de Eliana Popa
Mai rabdă-ne, Doamne, cum Maica îți cere!
Mai lasă Pământul și bolta cu stele!
Suflarea Ta Sfântă se află în noi,
Pliveşte-Ți doar via..și pune-i altoi...
Căci via Ta, Doamne, aproape-i uscată!
Si n-are nici sevă, săracă-i de roadă,
Mai pleacă-Te, Doamne, și-o blagoslovește
Căci poate atunci, bogată, rodește.
Ridică-ne, Doamne, ne strigă mai tare!
Ne pune în suflet o Sfântă Chemare
Și vindecă, Doamne, poporul român!
Și picură-n suflete, Crezul străbun!
Căci valuri înalte se-abat peste noi
Și iadul pornește cu omul război,
E ultima luptă și vaiul din urmă
Credința e slabă și lupi sunt în turmă!
În ceruri strămoșii ne plâng neputința
Vazând cum în noi se stinge credința,
Cum pentru Hristos în suflet nu-i loc,
Și Sfânta-i Lumină e azi sub obroc!
Cum jertfa Lui Sfântă acuma-i uitată
Sămânța credinței rămâne-ngropată!
Biserici avem dar parca-s pustii,
Turnati temelia Bisericii Vii!
Mai rabdă-ne, Doamne, mai dă-ne o vreme!
Chiar dacă Vicleanul ne vrea a ne cerne,
Cât încă iubirea mai licăre-n noi,
Opreste Tu, Doamne, al morții război ...
din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)