GANDURI LA DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI
INCEPUTUL POSTULUI MARE
“…cand postiti nu fiti tristi ca fatarnicii!”
In Evanghelia de azi, Mântuitorul Hristos vorbeşte si despre post. Oarecum fără legătură, trece brusc de la problema iertarii, la problema postului. Dar aici, lucrurile stau putin altfel. Dacă iertarea pe verticala (intre noi si Dumnezeu) are legătură cu cea pe orizontală (intre noi si aproapele), postul trebuie să fie ascuns, nu trebuie să se vadă pe orizontală, trebuie să se vadă doar în sus, la Dumnezeu.
Cum să înţelegem atitudinea aceasta faţă de post?
Ce este, de fapt, postul în viaţa unui creştin, Un scop in sine (adica scopul postului este chiar postul) sau un mijloc pentru a dobandi altceva?
Raspunsul la aceasta intrebare il putem da raspunzand mai intai la intrebarea: De ce postim?, care aste motivatia postului nostru?
In Evanghelia de astăzi, accentul se pune pe motivaţia care determină şi susţine gestul postului si nu pe ce este postul, tehnic vorbind, pentru ca postul, presupune si un risc, despre care se vorbeşte în Evanghelia de astăzi; acela al părerii de sine, al satisfacţiei că ai realizat o anumită performanţă postind, şi al dorinţei ca această performanţă să fie cunoscută de cei din jur, pentru un câştig de imagine, deturnându-se astfel motivaţia şi finalitatea postului.
Cu toate acestea, să nu ni se pară lucru neînsemnat postul, dacă era neînsemnat nu se oprea Mântuitorul asupra lui, dar, constatăm, din pacate, că majoritatea faptelor noastre au în vedere imaginea noastră în ochii celorlalţi. Lucrul acesta a devenit un automatism. Să nu mai vorbim despre faptul că, imaginea, brand-ul, este un indicator valoric de mare preţ în civilizaţia actuală. Dacă postim să fim văzuţi de oameni, ne-am luat plata, spune Mântuitorul. Care plată? Păi, aceea de a fi văzuţi de oameni şi de a câştiga în imagine. Dar nu acesta este scopul şi rostul postului.
Domnul Iisus să postim, nu pentru a fi văzuţi de oameni, ci, în ascuns, pentru a fi văzuţi de Dumnezeu, Care vede în ascuns. Asadar, rostul postului este să ne perfectăm pe de o parte aparatul de autocontrol, iar, de cealaltă parte, să participăm printr-o atitudine de sobrietate sau printr-un sacrificiu de sine asumat la viaţa Bisericii, care actualizează ciclic evenimentele cruciale din viaţa Mântuitorului.
Asadar, postul trebuie sa fie un mijloc si o atitudine de înfrânare. Ne abţinem de la lucruri bune şi plăcute, ne abţinem făcând exerciţiul sacrificiului. Sacrificăm propria noastră plăcere, bucuria care vine din alimente, din evenimente plăcute Postul este un exerciţiu de autocontrol, este un exerciţiu de verificare şi de întărire a puterii noastre de stăpânire asupra dorinţelor, a poftelor trupului, dintre care cea mai puternică este cea a pântecelui.
preluare ;Vasile Manole
Mai multe cititi aici :
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)