Mă afund ca Simon Petru nu în apă, ci-n păcate
Și ca el Te chem cu frică: Doamne, vino de mă scoate,
Fiindcă știu că doar o clipă de m-am depărtat de Tine,
Mă voi îneca în patimi și s-a terminat cu mine!
Se ridică-n valuri viața, de necazuri, nu de apă
Și Te chem ca Simon Petru: Doamne, vino de mă scapă,
Fiindcă știu că doar o clipă de-am pierdut a Ta putere,
Mă voi îneca în plânsuri de amar și de durere..
Ce-i făptura omenească fără sfânta Ta iubire?..
Cum să câștigăm în lupta pentru-a noastră mântuire,
Dacă Îți întorci o clipă de la noi preablânda-Ți Față?..
Fără Tine, Doamne Sfinte, cum vom birui în viață?..
Doamne, știu că ai o mână ce din ceruri se întinde
Și pe cel ce Te imploră, ca pe Petru îl cuprinde..
Dă-ne tuturor credință și o inimă umilă,
Ca strigându-Te pe Tine, s-avem parte de-a Ta milă!
amin

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)