Sfanta Evanghelie in Dumnica a VII-a după Pasti

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                     

                                           EROI AU FOST, „EROI” SUNT... INCĂ?


                                 Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic (Ioan 17:1-13)

                                                     CUVANTUL IERARHULUI

                                          †Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor

   Biserica isi are si ea „eroii” ei. Sunt Sfintii, iar astazi se face pomenirea speciala a unora dintre ei − a Sfintilor Parinti care au participat la Sinodul I Ecumenic, in anul 325.
       Abia se eliberase Crestinismul de persecutiile romane care au cautat sa nimiceasca invatatura Mantuitorului Hristos, cand Sfantul Constantin cel Mare ― intaiul imparat roman care a unteles ca religia crestina nu este nici periculoasa si nici paguboasa pentru imperiu, ci dimpotriva, este o religie nobila si superioara ― a chemat in cetatea Niceea 318 reprezentanti ai lumii crestine din vremea aceea, ca sa se pronunte asupra primei mari erezii care a zguduit-o. Era vorba de teoria preotului Arie din Alexandria Egiptului, care pretindea ca Domnul Hristos nu este Dumnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal, ci doar o creatura, eventual una superioara sau perfecta.
       Intre participantii la sinod a fost si Sfantul Ierarh Nicolae, despre care se spune ca, auzind blasfemiile pe care le sustinea Arie si aprinzandu-se de ravna Sfanta, i-a tras aceluia o palma – gest sancționat de imparat, dar nu si de Domnul Hristos, care l-a repus in cinste, in chip minunat. De asemenea, la Niceea a fost prezent si Sfantul Spiridon, care a „demonstrat” deofiintimea Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh prin cunoscuta minune cu caramida. Arie insa nu s-a lasat induplecat nici de intelepciunea, nici de Sfintenia si nici de minunile Parintilor. Parasind sinodul, s-a intors un patria sa si a continuat sa raspandeasca aceeasi erezie, fapt pentru care Dumnezeu l-a si pedepsit la scurta vreme cu sfarsit naprasnic, pentru a pune capat ereziei lui.

                                                                        Dragii mei, 

   De-a lungul istoriei, Sfanta Biserica Ortodoxa  a trebuit sa faca fata multor atacuri indreptate impotriva Intemeietorului ei:
  📌 Unii s-au indoit ca Iisus Omul, a fost si Dumnezeu adevarat (arienii);
  📌 Altii ca Mesia Hristos a avut doar aspectul de om dar nu a fost si om adevarat (dochetistii);
  📌 Unii L-au crezut un biet profet (iudeii);
  📌 Alții, un personaj istoric oarecare (ateii).

       Mai nou, contemporanii nostri se luptă:

  📌 să-L evacueze din scoli, sub pretextul unei educatii libere de prejudecati;
  📌 sa-i limiteze prezența un spatiile publice, de dragul Multiculturalismului;
  📌 sa interzica supranumele de Hristos (Mesia), pentru ca nu este politic corect;
  📌 ba chiar sa-L alunge cu totul din Sfintele Biserici Ortodoxe, pentru ca... „dauneaza grav sanatatii” (Sfanta Impartasanie, îmin contextul asa zisei pandemii de Covid-19).

       Pana unde se va merge cu persecutia aceasta, oare, fratilor? Se vor mai opri vreodata, din prigoane, dusmanii Lui? Unele carti Sfinte ne prevestesc ca, pana la urma, razboiul va fi total!...
       Sfintii Parinti participanti la Sinodul I Ecumenic, veniti din toate laturile Imperiului Roman, purtau pe trupurile lor urmele unca nevindecate ale ranilor pe care le suferisera cu vitejie in timpul persecutiilor abia incheiate. Au venit unii cu ochi scosi, altii cu brate taiate, altii cu trupurile pline de rani − marturisitori care suferisera pentru Hristos, gata sa-si dea si viata pentru credinta. Acestia sunt „eroii” Sfintei Biserici Crestin Ortodoxe! Noi, oare, vom putea rabda prigoanele si presiunile de tot felul la care este supus tot mai mult si crestinismul nostru? Vom putea sta impotriva persecutorilor cu tarie si curaj, asemenea Sfintilor de altadata? Putea-vom marturisi credința neclatinati si neînfricati? Vom putea fi si noi, adica, la randul nostru, „eroi”?

       Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca, urmand exemplul Sfintilor Parinti de astazi, sa fim si noi vajnici si neclintiti marturisitori ai invataturii acesteia Sfinte, pentru care a murit Domnul Hristos si pentru care si-au dat viata atatia mucenici si „eroi” Sfinti, peste veacuri!