”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
de Eliana Popa
de Eliana Popa
Curg păcatele-n cascadă, pe pământ e urâciune,
Dumnezeu trimite semne...lumea zace-n spurcăciune
Unii râd...nu iau aminte, cei ce sunt plămada humii,
Nici la semnele din ceruri, ce vestesc sfârșitul lumii!
Chiar istoria ne spune și Părinții Sfinți cuvântă
Despre semnele trimise când pierea Cetatea Sfântă,
Când Ierusalimul tot...ajunsese cuib de hiene
Dumnezeu în marea-i milă, le-a trimis mai multe semne!
Mai întâi o stea se-aprinde în a cerului coroană
Ce-a luat chipul unei săbii...era SABIA ROMANĂ !
Și fugind înfricoșați au căzut la rugăciune
Apoi s-au întors cu toții la păcat și urâciune!
Timp de-un an văzut-au semnul străjuind pe bolta nopții
Ce le prevestea pieirea și târcoala rece-a morții,
Dar zadarnic! Râd și joacă ...(și noi azi ca și aceia)
Se obișnuiesc să-l vadă, ca fierarul cu scânteia!
Un alt semn li se arată chiar în Templul Domnului
Când trăgeau cu toți juninca, jertfă pe Altarul Lui.
A născut un MIEL, aceasta...a născut între leviți,
Dar zadarnic...că la suflet au rămas tot împietriti!
Și în altă zi Stăpânul, pentru ca ei toți să vadă,
Le mai dă încă un semn...să-i întoarcă, să nu-i piardă:
Căci în prima zi de mai, când dă astru-n asfințit
Multă oaste se arată sus pe cer, către zenit!
Și păreau că sunt în luptă...ceru-i roșu sângeros
Dar degeaba, căci poporul, iar a înțeles pe dos!
Au gândit că alte neamuri...care zac în întuneric
Vor fi de ei înrobite..ajutați de Cel Puternic!
Au urmat și alte semne mai grozave și mai rele
Însă nu-mi ajunge timpul ca să pot vorbi de ele
Șapte semne au fost trimise și n-au vrut să ia aminte,
Până n-a căzut cetatea și-au pierit de morți cumplite!
Au trecut de-atunci milenii peste-ntreaga omenire
Câți am învățat din semne ca să ne venim in fire ?
Câți au înțeles căderea celor ce au scris istorii
Și s-au prăbușit din tronuri , din mărire și din glorii ?
Să luăm cu toți aminte! Dumnezeu încă ne rabdă,
Ne trimite și azi semne, înainte să ne piardă,
Sfinții toți se roagă-n ceruri mijlocind la Tronul Sfânt
Și Măicuță lui Iisus ne privește lăcrimând!
Pentru ruga ei cea sfântă, Dumnezeu ne mai dă zile
Așteptând să ne întoarcem și să ne venim in fire!
Dar nu lua în râs proorocii...fă-ți în cer comori de roade
Timpu-i scurt si sita cerne...iar neghina se va arde !
Din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)