mi-a pătruns
Când sutașul coasta Ți-a străpuns
Ca să vadă de ești încă viu?..

Când Te-au dus în fața lui Irod
Te loveau, Iisuse, Te loveau..
Mă dureau, Iisuse, mă dureau
Vorbele strigate de norod..

Se purtau ca cei mai mari dușmani,
Dar răbdai, Iisuse, Tu răbdai..
Cât de mult în suflet Îți doreai
Să îi scapi de diavolii tirani..

Când Te-au dat pe mâna lui Pilat,
Ce părea un om puțin mai bun,
Mă rugam și adevăr Îți spun:
Am sperat, Iisuse, am sperat..

Dar s-a dovedit a fi un laș
Tremurând cu gândul la Cezar,
Nu avea curajul necesar
Ce împodobește un ostaș,

Când Te-a dat apoi la biciuit,
Tu gemeai, Iisuse, eu muream,
Biciul Tău în inimă-l primeam,
Spinii Tăi în suflet m-au rănit.

Drumul Crucii, marele Calvar..
Cum cădeai sub Cruce, Fiul meu,
Biciuit de legionari mereu
Și hulit ca cel mai rău tâlhar..

Când apoi pe lemn Te-au țintuit,
Am căzut, Iisuse, am căzut,
Nu puteam să văd ce am văzut,
Nu puteam s-aud ce-am auzit..

Două clipe și m-am ridicat
Și mai hotărâtă să trăiesc,
Fiindcă nu puteam să-L părăsesc
Pe Iisus, iubitul meu băiat..

M-ai dat mamă lui Ioan cel blând,
Dar prin el tot neamul omenesc
Trebuia ca Mamă să-l iubesc
Și să-i port de grijă în curând.

Ai murit și ai scăpat de chin
Între doi tâlhari ca un tâlhar,
Iar soldații se uitau la zar
Ca să-Ți ia cămașa cea de in.

Apoi de pe Lemn Te-au coborât
După ce în coastă Te-au străpuns,
Doi bătrâni plângând, cu mir Te-au uns,
Timpul se făcuse prea urât..

Eu Te-am uns cu lacrimi, ei cu mir,
Magdalena, biata, hohotea,
Mă uitam cu milă și la ea,
Și apoi Te-au dus la cimitir.

Mă uitam cum Te-au pecetluit,
În mormânt dorindu-Te pe veci;
Eu știam că mult n-o să petreci,
Ci-o să ieși de-acolo preaslăvit!

Numărat-am clipele - mă crezi? -
Rămânând mereu lângă mormânt.
Fiul meu și Domnul meu Cel Sfânt,
Cât doream să văd că înviezi!..

Și-a venit și clipa în sfârșit
Când lumina Ta S-a arătat,
Când soldații s-au înspăimântat:
Piatra cu sigiliu s-a ferit!

Și-ai ieșit, Băiatul meu frumos,
Mai frumos ca soarele fiind,
Te sorbeam, privindu-Te cu jind,
Fiul meu și Domnul meu Hristos!..

Pe pământ atâția ani s-au dus,
Dar în cer o clipă a trecut,
Aș lua-o iar de la-nceput
Lângă Tine, dragul meu Iisus..

Mi-ai dat stăpânire sus în Rai,
Dar și jos spre oameni eu privesc,
Îi ajut când ei mă pomenesc,
Mijlocesc ca har Tu să le dai.

Și aștept să vină marea Zi
Când vei judeca și buni și răi,
Când Ți-i vei chema pe mieii Tăi
Și cu ei în veci de veci vei fi!
amin