Se afișează postările cu eticheta Poezii de Eliana Popa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii de Eliana Popa. Afișați toate postările

vineri, 12 martie 2021

MAI RABDĂ-NE, DOAMNE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)





de Eliana Popa

Mai rabdă-ne, Doamne, cum Maica îți cere!
Mai lasă Pământul și bolta cu stele!
Suflarea Ta Sfântă se află în noi,
Pliveşte-Ți doar via..și pune-i altoi...

Căci via Ta, Doamne, aproape-i uscată!
Si n-are nici sevă, săracă-i de roadă,
Mai pleacă-Te, Doamne, și-o blagoslovește
Căci poate atunci, bogată, rodește.
 
Ridică-ne, Doamne, ne strigă mai tare!
Ne pune în suflet o Sfântă Chemare
Și vindecă, Doamne, poporul român!
Și picură-n suflete, Crezul străbun!

Căci valuri înalte se-abat peste noi
Și iadul pornește cu omul război,
E ultima luptă și vaiul din urmă
Credința e slabă și lupi sunt în turmă!

În ceruri strămoșii ne plâng neputința
Vazând cum în noi se stinge credința,
Cum pentru Hristos în suflet nu-i loc,
Și Sfânta-i Lumină e azi sub obroc!

Cum jertfa Lui Sfântă acuma-i uitată
Sămânța credinței rămâne-ngropată!
Biserici avem dar parca-s pustii,
Turnati temelia Bisericii Vii!

Mai rabdă-ne, Doamne, mai dă-ne o vreme!
Chiar dacă Vicleanul ne vrea a ne cerne,
Cât încă iubirea mai licăre-n noi,
Opreste Tu, Doamne, al morții război ...

din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii''




marți, 19 ianuarie 2021

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


 Versuri Eliana Popa 

Dumnezeul meu, Dorirea mea,
Tu esti al meu, eu sunt a Ta,
Tu esti al dragostei izvor,
Tu esti al meu si-al tuturor!

Iisuse Bland, Iisuse-al meu,
Tu esti si Fiu si Dumnezeu,
Tu esti Cel mai presus de Fire,
Tu esti si Taina si Iubire!

Iubirea mea se pleacă Tie,
Apoi se-avantă spre Tărie,
Se-asează-n chip de albă floare,
La Scaunul măririi Tale!

Părinte drag, Părinte Sfant,
Imi esti si Hrana si Cuvant,
Imi esti Odihnă si Putere,
Imi esti Eterna Mangaiere.

Aseaza-mă in palma Ta,
Acum si-n Veci si Pururea,
Sădeste-mă ca pe o floare,
In Tarina Grădinii Tale!

Acolo unde ai sădit,
Pe toti acei ce Ti-au slujit,
Si Ti-au adus rodire dulce,
Chiar si talharul de pe cruce!

Iisuse drag, Iisuse-al meu,
Tot ca talharul vin si eu,
Nu am nimic să iti pot da,
Ar fi de-ajuns doar dragostea?

Primeste-mă, Stăpanul meu,
Ca desfranata vin si eu,
Si n-am nici mir, dar port o cruce,
De vin cu ea, oare-ar ajunge?

Ar fi de-ajuns a o purta?
Ar fi de-ajuns iubirea mea?
Părinte, Sfinte Dumnezeu,
Sădeste-mă-n Ogorul Tău.

Chiar de-i tarziu, mă-ntorc cu dor,
Ca fiul cel risipitor,
Si bat sfios la Usa Ta,
Pe care am iesit candva.

Mă-ntorc sărac si umilit,
Infometat si zdrentuit,
Dar tot am mai păstrat ceva :
UN DIAMANT... IUBIREA MEA!

Preot Ioan.

joi, 14 ianuarie 2021

DACĂ N-AI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


de Eliana Popa

Dacă n-ai nimic în pungă, pentru bietul om sărman
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi în loc de ban!
Călător ce-ți bate-n poartă, nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fii gazdă, dă-i un strop de apă rece!

Iar de-ai dat un ban în silă, aruncându-l cu dispret,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț.
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire,
A purtat păcatul lumii, cu cereasca Sa iubire!

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate,
Nu a vindecat leproșii judecandu-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul, nu i-a socotit trădarea!
Nici nu a cerut la Tatăl pentru fapta-i, răzbunarea!

Astăzi, nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul.
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă!

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei!
Mici la suflet, goi de lacrimi, și-n biserici farisei,
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere,
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele!

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce,
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem în cer un Domn,
Și-a primit să fie Jertfă, pentru toti, un singur OM


joi, 20 februarie 2020

ĪN GENUNCHI URCĂM GOLGOTA !


”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Hai, trezeste-te crestine din Biserica cea Una,
Căci vrajmasii lui Hristos au incoronat minciuna,
Au intrat ca niste furi sa nu-i prindă răsăritul
Iadul le-a trimis poruncă: ,, Terminati cu Răstignitul"

Sunt vicleni precum acela ce-i stăpân in intuneric,
Incercând sa prindă-n mreje si crestinul cel mai vrednic
N-au nici teamă, nici iubire fac război cu sfinti-n cer
Precum a făcut odată, răzvrătitul Lucifer

Suflă iarăsi peste tine vânturi rele, drag român
Cum n-au fost in alte timpuri până-n veacul de acum,
Dar Hristos inca asteaptă, incă esti al Său copil
Nu-L lăsa străin in poartă, nu-L trimite in exil !

Datoria noastra-i sfântă in poporul ortodox
Sa ne apărăm credinta ca străjeri ai lui Hristos
Asa cum au apărat-o si martirii nostri sfinti
Aruncati au fost la fiare si la moarte osanditi !

Vom da aspră socoteală când va fi la Judecată
Si celor ce ne-au lasat,Legea Sfântă neschimbată
Căci acolo sus in ceruri nu-s doar simpli rugători
Toti martirii si parintii ne vor fi acuzatori.

Si daca nu avem teamă, măcar să avem rusine
Pentru fapte rusinoase, pentru suflete meschine,
Pentru mame ucigase, pentru scoli fără credintă
Pentru lipsa de iubire catre cel in suferinta

Pentru cei ce stau la cârmă si ne fură avutia,
Pentru că-i lăsam să vândă tara sfântă,Romania
Pentru nepăsarea noastră de-a ne-nvinge neputinta
Pentru fiecare patimi ce ne-au ingropat Credinta !

Dar mai rău decât acestea, avem un păcat mai greu,
Că ne inchinăm la idoli si-L hulim pe Dumnezeu
Si păsim pe-aceasi cale, ingamfati da'n suflet goi,
Cu acei ce-L vor pe Cruce si i-au declarat război.

E si vina ta, femeie, ce-ai născut prunci pentru iad
Că-n Biserica i-ai dus, numai când i-ai botezat,
N-ai stiut să le vorbesti despre Domnul Bun si Sfânt
Că in marea-ti nepăsare nici tu nu L-ai cunoscut !

Sunt putini acei ce astăzi, se inchină lui Hristos
Invătându-i cei credinta,vreun bunic evlavios
Care-au invătat a-si face crucea sfântă-n rugăciune
Si-au aprins in al lor suflet o lumina ce n-apune!

A-nviat Hristos din moarte...vom reinvia si noi,
Daca vom urca Golgota până-n vremea de Apoi
Dacă noi toti, cei de astăzi,vom lua cu bucurie
Crucea neamului din urmă..cruce de mucenicie

In genunchi urcam Golgota,si cu lacrima in geană
Să spălam prin jertfa noastra a poporului grea rană,
Iară sângele ce-o curge peste lemnul răstignirii
Să ni-l strângă in potire toti strămosii si martirii!

Si să-L ducă plată-n ceruri pentru grelele păcate
Ale veacului acesta, ale sufletelor toate
Să ne ierte Domnul Slavei si strămosii si Părintii
Să aseze neamul nostru in soboarele cu sfintii

Eliana Popa

marți, 7 ianuarie 2020

SEMNELE LUI DUMNEZEU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


de Eliana Popa

Curg păcatele-n cascadă, pe pământ e urâciune,
Dumnezeu trimite semne...lumea zace-n spurcăciune
Unii râd...nu iau aminte, cei ce sunt plămada humii,
Nici la semnele din ceruri, ce vestesc sfârșitul lumii!

Chiar istoria ne spune și Părinții Sfinți cuvântă
Despre semnele trimise când pierea Cetatea Sfântă,
Când Ierusalimul tot...ajunsese cuib de hiene
Dumnezeu în marea-i milă, le-a trimis mai multe semne!
 
Mai întâi o stea se-aprinde în a cerului coroană
Ce-a luat chipul unei săbii...era SABIA ROMANĂ !
Și fugind înfricoșați au căzut la rugăciune
Apoi s-au întors cu toții la păcat și urâciune!
 
Timp de-un an văzut-au semnul străjuind pe bolta nopții
Ce le prevestea pieirea și târcoala rece-a morții,
Dar zadarnic! Râd și joacă ...(și noi azi ca și aceia)
Se obișnuiesc să-l vadă, ca fierarul cu scânteia!
 
Un alt semn li se arată chiar în Templul Domnului
Când trăgeau cu toți juninca, jertfă pe Altarul Lui.
A născut un MIEL, aceasta...a născut între leviți,
Dar zadarnic...că la suflet au rămas tot împietriti!
 
Și în altă zi Stăpânul, pentru ca ei toți să vadă,
Le mai dă încă un semn...să-i întoarcă, să nu-i piardă:
Căci în prima zi de mai, când dă astru-n asfințit
Multă oaste se arată sus pe cer, către zenit!
 
Și păreau că sunt în luptă...ceru-i roșu sângeros
Dar degeaba, căci poporul, iar a înțeles pe dos!
Au gândit că alte neamuri...care zac în întuneric
Vor fi de ei înrobite..ajutați de Cel Puternic!
 
Au urmat și alte semne mai grozave și mai rele
Însă nu-mi ajunge timpul ca să pot vorbi de ele
Șapte semne au fost trimise și n-au vrut să ia aminte,
Până n-a căzut cetatea și-au pierit de morți cumplite!
 
Au trecut de-atunci milenii peste-ntreaga omenire
Câți am învățat din semne ca să ne venim in fire ?
Câți au înțeles căderea celor ce au scris istorii
Și s-au prăbușit din tronuri , din mărire și din glorii ?
 
Să luăm cu toți aminte! Dumnezeu încă ne rabdă,
Ne trimite și azi semne, înainte să ne piardă,
Sfinții toți se roagă-n ceruri mijlocind la Tronul Sfânt
Și Măicuță lui Iisus ne privește lăcrimând!
 
Pentru ruga ei cea sfântă, Dumnezeu ne mai dă zile
Așteptând să ne întoarcem și să ne venim in fire!
Dar nu lua în râs proorocii...fă-ți în cer comori de roade
Timpu-i scurt si sita cerne...iar neghina se va arde !
 
Din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

luni, 21 octombrie 2019

SIHASTRUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


de Eliana Popa
Undeva, pe-un colț de codru , într-un loc ca de poveste,
Solitară, stă ascunsă în al nopții labirint
O căsuță mititică cu mușcate în ferestre
Numai luna o îmbracă într-o aură de-argint !
Parcă spune o poveste...parcă astăzi pare tristă,
Parcă noaptea asta rece va aduce rele vești
Nimeni n-a ajuns acasă ...chiar și candela stă stinsă,
Nici un râs nu se aude ,niciun murmur de povești !

Seara asta pare sumbră... cu tăcerea se desfată,
Nici căluțul nu nechează ,nici în lanț nu e Grivei,
Vântul smulge cu furie balamaua de la poartă,
Care scârțâie a jale...ca un bocet de femei !
Au plecat de dimineață, doi copii și-a lor măicuță
Ca să-l ducă pe-al lor tată ,la un doctor în oraș,
Au pus lacătul pe ușă...au pus calul la căruță
Și alături și cățelul și-au pornit-o mintenaș !

Bietul om își ducea chinul, măcinat de-o boala cruntă,
Însă astăzi nu mai poate...ce dureri ...ce chin cumplit!
Copilașii plâng alături...și soția se frământă
Iar Fecioara lăcrimează în icoana de argint!
Patru suflete sărmane se unesc în rugăciune,
Să ajungă mai degrabă la vreun doctor la oraș,
Poate Dumnezeu și Maica o să facă o minune,
,, - Vindecă-l pe tata , Doamne ! Că de moare , cui ne lași ?

Cui rămânem , noi, copiii ? Și măicuța cum ne-o crește?
Căci de-atâta suferință, trupul ei a obosit,
Lacrima ce-i curge-ntruna chipul ei îl veștejește
De o săptămână-ntreagă ,n-a mâncat și n-a dormit !
Sărăcia ne e soră...soră bună de o vreme,
Însă împreună suntem fericiți cum alții nu-s,
Fiindcă,Doamne, Tu ,știi bine ....că de foame nu ne-om teme ..
Căci puțină pâine neagră și-un cartof ne e de-ajuns !
Lasă-ni-l pe tata, Doamne !" ...așa se ruga micuța,
Tot privind îngrijorată la sărmanul ei părinte,
Iar mămuca dădea bice, calul greu trăgea căruța,
Și băiatul soptea-ntruna : ,, Cui ne lași ,Tu, Doamne Sfinte ?"

Parcă cerul nu-i aude ...parcă în zadar se roagă,
Chiar și lacrima îngheață, ca și fruntea celui drag ,
Moartea se arată hâdă ....lângă trupul fără vlagă
Și îl trece fără milă peste-al veșniciei prag !
Făr' un muc de lumânare...chiar în clipa-n care astrul
Răsăritul și-l revarsă-n curcubee de culori
Și în fața lor apare ,de niciunde ...un Sihastru,
Luminos ,cu barba albă și-un ceaslov la subțiori !
Îi privește cu blândețe...ochii lui păreau că poartă,
Lacrima ce-a zămislită din durerea-ntregii lumi
Fruntea lui era lumină ? Sau părea încununată
De toți crini înfloriți in Grădina cu minuni !

,, - Fericiți aceia care ,își duc crucea în durere,
Fiindcă raiul și tot cerul stă deschis deasupra lor !
Lacrima și suferința îi înalță spre-nviere,
Și-așează-n veșnicie unde-i raiul sfinților ...
Tatăl vostru e-n lumină...are-o casă-n cer, la Domnul
Între îngeri se desfată ca în sânul lui Avraam,
Doar aici își duce crucea prin necaz și lacrimi ,omul
Căci așa e Legea dată de când a căzut Adam !
Eu, voi fi cu voi ,tot timpul...nu veți fi orfani de tată,
Grija Mea va fi mai mare...îngeri vă vor sta-mprejur,
Și de astăzi ,niciodată, pâinea voastră nu se gată "
Așa le-a grăit Sihastrul cel cu ochii de azur !

A șters lacrima măicuței ,iar durerii i-a rupt spinii
Și-a plecat pe nevăzute învelit de-al zilei astru
Au rămas uimiți și parcă ,au simțit c-acel Sihastru,
L-a-nsoțit pe al lor tată către zările Luminii !
Au cioplit cu mare trudă ,doua blăni din lemn de nuc,
Chiar acolo-n luminișul unde-au întâlnit sihastru' ,
Toată ziua, fiu și mamă ,au lucrat la un coșciug
Până luna s-a ivit ca un disc de alabastru !
S-au întors apoi acasă...doi copii și-o biată mamă,
Fata învelind cu grijă pe tăicuțul în sicriu,
Parc-acel frumos Sihastru le-ar fi pus balsam pe rană,
O cât chin le-a luat din suflet ! Căci nu pot nici să mai scriu!

joi, 25 aprilie 2019

AVVA, TATĂ !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)





( de Eliana Popa)

În amurgul trist al noptii când si-arată luna cornul
În livada cu măslinii, cu durere urcă Domnul
Însotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon- Piatră
Dar in suflet e tot singur...mai singur ca niciodată !


,,- Sufletul mi-e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine!"
Dar indată adormiră prinsi sub vraja lunii pline
În gradina Ghetsimanii aproape de miezul noptii
Adormiră ucenicii parcă prinsi de somnul mortii !

Numai Domnul plin de lacrimi ce-i brăzdau frumoasa-i față
Şi fierbinti sudori de sange... către Tatăl rugă-nalță:
,, De e cu putința,Tată, ca să treacă, să nu vină
Ceasu-n care sorb a lumii ,cupă de păcate plină !

Că la Tine, Avva, Tată, totul este cu putința,
Să se facă a Ta voie ! Nu după a Mea dorință "
Singur se simțea in noapte, singur in durerea Lui
Si cu lacrimă de sânge plange Fiul Omului !

Plânge-n ruga ce-o înalță, suspinând cu duhul Său,
Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu
Şi-L pândeşte-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul
Ce aşteaptă zorii zilei sa-şi trimită vânzătorul !

Se întoarse să-şi găsească ucenicii cei iubiți
Întristat mai tare-i Domnul când îi află adormiți :
,, - Nici un ceas n-ați fost in stare lângă Mine să vegheați? "
Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburați !

Tot Ierusalimul doarme, pe când Domnul priveghează,
I-a lăsat din nou s-adoarmă, mângâiați de-a lunii rază.
E mai trist ca adineauri văzând a lor neputință
De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorință.

Si in astă noapte-n care, biruie ispita fricii
Parcă nu-i ascultă ruga nici Tatăl, nici ucenicii.
Numai ce-i ce vor sa-L prindă si cu cel care-o să-L vândă
N-au sa doarmă-n noaptea asta, să pornească stau la pândă !

Iar se-ntoarce si işi frânge, prabuşit genunchii-n rugă
Precum fumul de tămâie, sfânta-i rugăciune urcă:
,, - Preaslăveşte-Ți Fiul, Tată, iată ceasul iute vine...
Că si Fiul intre oameni, Prea Slăvi-Te-Va pe Tine,

Arătat-am al Tău Nume, celor care Mi i-ai dat
Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvântul Mi-au urmat,
Când eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am făptura
Am pierdut doar ,,vânzătorul" ca să implinesc Scriptura

Si au cunoscut că toate câte le-au văzut la Mine
Toate ale Mele, Tată, sunt venite de la Tine
Către Tine vin acuma si unde veni-Voi, Eu
Vreau să vină si aceia ce-au primit Cuvântul Tău !

Ca să vadă a Mea Slavă toți acei ce Mi i-ai dat
Si-am lăsat la ei Cuvântul ca sa fie semănat,
Nu mă roag doar pentru-acela ce l-am pus semănător
Ci şi pentru cel ce crede ascultând cuvântul lor!

Să-i sfintesti pe toti, Parinte, intru adevărul Tău
Ca vor fi urâti in lume, cum am fost urât şi Eu
Si păziti au fost de Mine cât alături ii aveam
Dar acum Te rog pe Tine să-i păzeşti de cel viclean "

Si in vremea-n care astfel,plângând Domnul se ruga
Lângă El a stat un înger, alinând durerea Sa
Si-aratandu-i că în ceruri, pregătită-i biruința
Si-a venit trimis de Tatăl pentru-a-i întări voința.

E scăldat tot în sudoare...care picură cu sânge,
Care cade drept arvună a Jertfirii Lui pe Cruce
Sângele prin care Domnul ne va face fii Luminii
A-nceput întâi sa cadă în grădina cu măslinii !

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toată făptura
Când Golgota-şi cere Jertfa ,să se-mplineasca Scriptura,
Întărit cu rugăciunea ce i-a sters fiorul fricii
Se ridică si porneşte sa-şi trezească ucenicii :

,, - Ridicati-va ! Căci iată..nu o sa mai fiu cu voi
Vine cel care Mă vinde, se apropie de noi"
Dintr-o ceată numeroasă, iese Iscarioteanul
Ca să dea sărutul mortii lui Iisus Nazariteanul !

( din volumul : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii" ,editura Grafix )

sâmbătă, 13 aprilie 2019

ÎN VREMEA RĂSTIGNIRII TALE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Versuri : Eliana Popa
De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale
Obrazul Sfânt eu nu l-as fi scuipat
La fel ca toti acei cu inimi goale
Ce spre Golgota, ura si-au purtat !
Eu as fi vrut să fiu o adiere
Si cu blândețe fruntea-Ti să o sterg
Să-ți scot toti spinii patimilor grele
Si rănile-n zefiri sa Ti le leg !
Un strop de rouă de-as fi fost sau ploaie
Toată puterea apei as fi strâns
Din mine revărsându-se suvoaie
Spre gura-Ti insetata ar fi curs !
Si de-as fi fost un trandafir, o floare
Spre Tine doar mireasma-mi să se verse
Petale zugravite in culoare
Ca un balsam pe răni sa Ti se-aseze.
De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale,
Obrazul sfânt eu nu l-as fi scuipat
Doar l-as fi sters de sânge si sudoare
Si-n fața Ta, umil m-as fi plecat !
Din volumul ,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

marți, 19 februarie 2019

ADEVĂRUL SI MINCIUNA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



( Versuri : Eliana Popa)

Patru călători plecat-au pe același drum prin lume
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !

Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?

,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"

,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !

,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!

Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !

Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !

La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"

,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !

Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !

Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !"

( din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii)

luni, 21 ianuarie 2019

DOAMNE, IISUSE HRISTOASE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



(versuri: Eliana Popa)

Doamne, Iisuse Hristoase, întăreste-ne credinta
Si in Sfânta Ta Lumina, innoieste-ne fiinta!
Si ne vindecă orbirea si picioarele infirme
Care nu mai pot a merge, sa se roage catre Tine!

Doamne, Iisuse Hristoase, luminează bezna mintii
Să pasim si noi pe Calea pe care-au urmat-o Sfintii
Vindecă de neputintă si leprosul si ologul
Cum atunci lângă Vitezda, slobozita-i slăbănogul !

Doamne, Iisuse Hristoase, pregăteste-ne aici
Ca atunci cånd va fi vremea, să-i urmăm pe mucenici
Dă-ne dragostea fierbinte care au avut-o ei
Să murim pentru credinta ca cei sapte Macabei !

Doamne, Iisuse Hristoase, poartă-ne-napoi prin vremi
Să privim cum si-au dat viata, Sfintii Martiri Brâncoveni,
Cum străbunii nostrii vrednici purtånd cuşma sau catrința
Nu Te-au pus ca noi pe Cruce..si nu si-au vândut credinta!

Doamne, Iisuse Hristoase, cerceteaza via Ta
Să vezi dacă azi mai afli, roadă sfântă coaptă-n ea
Si de-o fi trimite ,Doamne, de cu zori culegătorii
Că la adăpostul noptii stau la pânda prădătorii !

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui de Sus,
Să primesc a Ta iubire, nici curat, nici vrednic nu-s,
Dar incerc s-alerg la Tine, Tu-mi esti singur Ajutorul
C-am ales sa urc Golgota si apoi sa urc Taborul !

( din volumul de poezii : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII")

Sursa foto: Internet

joi, 10 ianuarie 2019

SUNT LACRIMI !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
(Versuri: Eliana Popa)

Paharul cu lacrimi e plin si se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii, de-acolo ,din cer ne veghează
Și-l tine Hristos în mână, acum !

Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe ...muncind in surghiun
Purtând zi de zi in suflete rană
Of...cât să mai rabde sărmanul român !

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci...tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea !

Sunt lacrimi vărsate in focul durerii
Săraci suferinzi pe-un pat de spital
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată...ți-e boala calvar !

Sunt lacrimi de mame...ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-si crească cum pot , copilul flămând
Dar tot nu le pasă acelor corupți !

Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal !

E lacrima mea...e lacrima voastră
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar tara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce !

Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos tine-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă
Gusta-vor amarul...noi calea-nvierii !

( din volumul : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII)

sâmbătă, 15 decembrie 2018

Cel preasfânt

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Auzit-am că, pe vremuri ,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Cînd la deal si cînd la vale,
Pe creştini tot întrebînd

Unul zise- Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cît de mult trudesc?!

Altul zise cu durere:
-Eu aş fi, dar ce sa fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mîndrie :
-Eu am bani, ce pot sa zic?
Am destulă avuţie ,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrînesc.

Altul strigă cu ocară:
-O ,ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!

Cînd pe altul îl întreabă:
-Tu eşti fericit, ori ba?
Dînd din cap, el spune-n grabă
-Hm! nu prea mult, măria-ta!

-Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
Aş trăi împarăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slabit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mîhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cîrteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsînd mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Pînă cînd a întîlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit

-Omule, te văd muncind
Şi esti mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi : tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi ,privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.

Ai copii prea mulţi, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mîncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc ,străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar ,de vrei rămîi la mine
Pînă mîine-n zori de zi.

Iat-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămînd vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mîngîiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins in vatră,
Om mînca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iarta cînd greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mîngîiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lîngă casă,
Am pămînt să -l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul sa-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros , el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă ,în sfîrşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cîrtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi ,doar el primise
Darul , de-a se mîntui

Cine are-nţelepciune
Să priceapă , n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi ,din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cîndva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde NU sau DA?!
(versuri : Eliana Popa)

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

OMULE, SĂ IEI AMINTE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Versuri :Eliana Popa

Dumnezeu in orice timpuri ne-a vorbit si ne vorbeste
Prin acei cu viată sfântă, gura Sa si azi grăieste,
Încă de la inceputuri, incă de la Avraam
Ridicat-a pe cel simplu si mai mic din orice neam !

L-a-năltat pe cel umil să-l smereasca pe cel mare,
Iar cel slab in ochii lumii, sfărâmat-a pe cel tare
Cel nestiutor de carte, pe-ntelept l-a rusinat,
Stim că,David ,ciobanasul, l-a invins pe Goliat !

Când s-a pogorat din ceruri, Domnul nostru Bun si Sfânt,
Pe cine-a ales să-i fie, drept apostoli pe pământ?
Oare a cătat la Cezari, la-mpăratii cei mai mari?
A ales sa-i stea alături oameni simpli si pescari!

Omule, să iei aminte, că atunci când te-arăti mare,
Când prin stiinta ta lumească, crezi că ai ceva valoare,
N-ai nimic...stăpân pe lume de ai fi...nimic nu ai,
Dacă-n suflet n-ai lumină.. nici in cer un colt de rai.

Rătăcesti prin bezna lumii, de n-ai felinar credinta,
Dacă nu privesti spre Domnul si ai dumnezeu stiinta
De nu-L vei primi in suflet, că doar El e Adevărul,
In pustiul vietii tale stă râzând amăgitorul !

Ce e omul ? Spicul ierbii,ce-l coseste mâna Lui,
Ce rămâne? Numai paiul ..Se ia rodul spicului,
Sufletul al Tau e Doamne, iara trupul lut si tină
Trupul merge in pâmant, sufletul către Lumină !

Pe deplin nimic nu suntem, răsărim si ne uscam
Precum iarba,precum floarea , repede ne scuturăm
Dacă ne-nsotim cu Domnul pe a vietii noastre cale,
Vom păsi vegheati de ingeri in lumina slavei Sale !

joi, 8 noiembrie 2018

,, AZI, VEI FI CU MINE-N RAI ! "

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


(Versuri : Eliana Popa)
Tot necazul ti-l ridică, toată lacrima ti-o șterge
Cu a Lui milostivire ce din cer spre tine merge
Unde plângi, cu tine plânge peste tine-i mila Sa
Cum a plâns și pentru Lazăr, mergând în Betania !
Din adâncuri de durere, dacă strigi El te aude
Căci Păstorul recunoaște, glasul oilor pierdute
Din înalt veghează Domnul, știe sufletul și gândul
El îți este ajutorul, Hrana si-Acoperământul !
Lângă patul suferinței, lângă văduva săracă
Lângă pruncul fără mamă, lângă inima pribeagă,
În palate si-n colibe, la tot omul necăjit,
Face zâmbet din durere și din lacrimi mărgărit !
El e Doctorul ce-mparte, doctorie pentru toate
Iar Biserica, Spitalul unde-i leac pentru păcate,
Intri-n ea bolnav la suflet și ieși viu și sănătos,
Intri prigonind ca Saul, ieși Apostol lui Hristos!
Intri plin de murdărie,când ți-e sufletul ca zarca
Și ieși sfânt precum Fotini și Maria Egipteanca,
Intri hot, tâlhar sau vameș, desfrânat și plin de vină
Ieși spălat de zgura morții și în haină de lumină!
Și nu doar că-ți dă iar viață și te face sănătos
Se jertfește in Altare, pentru tine om frumos,
Și de fi-vei cel din urmă, dacă inima i-o dai,
Ai s-auzi precum tâlharul :,, Azi, vei fi cu Mine-n Rai!"

sâmbătă, 15 septembrie 2018

NOI N-AM MURIT !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


(Versuri : Eliana Popa)
Noi n-am murit atunci când temnicerii
Ne-au aruncat în gropile comune
Am înviat si suntem azi străjerii
Acestui neam și legilor străbune !
Noi n-am murit! Noi am călcat pe moarte
Chiar dacă-n lutul înghețat ne-au pus,
Ne-am contopit Luminii ne-nserate
Căci am urcat Golgota până sus !
Noi n-am murit! Suntem în firul ierbii
Și în vlăstare de stejari înalți
În roua ce o sorb prin luminișuri cerbii
În înălțimea Munților Carpați !
Noi n-am murit! Suntem la straja țării
Suntem plămada din prescuri sfințite
Vă ridicăm pe Calea Învierii
Căci lupta noastră merge înainte!

joi, 2 august 2018

SEMNELE LUI DUMNEZEU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


( versuri: Eliana Popa)

Curg păcatele-n cascadă, pe pământ e urâciune
Dumnezeu trimite semne...lumea zace-n spurcăciune
Unii râd...nu iau aminte, cei ce sunt plămada humii
Nici la semnele din ceruri, ce vestesc sfârsitul lumii !

Chiar istoria ne spune, si Părintii Sfinti cuvântă
Despre semnele trimise când pierea Cetatea Sfântă
Când Ierusalimul tot...ajunsese cuib de hiene
Dumnezeu în marea-i milă, le-a trimis mai multe semne

Mai întâi o stea se-aprinde in a cerului coroană
Ce-a luat chipul unei săbii...era SABIA ROMANĂ !
Si fugind înfricosati au căzut la rugăciune ,
Apoi s-au întors cu totii la păcat si urâciune !

Timp de-un an văzut-au semnul străjuind pe bolta noptii
Ce le prevestea pieirea si târcoala rece-a mortii,
Dar zadarnic! .Râd si joacă ...(si noi azi ca si aceia) ,
Se obisnuiesc să-l vadă, ca fierarul cu scânteia !

Un alt semn li se arată, chiar în Templul Domnului
Când trăgeau cu toti juninca, jertfă pe Altarul Lui,
A născut un MIEL,aceasta...a născut între leviti,
Dar zadarnic...că la suflet au rămas tot împietriti!

Si în altă zi Stăpânul, pentru ca ei toti să vadă
Le mai dă încă un semn...să-i intoarca, să nu-i piardă:
Căci în prima zi de mai, când dă astru-n asfintit
Multă oaste se arată sus pe cer, către zenit !

Si păreau că sunt în luptă...ceru-i rosu sângeros
Dar degeaba, căci poporul, iar a înteles pe dos !
Au gândit că alte neamuri...care zac în întuneric
Vor fi de ei înrobite..ajutati de Cel Puternic !

Au urmat si alte semne, mai grozave si mai rele
Însă nu-mi ajunge timpul ca să pot vorbi de ele
Sapte semne au fost trimise si n-au vrut să ia aminte
Până n-a căzut cetatea si-au pierit de morti cumplite !

Au trecut de-atunci milenii peste-ntreaga omenire
Câti am învătat din semne ca să ne venim in fire ?
Câti au înteles căderea celor ce au scris istorii
Si s-au prăbusit din tronuri , din mărire si din glorii ?

Să luăm cu toti aminte... Dumnezeu încă ne rabdă,
Ne trimite si azi semne, înainte să ne piardă
Sfintii toti se roagă-n ceruri mijlocind la Tronul Sfânt
Si Măicuta lui Iisus ne priveste lăcrimând !

Pentru ruga ei cea sfântă, Dumnezeu ne mai dă zile
Asteptând să ne întoarcem si să ne venim in fire !
Dar nu lua în râs proorocii...fă-ti în cer comori din fapte
Timpu-i scurt si sita cerne...iar neghina se va arde !

sâmbătă, 23 iunie 2018

ĪN GENUNCHI URCĂM GOLGOTA !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


(Versuri : Eliana Popa)

Hai, trezeste-te crestine din Biserica cea Una,
Căci vrajmasii lui Hristos au incoronat minciuna,
Au intrat ca niste furi sa nu-i prindă răsăritul
Iadul le-a trimis poruncă: ,, Terminati cu Răstignitul!"

Sunt vicleni precum acela ce-i stăpân in intuneric,
Încercând să prindă-n mreje si crestinul cel mai vrednic
N-au nici teamă, nici iubire fac război cu sfinti-n cer
Precum a făcut odată, răzvrătitul Lucifer!

Suflă iarăsi peste tine vânturi rele, drag român,
Cum n-au fost in alte timpuri până-n veacul de acum,
Dar Hristos încă asteaptă, incă esti al Său copil
Nu-L lăsa străin in poartă, nu-L trimite in exil !

Datoria noastra-i sfântă in POPORUL ORTODOX
Sa ne apărăm CREDINȚA ca străjeri ai lui HRISTOS
Asa cum au apărat-o si MARTIRII NOȘTRII SFINTI,
Aruncati au fost la fiare si la moarte osanditi !

Vom da aspră socoteală când va fi la Judecată
Si celor ce ne-au lasat, LEGEA SFÂNTĂ neschimbată
Căci acolo sus in ceruri nu-s doar simpli rugători
Toti martirii si parintii ne vor fi acuzatori.

Si daca nu avem teamă, măcar să avem rusine
Pentru fapte rusinoase, pentru suflete meschine,
Pentru mame ucigase, pentru scoli fără credintă
Pentru lipsa de iubire catre cel in suferință,

Pentru cei ce stau la cârmă si ne fură avutia,
Pentru că-i lăsam să vândă tara sfântă,Romania
Pentru nepăsarea noastră de-a ne-nvinge neputinta
Pentru fiecare patimi ce ne-au ingropat Credinta !

Dar mai rău decât acestea, avem un păcat mai greu,
Că ne inchinăm la idoli si-L hulim pe Dumnezeu
Si păsim pe-aceeasi cale, ingamfati da'n suflet goi,
Cu acei ce-L vor pe Cruce si i-au declarat război.

E si vina ta, femeie, ce-ai născut prunci pentru iad
Că-n Biserica i-ai dus, numai când i-ai botezat,
N-ai stiut să le vorbesti despre Domnul Bun si Sfânt
Că in marea-ti nepăsare nici tu nu L-ai cunoscut !

Sunt putini acei ce astăzi, se inchină lui Hristos
Învătându-i cei credinta,vreun bunic evlavios
Care-au invătat a-si face crucea sfântă-n rugăciune
Si-au aprins in al lor suflet o lumina ce n-apune!

A-nviat Hristos din moarte...vom reinvia si noi,
Daca vom urca Golgota până-n vremea de Apoi
Dacă noi toti, cei de astăzi,vom lua cu bucurie
Crucea neamului din urmă..cruce de mucenicie

În genunchi urcăm Golgota,si cu lacrima in geană
Să spălam prin jertfa noastra a poporului grea rană,
Iară sângele ce-o curge peste lemnul răstignirii
Să ni-l strângă in potire toti strămosii si martirii!

Si să-L ducă plată-n ceruri pentru grelele păcate
Ale veacului acesta, ale sufletelor toate
Să ne ierte Domnul Slavei si strămosii si Părintii
Să aseze neamul nostru in soboarele cu sfintii

marți, 22 mai 2018

PRIETEN DRAG,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Am invatat că-n viata asta oricâti prieteni ai avea
Oricâti ti-ar spune cu iubire, că pentru ei insemni ceva,
E doar o cruntă amagire, ajunge doar o vorbă rea
Si nu mai esti la fel de ,,drag", asa cum iti spuneau candva !

Am invatat că-n viata asta, să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se departează ca adierea de zefir !

Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt in preajma ta
Desi incerc să-ti fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea!
Si vorba ce-mi spunea bunicul, răsuna iar in gândul meu :
,, Copilă, sa nu-ti faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu

Ca niciodata să nu suferi, tu să nu-ti pui nadejdea-n om
Sa il iubesti pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn
Dar sa nu ceri in schimb nimic, numai atat...sa ii iubesti
Că astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfânta o-mplinesti !

Să nu astepti o vorba bună,sa nu astepti ceva curat
Că Domnul Tau Hristos, Prea Bunul , nici El, nimic n-a asteptat,
Sa fi tu cel ce-ntinzi o mana, chiar dac-ar fi să te lovească
Si dragostea ce le-o arati, cu răul sa ti-o răsplătească!

Priveste cu nădejde sfânta, la Cel in cuie tintuit
Vândut si părăsit pe Cruce, de cei pe care i-a iubit
Doar El să-ti fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El si pe nevrednic il poate vesnic mângâia,

Doar El iti poate sterge-n taină, obrazul trist si-nlăcrimat
Doar El iti poate-ntinde mâna când alti prieteni te-au uitat !
Că omul astazi nu mai stie să poarte si durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa "

Versuri Eliana Popa

luni, 2 aprilie 2018

DACĂ N-AI !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Versuri: Eliana Popa

Daca n-ai nimic în pungă pentru bietul om sărman
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi in loc de ban!
Călător ce-ți bate-n poartă, nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fi gazdă, dă-i un strop de apă rece!

Iar de-ai dat un ban in silă, aruncându-l cu dispret,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire
A purtat păcatul lumii, cu cereasca Sa iubire !

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate
Nu a vindecat leproșii judecandu-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul nu i-a socotit trădarea
Nici nu a cerut la Tatăl pentru fapta-i, răzbunarea!

Astăzi nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul,
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă !

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei
Mici la suflet, goi de lacrimi și-n biserici farisei
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele !

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem in cer un Domn,
Si-a primit să fie Jertfă, pentru toti, un singur OM !

Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

CITESTE AICI DESPRE APA SFINTITĂ

CITESTE AICI DESPRE APA SFINTITĂ
CLIK PE IMAGINE

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Amintiri din Pelerinaj Grecia 2017

Amintiri din Pelerinaj Grecia 2017

INTRĂ SI AICI :

Wikipedia

Rezultatele căutării

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ