AI MURIT ȘI-A PLÂNS PĂMÂNTUL..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Ai murit și-a plâns pământul,
De suspin s-a zguduit..
Soarele, în semn de doliu,
Razele și le-a oprit,

Stoluri mari de păsărele
Sus în ceruri se-'nvârteau,
Toate fiarele pădurii
Cu amar necaz plângeau..

Vântul șuiera cu jale,
Codrul fremăta și el,
Toate lucrurile Tale
Au plâns jertfa Ta de Miel!

Iară Tu pe Crucea 'naltă
Fără viață atârnai,
Coborând în iad cu drepții,
Însoțind tâlharu'-'n Rai..

Dacă nu aș ști, Iisuse,
După Cruce ce-a urmat,
Dacă n-ar striga creștinii
Că "Hristos a înviat!",

Eu Ți-aș plânge toată viața
Patima și ce-a mai fost,
Însă raza Învierii
Face plânsul fără rost..

Dar Îți cer, Iisuse Doamne,
Printre lacrimi: fă-mă demn
De-'nfricoșătoarea-Ți moarte
Pe al Răstignirii Lemn..

Ceartă-mă, Iisuse Sfinte,
Pentru rele ce-am făcut
Când, luat de valul lumii,
Am uitat prin ce-ai trecut..

Harul Tău să mă învețe
Viața să-mi trăiesc frumos,
Ca în ceasul morții mele
Să mă-'ntâmpini bucuros..

Dacă azi, la ceas de noapte,
Rănile-Ți mi-ai arăta,
Ca și Toma din Scriptură,
Tălpile Ți-aș săruta!

Ca Maria Magdalena
Aș dori să Te ating
Și în fața slavei Tale,
Fricile să mi le-'nving!

Ai murit și-a plâns pământul,
Că-L jelea pe Dumnezeu..
Și eu plâng când mă apucă
Dorul după Domnul meu..
amin