Eliana Popa
Mulțumesc, Mărite Doamne, pentru tot ce-ai pus în mine,
Pentru slova-n care picur toată dragostea-mi de Tine!
Mulțumesc pentru lumina ce spre înălțimi mă poartă
Pentru clipele în care, mi-ai fost mamă, mi-ai fost tată!
Mi-ai dat, Doamne, ochi să văd până dincolo de lume,
Unde heruvimi și îngeri cântă-n imnuri sfântu-Ți nume,
Mi-ai dat mâini să se-mpreune, în cămara mea spre rugă
Și-n condei lăsat-ai, Doamne, mirul versului să curgă!
Mulțumesc că-n nopți de taină, la icoana Ta, Iisuse,
Așezam covor de rugă și durerile-mi nespuse!
Mă priveai cu duioșie din icoana ferecată
Și din lacrima durerii îmi făceai o nestemată.
Și stăteai cu mine, Doamne, eu vorbindu-Ți de-ale mele,
Povestindu-Ți a mea viață... câte-n lună, câte-n stele...
Parcă Tu erai ca mine, omul pământesc de rând,
Deși, Tu știai, Hristoase, și ce încă n-am făcut!
Te-ntrebam de poți, Iisuse, să mă mai aștepți un pic
Ca să pot să mai răscumpăr și din fapte, și din timp
Și nu-nțelegeam, Iisuse, cum de m-ai iubit atât
Când Te-am pus mereu pe Cruce și păcatul n-am urât.
M-ascultai... precum un Tată stă cu pruncul la povești
Și pierdeai cu mine timpul, Cel ce Veșnicie ești!
Mulțumesc și Maicii Sfinte, fiindcă ea m-a dus la Tine
Când păcatele și viața tot mușcau adânc din mine.
Îti sărut, Măicuță, mâna cu miros de iasomie
Și veșmântul de porfiră cu sclipire rubinie.
De-aș putea să fac din lacrimi, mărgărit și nestemate
Ți le-aș prinde-n borangicuri, drept ofrande minunate!
Doamne, de-am să cad sub Cruce, să-Ți întinzi cereasca Mână
Să-mi ștergi fruntea de sudoare și piciorul de țărână,
Să îmi dai din Apa Vie, ce spre viață mă ridică,
Să-mi fii adiere sfântă sau o blândă Veronică!
Și în clipa cea din urmă, când mă chemi la Tine, Tată,
Să mă aflu-n rugăciune la icoana ferecată!
Lângă Chipul Tău cel drag, fără teamă și suspin,
Să trec pragul Veșniciei...Doar cu voia Ta...
AMIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)