NU MERIT CÂT MI-AI DAT

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

de Preot Sorin Croitoru

Nu merit, Doamne, cât mi-ai dat..
De-o viață-ntreagă-mi dai mereu,
Un dar e însăși viața mea,
Un dar al Tău sunt, Doamne, eu

Un dar e trupul ce îl mișc,
Un dar e lumea ce-o privesc,
Un dar e apa ce o beau,
Un dar sunt cei ce mă iubesc,

Un dar e aerul curat,
Un dar e pâinea ce o frâng,
Un dar e râsul fără griji,
Un dar sunt clipele când plâng..

Nu merit, Doamne, tot ce-mi dai..
De când exist, îmi dai mereu..
Îmi dai lumină să Te văd,
Să pot să cred în Dumnezeu,

Îmi dai putere să iubesc,
Să fiu la rândul meu iubit,
Să-i fac pe alții fericiți,
Să fiu eu însumi fericit..

O, Doamne, de atâția ani
Deși nu-Ți cer, Tu tot îmi dai
Și mi-ai mai pregătit un dar:
Un locușor la Tine-n Rai,

Pe care tare mi-l doresc,
Căci vreau să fiu în veci mereu
Cu Tine, Cel ce mi Te-ai dat,
Cu Binefăcătorul meu!