.LACRIMILE HARULUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Cu cat pacatuieste cineva, cu atat se impietreste, se invartoseaza si nu poate sa verse lacrimi cu usurinta. Cand omul se pocaieste, varsa lacrimi si gheata se sparge, si se iveste cercetarea Harului dumnezeiesc. In cele din urma, lacrimeaza amintindu-si de dragostea lui Dumnezeu, de mijlocirile Sfintilor, si mai cu seama mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. LACRIMILE HARULUI, n-au nici o legatura cu CELE FIRESTI, spune Sfantul Efrem Sirul, cel pururea umilit la inima. Sfantul Simeon Noul Teolog arata ca prin lacrimi se inmoaie invartosarea inimii, prin lacrimi se savarseste unirea cu Dumnezeu, iar fara lacrimi cunoasterea lui Dumnezeu este cu neputinta.
                                                                                                                               Monahul Moise Aghioritul