AVVA, TATĂ !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)





( de Eliana Popa)

În amurgul trist al noptii când si-arată luna cornul
În livada cu măslinii, cu durere urcă Domnul
Însotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon- Piatră
Dar in suflet e tot singur...mai singur ca niciodată !


,,- Sufletul mi-e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine!"
Dar indată adormiră prinsi sub vraja lunii pline
În gradina Ghetsimanii aproape de miezul noptii
Adormiră ucenicii parcă prinsi de somnul mortii !

Numai Domnul plin de lacrimi ce-i brăzdau frumoasa-i față
Şi fierbinti sudori de sange... către Tatăl rugă-nalță:
,, De e cu putința,Tată, ca să treacă, să nu vină
Ceasu-n care sorb a lumii ,cupă de păcate plină !

Că la Tine, Avva, Tată, totul este cu putința,
Să se facă a Ta voie ! Nu după a Mea dorință "
Singur se simțea in noapte, singur in durerea Lui
Si cu lacrimă de sânge plange Fiul Omului !

Plânge-n ruga ce-o înalță, suspinând cu duhul Său,
Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu
Şi-L pândeşte-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul
Ce aşteaptă zorii zilei sa-şi trimită vânzătorul !

Se întoarse să-şi găsească ucenicii cei iubiți
Întristat mai tare-i Domnul când îi află adormiți :
,, - Nici un ceas n-ați fost in stare lângă Mine să vegheați? "
Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburați !

Tot Ierusalimul doarme, pe când Domnul priveghează,
I-a lăsat din nou s-adoarmă, mângâiați de-a lunii rază.
E mai trist ca adineauri văzând a lor neputință
De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorință.

Si in astă noapte-n care, biruie ispita fricii
Parcă nu-i ascultă ruga nici Tatăl, nici ucenicii.
Numai ce-i ce vor sa-L prindă si cu cel care-o să-L vândă
N-au sa doarmă-n noaptea asta, să pornească stau la pândă !

Iar se-ntoarce si işi frânge, prabuşit genunchii-n rugă
Precum fumul de tămâie, sfânta-i rugăciune urcă:
,, - Preaslăveşte-Ți Fiul, Tată, iată ceasul iute vine...
Că si Fiul intre oameni, Prea Slăvi-Te-Va pe Tine,

Arătat-am al Tău Nume, celor care Mi i-ai dat
Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvântul Mi-au urmat,
Când eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am făptura
Am pierdut doar ,,vânzătorul" ca să implinesc Scriptura

Si au cunoscut că toate câte le-au văzut la Mine
Toate ale Mele, Tată, sunt venite de la Tine
Către Tine vin acuma si unde veni-Voi, Eu
Vreau să vină si aceia ce-au primit Cuvântul Tău !

Ca să vadă a Mea Slavă toți acei ce Mi i-ai dat
Si-am lăsat la ei Cuvântul ca sa fie semănat,
Nu mă roag doar pentru-acela ce l-am pus semănător
Ci şi pentru cel ce crede ascultând cuvântul lor!

Să-i sfintesti pe toti, Parinte, intru adevărul Tău
Ca vor fi urâti in lume, cum am fost urât şi Eu
Si păziti au fost de Mine cât alături ii aveam
Dar acum Te rog pe Tine să-i păzeşti de cel viclean "

Si in vremea-n care astfel,plângând Domnul se ruga
Lângă El a stat un înger, alinând durerea Sa
Si-aratandu-i că în ceruri, pregătită-i biruința
Si-a venit trimis de Tatăl pentru-a-i întări voința.

E scăldat tot în sudoare...care picură cu sânge,
Care cade drept arvună a Jertfirii Lui pe Cruce
Sângele prin care Domnul ne va face fii Luminii
A-nceput întâi sa cadă în grădina cu măslinii !

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toată făptura
Când Golgota-şi cere Jertfa ,să se-mplineasca Scriptura,
Întărit cu rugăciunea ce i-a sters fiorul fricii
Se ridică si porneşte sa-şi trezească ucenicii :

,, - Ridicati-va ! Căci iată..nu o sa mai fiu cu voi
Vine cel care Mă vinde, se apropie de noi"
Dintr-o ceată numeroasă, iese Iscarioteanul
Ca să dea sărutul mortii lui Iisus Nazariteanul !

( din volumul : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii" ,editura Grafix )