Trăim veacul neștiinței, veacul orb și-ntunecat
Întuneric și prostie, oricât am evoluat.
Când în curgerea de vremuri, ani și veacuri, și milenii,
Huzurind în lux și patimi, s-au tot ridicat viclenii!
Căci pe tronuri fastuoase stă minciuna cocoțată
Și dreptatea șade tristă, nevăzută și uitată!
Astăzi nu mai e iubire și-a ajuns să cântărească
Mult mai greu decât un suflet, toată slava pământească.
Banul, aurul și moda, știința și tehnologia
Au adus în lume ura, dezbinarea și hoția
Viața-și toarce lin fuiorul peste oameni, peste fire
Mulți trăiesc în nepăsare, mulți rămân în nesimțire.
Și-n banchetul viețuirii, prea puțini mai vor a ști
Că-ntr-o zi, cum spune Cartea, Tu, Hristoase vei veni!
Merg grăbiți dansând cu moartea, braț la braț în jocul ei
Și evoluînd în știință, tind s-ajungă dumnezei!
Toți savanții care-aduc tehnici și invenții-n toate,
Au uitat că peste ei este Altul ce socoate!
Căci deasupra lor stă-n slavă, Cel ce e al lumii Faur
Cel ce-a pus în lut suflare, nu în pietre sau în aur!
Cel ce e stăpân pe viață și peste eternitate
Geaba știința îi înălță căci nu sunt stăpâni pe moarte.
Tinerețea-aprinde-n trupuri patimi care-și cer tributul
Simțurile pervertite vor s-atingă absolutul!
Tulbure, izvor de ură curge-n suflet de ateu
Căci prin oameni, duhuri rele duc război cu Dumnezeu
Și fiind orbiți de patimi pentru ele, banii-aruncă
Viclenind frate pe frate, unii pe-alții se mănâncă!
Blasfemii nemaivăzute, pun în joc pe scena lumii
Pederaștii cei de astăzi, mai ceva decât nebunii!
S-a scârbit întreaga fire de atâta răutate
Norii nu-și mai varsă ploaia, pomul nu mai face roade,
Plânge codrul sub secure, fiarele își mută locul
Razele ce ies din soare ard pământul precum focul!
Iernile fără zăpadă, zilele parcă mai scurte
Sate-aproape părăsite în vălcelele tăcute!
Doar când va veni necazul și va bate ceasul rău
Vor lua cu toți aminte că e-n ceruri Dumnezeu.
Doar atunci toți îngâmfații vor fi rușinați de îngeri
Și bogații vor fi goi, vor gusta amar și plângeri
Și-acest timp al judecății, iată, parcă stă să vie,
După cum e scris în Carte și la Ioan în proorocie
Doamne-al slavilor înalte, Tatăl celor în nevoi,
Ai văzut fărădelegea și Te-ai mâniat pe noi?
Fiindcă semne sunt destule, însă cine să le vadă?
Și-n genunchi, la rugăciune, cine, Doamne, să mai șadă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)