SF. PETRU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                  

Petru era un om dintr-o bucată, extrovertit, sincer "pân' la Dumnezeu". Se bucura din tot sufletul, se mânia din tot sufletul. Cu mâna aceea de care l-a apucat Hristos când l-a scos din mare, cu mâna aceea i-a tăiat urechea lui Malhus. Cu gura aceea cu care a strigat: "Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!", cu gura aceea s-a jurat că nu-L cunoaște pe Hristos. Cu brațele acelea vânjoase care au mânuit mrejele zeci de ani de zile, cu brațele acelea a cărat coșul plin de rămășițe după înmulțirea minunată a pâinilor. Petru este icoana noastră, a tuturor, amestec de virtute și păcat, de curaj și de lașitate, de înțelepciune și de prostie, de lumină și de întuneric. I-a pus Hristos o cheie a Raiului în mână, ca să ne arate nouă că da, a păcătoșilor este Împărăția lui Dumnezeu, a păcătoșilor care strigă la Iisus: "Doamne, scapă-mă!", a păcătoșilor care "plâng cu amar" pentru păcatele lor, a păcătoșilor care înțeleg după o viață de căderi că numai în Hristos este urcare și numai cu Duhul Sfânt este zbor..
A doua cheie a Raiului i-a dat-o Domnul lui Pavel. Pavel acesta era un mare zelos, tânjea după Legea lui Dumnezeu. Dar la început nu știa ce-i dragostea adevărată. A prigonit creștini, a făcut oameni să plângă din cauza lui. Pentru legea lui Dumnezeu.. 

Nu știa el că "Dumnezeu este iubire". Și ce-a făcut Hristos cu el? I-a vorbit câteva clipe! "Saule, Saule.." Dar acest "Saule. Saule.." i-a răsunat în urechile sufletului toată viața ca cea mai minunată dintre simfonii, simfonia dragostei lui Dumnezeu față de om.. A luat Pavel bice pe spinare, a fost aruncat prin închisori și prin circuri, s-a luptat cu fiarele sălbatice, a fost bătut și huiduit de păgâni prin cetăți.. Nimic nu l-a oprit! "Saule, Saule.." Auzea în suflet și ardea intima lui de iubirea Domnului nostru.. Și așa a biruit, și așa a luat cununa..

Deci noi astăzi știm ceva despre sfinții lui Dumnezeu. Știm că nu ei singuri s-au sfințit, ci Hristos i-a sfințit. Știm că Domnul a fost puterea lor, știm că dragostea de Hristos mântuiește. Cum să rămânem pe jos atunci când ne împiedicăm? Cum să deznădăjduim, când Biserica însăși este zidită pe pocăința a doi păcătoși, pe lacrimile lor smerite? S-a umplut Raiul, s-a umplut Raiul, dragii mei, s-a umplut Raiul de oameni cu inimi de carne, cu oameni care au cunoscut iubirea lui Hristos. Mâine îi prăznuim pe cei mai mari dintre apostoli, pe "cei mai mari dintre egali", cum se zice. Ei sunt noi, noi putem să devenim ei. Cu o singură condiție: să tânjim după Hristos. Petre, Petre, Saule, Saule.. Iubirea este temelia Bisericii. Iubirea lui Hristos față de noi, iubirea noastră față de El..

 Hai cu Doamne ajută.

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfintii%20Petru%20si%20Pavel