Credinciosul Ortodox

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




  Un credincios Ortodox  INTEGRU, trebuie sa aiba PĂRINTI TRUPESTI (tata si mama), dar si PĂRINTE SPIRITUAL (adica un preot duhovnic).

Altfel, el nu este INTEGRU ci se aseamana cu o pasare care are doar o singura aripa. Fiindca, precum pasarea cu o singura aripa, oricat de puternica ar fi ea, nu va zbura niciodata, tot asa nici sufletul celui care nu are preot duhovnic nu va "zbura" in Imparatia lui Dumnezeu, ci in osanda vesnica. Iata ce spun Sfintii Parinti: "Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea (la preotul duhovnic) sa calatoreasca, fiindca, PREOTUL DUHOVNIC ESTE preotul familiei... 

 Astazi, se vorbeste de doctor de familie si de avocat de familie. Cu atat mai bine este sa vorbim si de a PREOT DUHOVNIC DE FAMILIE. 

Sfantul Paisie Aghioritul, spune ca toti membrii familiei trebuie sa se spovedeasca la acelasi preot duhovnic. Mana oricarui preot crestin ortodox poate sa-ti dea: IERTARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (Sfantul Trup si Sfantul Sange al Lui Iisus Hristos), pe care tu, nu le poti lua de nicaieri! Inteleptul Solomon zice: "Cei ce n-au carmuire (prin preotul duhovnic) cad ca frunzele, iar mantuirea este intru mult sfat (duhovnicesc)" (Pilde 11:14).

 Parintii trupesti fac tot posibilul SA NU DUCA LIPSA COPILUL DE NIMIC, iar preotul duhovnic face tot posibilul SA NU FIE LIPSIT UCENICUL SAU, DE MANTUIREA SUFLETULUI.
                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan .

SI TU POTI AJUNGE UN SFANT

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

   Bucuria mea, te rog sa nu uiti cuvantul meu de invatatura: LA DUMNEZEU, NU CONTEAZA CINE AI FOST TU PANA IERI, CONTEAZA CINE ESTI DE ASTAZI INAINTE! De fapt, Dumnezeu ne spune asa: “Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci, sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu. Intoarceti-va, intoarceti-va de la caile voastre cele rele!” (Iezechiel 33:11).

Si pe langa faptul ca talharul de pe cruce a intrat in Rai, ca au fost femei desfranate care au ajuns Sfinte, talhari ca Varvar, Moise Arapul... care au ajuns Sfinti, acum sa vedem ce ne spune parintele Emilianos din Manastirea Simonos-Petras din Sfantul Munte Athos: “Cu siguranta nu exista nici un om care nu poate sa nu ajunga Sfant; ajunge sa fie putin viteaz, sa aibă naturalete, omenie, pace, capacitate de primire, adica sa accepte ceea ce i se intampla in viata, sa nu se nelinistească pentru nimic, nici pentru el insusi, nici pentru Biserica Crestin Ortodoxa, nici pentru societate, nici pentru vremuri.

Noi, crestinii ortodocsi, ne bagam mintea peste tot si avem impresia ca ne pierdem, ca suntem in pericol.

Dar este oare, Iisus Hristos vreodata in pericol? 

Nuuu! Chiar si atunci cand doarme, conduce valurile marii (Matei 8:23-26), norii cerului si bataile inimii noastre.”

   🙏 Iti multumesc, Doamne, pentru lumina din zare, Iti multumeac pentru ca Tu, ma-ntaresti in rabdare, Iti multumesc pentru a Ta bunatate,  Caci numai, Tu, Iisuse, imi porti de grija in toate. Ajuta-ma, Doamne, sa-mi tin gandul la Tine, Pe bratele Tale, sa ma lepad de mine.
   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan .

DESPRE SFÂNTUL MASLU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

SFÂNTUL MASLU ESTE O SLUJBĂ , UNA DIN CELE 7 TAINE ALE SFINTEI BISERICI ÎN CARE , PRIN RUGĂCIUNILE PREOȚILOR ȘI UNGEREA CU UNTULDELEMNUL SFINȚIT DE ACEȘTIA , SE ÎMPĂRTĂȘEȘTE HARUL DUMNEZEIESC , TĂMĂDUITOR DE TOATA BOALA SUFLETEASCA ȘI TRUPEASCĂ .

DE UNDE VINE NUMELE ?

CUVANTUL MASLU ESTE DE ORIGINE SLAVĂ , DIN CUVANTUL MASLO CARE ÎNSEAMNĂ UNTDELEMN SFÂNT .
SE MAI ÎNTREBUINȚEAZĂ ȘI DENUMIREA ELEOUNGERE - UNGERE CU UNTDELEMN POTRIVIT DIN LIMBA GREACĂ .

ÎN VECHIUL TESTAMENT SE PRACTICA UNGEREA ?

DA ȘI ÎN VECHIUL TESTAMENT SE PRACTICA UNGEREA : EX
1. A FACUT DE ASEMENEA MIR PENTRU SFÂNTA UNGERE ȘI TĂMÂIE MIROSITOARE , CURATE ȘI CU ISCUSINTA ALCĂTUITE DE PRODUCĂTORII DE AROMATE .

2. SA ÎMBRACI PE ARON ÎN SFINTELE VEȘMINTE ȘI SĂ-L UNGI ȘI SĂ-L SFINȚEȘTI , CA SĂ-MI FIE PREOT .

3. PENTRU ACEASTA DUMNEZEUL TAU , A TURNAT PESTE TINE UNTDELEMNUL BUCURIEI .

4. AFLAT-AM PE ROBUL MEU DAVID ȘI CU MIRUL MEU CEL SFÂNT L-AM UNS .

5. SA CURATEASCA PREOTUL , CARE ESTE UNS CA SA PREOȚEASCĂ .

6. ȘI OBȘTEA TREBUIE SĂ MÂNTUIASCĂ PE UCIGAȘ DIN MAINILE RAZBUNATORULUI SÂNGELE VĂRSAT , ȘI S-AL ÎNTOARCĂ OBȘTEA ÎN CETATEA LUI DE SCĂPARE , UNDE A FUGIT EL , CA SĂ TRĂIASCĂ ACOLO PANA LA MOARTEA MARELUI PREOT , CARE ESTE MIRUIT CU MIR SFINȚIT .

Sursa

https://www.facebook.com/profile.php?id=100009325458786

Cum e cu pomelnicele:

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Una din cauzele care au dus la modificarea raţiunii cosmice/plenare a Sfintei Liturghii, pe un înţeles particular sau autonom, este introducerea şi citirea fără discernământ, în cadrul ei, a pomelnicelor. Robert F. Taft, cel mai avizat istoric al Sfintei Liturghii, arată că însăşi introducerea ecteniilor a declanşat modificarea raţiunii Sfintei Liturghii de pe rugăciune bazată prin excelenţă pe mulţumire, pe o rugăciune care accentuează cererea.

Dacă, totuşi, avem în prezent o astfel de rânduială a Liturghiei, marjarea excesivă pe cerere în timpul săvârşirii ei, se cere urgent atenţionată. Între excese amintim doar de prelungirea ecteniei mari şi a ecteniei cererilor, cu suplimente pentru toate trebuinţele (sunt cazuri în care aceste ectenii pot dura, fiecare, până la 20 de minute) şi reflexul negativ al acestor cereri, care se observă în citirea cu glas tare a pomelnicelor de vii şi de morţi (până la o oră, o oră şi jumătate), sau în taină, în Sfântul altar, pe tot parcursul Sfintei Liturghii.

Dincolo de faptul că, prin această exagerare, pomelnicul a devenit cea mai importantă preocupare a slujitorului în timpul Sfintei liturghii (să nu fie!), personal, motivez această reflecţie, cu un caz la fel de „şocant”, acela în care, în timpul epiclezei, un preot coslujitor primea pomelnice la sfântul altar, în timp ce protosul rostea rugăciunile anaforalei liturgice – cele care pregătesc cuvintele de sfinţire a darurilor de pâine şi vin.

Mereu m-am întrebat cum ar fi o Liturghie fără pomelnice? Pentru unii este de neimaginat. Şi totuşi, introducerea pomelnicelor la Sfânta Liturghie ţine de o rânduială târzie, care are o puternică influenţă Occidentală (vezi şi: Robert F. Taft, O Istorie a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, Renaşterea, 2012, pp. 314-330).

Cu toate acestea, nu citirea lor este problema (pe undeva un semn excepţional de comuniune), ci excesul şi accentul pus doar pe ele, ceea ce duce la depăşirea rânduielii, care cere clar ca acestea să fie citite la anumite momente stricte, tocmai pentru a nu modifica sensul de bază al Sfintei Liturghii, care nu este cel de cerere, ci cel de mulţumire. Altfel, Liturghia devine o slujbă a nevoilor particulare, din ce în ce mai des trecute chiar pe pomelnic, alături de nume, şi care, se cer rostite în mod expres de preot (de se poate chiar cu glas tare). În acest caz, preotul este folosit pe post de „vraci”, ce prin citire continuă, şi fără nicio implicare sau relaţie cu numele şi cererile rostite la nesfârşit, se crede că va putea atrage binefaceri magice asupra celor pomeniţi, chiar şi dacă aceştia nu sunt prezenţi. În acest fel, se încurajează rugăciunea prin corespondenţă, pentru unii, fiind deajuns faptul că a dat pomelnic la altar, restul participării la slujbă fiind de prisos, dacă nu chiar inutil.

Sfânta Liturghie, prin rânduiala ei de astăzi, are cuprinse în cadrul ei toate pomenirile, pentru toate nevoile cele spre folos. Acestea, cu mult discernământ, sunt rostite de slujitori la modul general, făcând astfel indispensabilă prezenţa activă a credincioşilor la Sfânta Liturghie. Pe fundalul cererilor slujitorilor, care se includ în ceea ce spun, stă rugăciunea celor prezenţi, cu toate nevoile, stările şi persoanele pentru care se roagă (mai ales că odinioară se pomeneau doar dacă erau prezenţi la Liturghie: Ibidem, pp. 318; 320). Altfel spus, ritualul şi cuvintele rostite de slujitori, provoacă în noi implicarea directă la actul rugăciunii, întrucât ea ne vizează „pe toţi şi pe toate”, adică toate persoanele cu toate nevoile, cu tot concretul vieţii noastre şi al lumii întregi.

Toţi tâlcuitorii Sfintei Liturghii, fără excepţie, au subliniat acest caracter general, total sau cosmic al ei, care nicidecum nu trebuie rezumat la trebuinţele mărunte şi restrânse ale vieţii particulare, întrucât este singura rânduială liturgică la care actualizăm nesângeros pe Hristos total, în Trupul şi Sufletul Său, asumate pentru răscumpărarea noastră şi a întregii creaţii. Iar acestei totalităţi, nu i se poate subordona nimic. De aceea, pretenţia subscrierii Liturghiei trebuinţelor particulare (trecute pe pomelnic sau nu) este împotriva raţiunii ei, fiind nevoie mai degrabă, de o înscriere a propriilor nostre nevoi celor generale şi nu invers. Adică, dorinţele mele mărunte şi reduse, capătă un cu totul alt înţeles, unul mult mai înalt, atunci când sunt subscrise raţiunilor şi ierarhiei întregii creaţii, pe care Liturghia le actualizează. Practic, procedând în acest mod, la Sânta Liturghie se restaurează în noi propriile înţelesuri despre lume, despre om, despre Dumnezeu şi relaţiile dintre ele. Şi dacă dumnezeiasca Liturghie nu face aceasta, atunci nicio altă slujbă nu o va mai putea face. Ca să nu spunem, că pentru nevoile personale, de zi cu zi, Biserica a rânduit (slavă Domnului!), atâtea ierurgii, care să ne satisfacă îndestul, deşi şi acestea toate, sunt şi au nevoie, la rândul lor, să fie subscrise Sfintei Liturghii, dacă dorim ca ele să aibă un înţeles plenar şi un efect pe măsură.

Este deajuns să trimitem la Mistagogia Sfântului Maxim Mărturisitorul, ca să înţelegem că raţiunea cosmică a Liturghiei, cu nimic nu trebuie umbrită de particularismul nevoilor sau a numelor pomenite agasant. În ordinea gândirii sale inspirate, care reflectă Tradiţia Bisericii, Sfântul Maxim, contrar unor demersuri autonome, de liturghii particulare de pe atunci pornite în Occident, vorbeşte despre caracterul cosmic-eshatologic al Sfintei Liturghii în care cele mai mari se apleacă spre cele mai mici şi cele mai mici se orientează şi tind către cele mai mari, Dumnezeu străbătând lumea spre cele mai restrânse forme ale sale, iar făpturile urcând unele prin altele către Dumnezeu. Astfel, sufletul omului împreună cu trupul sunt ca o Biserică în miniatură, care deodată sintetizează, dar se şi integrează în Biserica cosmică, constituită din cele văzute şi nevăzute, peste care străluceşte, le străbate şi le cuprinde Preasfânta Treime.

În consecinţă, pomelnicul este un pretext binevenit, dacă se foloseşte la timpul şi locul potrivite în slujbele Bisericii. Un model practic de citire a lui îl putem împrumuta de la rânduiala călugărească (deloc de ignorat în această privinţă), care, agasaţi fiind de pomelnice (sau voit agasaţi sic!) le pomenesc (preoţii, călugării sau fraţii) la alte slujbe ale celor şapte laude, nicidecum la Sfânta Liturghie. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi la Catedrale. Poate că şi preoţii de parohii le-ar putea citi în aşa fel încât să nu modifice ceea ce nicidecum nu poate fi atins.

Nu milităm pentru pomelnice, însă încurajăm cu putere pomenirea (II Tim. 1, 3). Altfel, pomelnicele devin fie un scop mercantil al slujitorilor (criticat aspru de Nicolae al Andidei în finalul lucrării sale: Consideraţie preliminară [Protheoria] rezumativă cu privire la simbolurile şi tainele ce se fac în dumnezeiasca Liturghie; vezi Ioan I. Ică jr, De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine, Deisis, Sibiu, 2011, pp. 314-315) fără de care Liturghia ar deveni o slujbă banală (să nu fie!), fie un mijloc compensatoriu, un fel de delegaţie, foarte comodă şi total necreştinească, a celor ce se cred credincioşi doar prin plasarea pomelnicului la slujbă, care să-i înlocuiască cu prisos.

Greşit primite şi citite, pomelnicele riscă să scufunde Liturghia într-o atlantidă a dorinţelor noastre devoratoare, pe când pomenirea, împletită cu prezenţa noastră activă la Sfânta Liturghie, urcă viaţa noastră către sensul ei plenar: cosmic şi eshatologic.

(Gheorghe Butuc)

UN DOR ÎMI TRECE, ALTUL VINE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Un dor îmi trece, altul vine,
Sunt toate doruri după Tine..
Iisuse, blândul meu Iisus,
Atât de repede Te-ai dus..

De dragul Tău mă pierd cu firea,
Căci Tu, Iisuse, ești IUBIREA..
Prefaci odăile-n Tabor
Și lași în urmă mare dor..

Mariei, cum ne spune Cartea, (1)
I Te făcuseși, Doamne, PARTEA..
Lăsase tot și Te privea,
În timp ce sora ei slujea..

De focul dragostei aprinsă,
Maria a venit cuprinsă
De dorul Tău nestăvilit,
Dar trupul nu Ți l-a găsit!

Iar când i-ai zis, apoi, pe nume (2)
A fost vreodată, oare-n lume
O bucurie ca a ei?..
Din inimă-i ieșeau scântei!

Pe Petru, după Înviere,
L-ai vindecat de-a lui durere
Pe care-n suflet o purta
De când cu lepădarea sa (3)

Și l-ai silit să își declare
Iubirea lui cea arzătoare, (4)
Căci inima în el ardea,
De-atâta dragoste în ea!

Dar Saul, cel ce-Ți prigonește (5)
Biserica ce-abia Îți crește?..
Când slava-Ți sfântă l-a orbit, (6)
De tine s-a îndrăgostit!

Apoi apostol Îți devine,
Luptând el, Pavel, pentru Tine (7)
Și scrie-atâta de frumos
Că viața lui ești Tu, Hristos.. (8)

Un dor îmi trece, altul vine,
Căci simt și eu, Iisuse-n mine
Un strop din dragostele lor,
Iar când nu ești, îmi vine dor..

EXPLICAȚII:

1. "Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la dânsa" (Luca 10; 42). Aici este vorba despre spre Maria, sora Martei și a lui Lazăr din Betania. "Partea ce bună" este Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
2. "Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică: Învățătorule)" (Ioan 20; 16). Aici este vorba despre Sfânta Maria Magdalena, una dintre femeile mironosițe. Bucuria ei atunci când Îl vede pe Iisus înviat din morți este de nedescris!
3. "Iar a început să se blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta despre care ziceți. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și a început să plângă" (Marcu 14; 71,72).
4. "Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Și i-a zis: "Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc " (Ioan 21; 17). Domnul știa că Petru Îl iubește, dar l-a obligat să-și mărturisească iubirea de trei ori, ca să-și spele întreita lepădare. Cum i-a spus Domnul femeii păcătoase: "Iartă-se păcatele ei cele multe, CĂCI MULT A IUBIT"!
5. "Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case și, târând bărbați și femei, îi preda în temniță" (Fapte 8; 3)
6. "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Și căzând la pământ, a auzit un glas zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el i-a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. (..) Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus la Damasc" (Fapte 9; 3-5, 8).
7. "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit" (2 Timotei 4; 7).
8. "M-am răstignit împreună cu Hristos; și numai trăiesc eu, CI HRISTOS TRĂIEȘTE ÎN MINE" (Galateni 2; 20).

TATĂL NOSTRU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cina cea de taină...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Când măriţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel răucredincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul cel nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, Slavă Ţie.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește. Că nu voi spune vrajmașilor Tăi, Taina Ta, nici sarutare Iți voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
Amin!

Izvorul Tămăduirii - 2019

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

mai multe cititi aici:

https://babylenuta.blogspot.com/2019/05/izvorul-tamaduirii.html

LUMINÀ LINÀ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, Lumina Sfanta care vine pe Mormantul Domnului de Sfintele Pasti, o putem numi: LUMINA LINA. Aceasta Lumina, vine si in “mormantul” sufletelor noastre si “ne racoreste” arsita, daca ne-am pregatit prin POST, SPOVEDANIE, IMPARTASANIE, INFRANARE LA LIMBA, LA SUFLET SI LA TRUP si CAT MAI MULTE FAPTE BUNE. 

Numai asa putem sa-l lepadam pe “omul cel vechi” (cel pacatos) si-l imbracam pe “omul cel nou” (cel dupa Chipul lui Hristos), in hainele cele noi ale Invierii! Atunci, Lumina Lina arde si-n sufletele noastre, chiar daca nu totdeauna o simtim, nu ne dam seama. Vezi tu, cat de de putin este de la noi pentru mantuirea sufletelor noastre? Doar sa vada Dumnezeu ca-L vrem si sa ne ostenim si noi putin. Pe “scara mantuirii” sa urcam si noi o treapta, fiindca apoi, ne trage Dumnezeu 100 de trepte spre El. Asadar, aproape totul este de la Dumnezeu, fiindca, ne-a spus: Fara Mine, nimic nu puteti face” (Ioan 15:5).

 Desi, noi toti suntem pacatosi, insa, El vine in chip de Lumina si ne putem atinge de aceasta Lumina Lina fara sa ne arda, pentru a ne bucura, pentru a ne dori sa ajungem in Lumina cea Neinserata, in Imparatia lui Dumnezeu. 

🙏 Bucuria mea, in fiecare zi ar trebui sa spunem: Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat noua Lumina!
🙏 Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te imbrace in LUMINA LINA, sa-ti fie sufletul tau, izvor de PACE si de BUCURIE, iar Maica Domnului, sa te ocroteasca sub Sfant Acoperamantul Sau, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan .

PRODODUL DOMNULUI VINEREA MARE 2017

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

AVVA, TATĂ !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)





( de Eliana Popa)

În amurgul trist al noptii când si-arată luna cornul
În livada cu măslinii, cu durere urcă Domnul
Însotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon- Piatră
Dar in suflet e tot singur...mai singur ca niciodată !


,,- Sufletul mi-e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine!"
Dar indată adormiră prinsi sub vraja lunii pline
În gradina Ghetsimanii aproape de miezul noptii
Adormiră ucenicii parcă prinsi de somnul mortii !

Numai Domnul plin de lacrimi ce-i brăzdau frumoasa-i față
Şi fierbinti sudori de sange... către Tatăl rugă-nalță:
,, De e cu putința,Tată, ca să treacă, să nu vină
Ceasu-n care sorb a lumii ,cupă de păcate plină !

Că la Tine, Avva, Tată, totul este cu putința,
Să se facă a Ta voie ! Nu după a Mea dorință "
Singur se simțea in noapte, singur in durerea Lui
Si cu lacrimă de sânge plange Fiul Omului !

Plânge-n ruga ce-o înalță, suspinând cu duhul Său,
Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu
Şi-L pândeşte-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul
Ce aşteaptă zorii zilei sa-şi trimită vânzătorul !

Se întoarse să-şi găsească ucenicii cei iubiți
Întristat mai tare-i Domnul când îi află adormiți :
,, - Nici un ceas n-ați fost in stare lângă Mine să vegheați? "
Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburați !

Tot Ierusalimul doarme, pe când Domnul priveghează,
I-a lăsat din nou s-adoarmă, mângâiați de-a lunii rază.
E mai trist ca adineauri văzând a lor neputință
De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorință.

Si in astă noapte-n care, biruie ispita fricii
Parcă nu-i ascultă ruga nici Tatăl, nici ucenicii.
Numai ce-i ce vor sa-L prindă si cu cel care-o să-L vândă
N-au sa doarmă-n noaptea asta, să pornească stau la pândă !

Iar se-ntoarce si işi frânge, prabuşit genunchii-n rugă
Precum fumul de tămâie, sfânta-i rugăciune urcă:
,, - Preaslăveşte-Ți Fiul, Tată, iată ceasul iute vine...
Că si Fiul intre oameni, Prea Slăvi-Te-Va pe Tine,

Arătat-am al Tău Nume, celor care Mi i-ai dat
Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvântul Mi-au urmat,
Când eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am făptura
Am pierdut doar ,,vânzătorul" ca să implinesc Scriptura

Si au cunoscut că toate câte le-au văzut la Mine
Toate ale Mele, Tată, sunt venite de la Tine
Către Tine vin acuma si unde veni-Voi, Eu
Vreau să vină si aceia ce-au primit Cuvântul Tău !

Ca să vadă a Mea Slavă toți acei ce Mi i-ai dat
Si-am lăsat la ei Cuvântul ca sa fie semănat,
Nu mă roag doar pentru-acela ce l-am pus semănător
Ci şi pentru cel ce crede ascultând cuvântul lor!

Să-i sfintesti pe toti, Parinte, intru adevărul Tău
Ca vor fi urâti in lume, cum am fost urât şi Eu
Si păziti au fost de Mine cât alături ii aveam
Dar acum Te rog pe Tine să-i păzeşti de cel viclean "

Si in vremea-n care astfel,plângând Domnul se ruga
Lângă El a stat un înger, alinând durerea Sa
Si-aratandu-i că în ceruri, pregătită-i biruința
Si-a venit trimis de Tatăl pentru-a-i întări voința.

E scăldat tot în sudoare...care picură cu sânge,
Care cade drept arvună a Jertfirii Lui pe Cruce
Sângele prin care Domnul ne va face fii Luminii
A-nceput întâi sa cadă în grădina cu măslinii !

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toată făptura
Când Golgota-şi cere Jertfa ,să se-mplineasca Scriptura,
Întărit cu rugăciunea ce i-a sters fiorul fricii
Se ridică si porneşte sa-şi trezească ucenicii :

,, - Ridicati-va ! Căci iată..nu o sa mai fiu cu voi
Vine cel care Mă vinde, se apropie de noi"
Dintr-o ceată numeroasă, iese Iscarioteanul
Ca să dea sărutul mortii lui Iisus Nazariteanul !

( din volumul : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii" ,editura Grafix )

Dac-aş fi crezut, Iisuse,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Dac-aş fi crezut, Iisuse,
că Tu vii aşa curând,
cum m-aş fi luptat cu somnul
să mă afli aşteptând!
Cum m-aş fi luptat cu lenea
să fiu voia Ta lucrând
– o, de-aş fi ştiut, Iisuse,
că Tu vii aşa curând!

O, de-aş fi crezut, Iisuse,
cu adevărat că vii,
cum Ţi-aş fi ieşit nainte,
ca la Sfintele Florii,
cum aş fi-mbrăcat veşmântul
sfintei Tale cununii
– o, de-aş fi crezut, Iisuse,
cu adevărat că vii!

O, de-aş şti măcar acuma
cum mă vrei Tu de curat,
de-aş putea de-acuma crede
că Tu vii ne-ntârziat,
să mă pot măcar de-acuma
pregăti cu-adevărat,
ca să nu m-alungi, Iisuse,
osândit şi lepădat!T.D.

ÎN VREMEA RĂSTIGNIRII TALE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Versuri : Eliana Popa

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale
Obrazul Sfânt eu nu l-as fi scuipat
La fel ca toti acei cu inimi goale
Ce spre Golgota, ura si-au purtat !

Eu as fi vrut să fiu o adiere
Si cu blândețe fruntea-Ti să o sterg
Să-ți scot toti spinii patimilor grele
Si rănile-n zefiri sa Ti le leg !

Un strop de rouă de-as fi fost sau ploaie
Toată puterea apei as fi strâns
Din mine revărsându-se suvoaie
Spre gura-Ti insetata ar fi curs !

Si de-as fi fost un trandafir, o floare
Spre Tine doar mireasma-mi să se verse
Petale zugravite in culoare
Ca un balsam pe răni sa Ti se-aseze.

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale,
Obrazul sfânt eu nu l-as fi scuipat
Doar l-as fi sters de sânge si sudoare
Si-n fața Ta, umil m-as fi plecat !

Din volumul ,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

Poezie de Pasti

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale ;

Simt şi acum, pe prispă, dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingăşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,

Şi-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi “ziua bună”,
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bătrână ;

Se anunţa o mare sărbătoare,
Iar martoră era şi Luna plină :
Va coborî din morţi, spre Înălţare
Iisus, a lui Maria, cu lumină !

Că începea aşa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Şi lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vânturau prin uşa din cerdac,

Ne uşuram şi trupul de povară
Şi sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam şi eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit !)

Fiind copii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, că ne rodea burtica,
Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare,
Că popa nu ştia, zicea bunica,

Dar totul se făcea cu rânduială
Şi toate le-aşezau la locul lor,
Ştiau bătrânii bine, fără şcoală,
Cum să-L primim pe-al lumii Salvator…

În miez de noapte, satu-n aşteptare,
Biserica-ntr-o horă o strângea,
Lumini se arătau pe la altare,
Iisus, Hristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paşte şi lumină,
Bunica ne dădea miel din cuptor,
Iar ouăle-aşteptau pe masa plină
Sfinţite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam
Gătit în straie noi, cum altul nu-i,
Căci noi copii-atunci, ne înnoiam
Când Se năştea şi la-nvierea Lui,

Şi câtă bucurie, ‘ntregul sat,
Ouă ciocnind cu mare şi cu mic,
“Hristos a înviat ! Adevărat !”
Pe pajiştea cusută-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,
Aceeaşi luncă mândră ca o ie,
Mi-a dat ca să le sorb licoarea lor,
Doi ochi de vis cu nume de Mărie…..

Aş vrea să vin din nou în satul meu,
În zi de Paşti, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare…..

E Paşte iar şi Hristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe, peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge…..

Simt o speranţă-n suflet cum izvoare
Din flacăra-I ce arde, tumultoasă,
La ziua şi sătucul plin de soare,
La Învierea când voi fi acasă.
Valeriu Cercel

O LACRIMĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




de Preot Sorin Croitoru

O lacrimă, și cerul dintr-o dată
Mi s-a părut mai limpede, mai clar..
Furtuna deznădejdii alungată,
Vedeam cum încolțea speranța iar..

"Dar poate Domnul încă mă iubește",
Gândeam în sufletul cel păcătos,
Și am simțit din nou cum licărește
Credința mea în mila lui Hristos..

M-am dus atunci în colțul cu icoane,
Numit de mine "micul paraclis",
Un loc de rugăciune și canoane,
Apoi privind spre Domnul, eu I-am zis:

"Stăpâne-al meu, Iisuse, Doamne Sfinte,
Din pântecele Tatălui născut,
Cuvinte veșnic, necuprins de minte,
Prin Care toată lumea s-a făcut,

Lumina lumii pururi fiitoare
Ce-nsuflețești făptura pe pământ
Și luminezi ființa gânditoare
Cu harul Tău și-al Duhului Cel Sfânt,

Iubire întrupată din Fecioara,
Ce ai cărat povara Sfintei Cruci,
Și i-ai răbdat durerea și ocara
Ca eu murind, la ceruri să mă duci,

Iubire prigonită pentru mine,
Ce-a trebuit și Crucea să Ți-o cari
În timp ce bicele mușcau din Tine,
Iubire răstignită-ntre tâlhari,

Te rog să-mi ierți purtările păgâne,
Te rog să-mi ierți căderile-n păcat,
Căci iubitor de oameni ești, Stăpâne,
Iar eu sunt om, de mâna Ta creat!

Iisuse-al meu, călcat-am în picioare
Porunca Ta cea sfântă deseori,
Nădăjduind c-o să primesc iertare
De patru sute nouăzeci de ori..

Vai, cum regret căderile-n păcate,
Făcute cu nădejdea că Tu ierți..
Acum le plâng, Iisuse-al meu, pe toate,
Căci tare rău în inimă mă cerți!..

De mii de ori mai bună-i ne-căderea
Decât căderile urmate de suspin,
Căci cine poate suferi durerea
Când arde-n noi al conștiinței chin?..

De-aceea, Doamne-al mântuirii mele,
Cu multe lacrimi spăl al meu obraz
Și mă botez îndurerat în ele,
Plângând de întristare și necaz..

Primește-mi, Doamne, astăzi pocăința,
Cum mai demult cu sfinții Tu făceai,
Căci Tu iubești, Iisuse, umilința:
Tâlhar sunt eu, primește-mă în Rai!"

O lacrimă și-un geamăt de durere
În casa mea, în micul paraclis,
Un Lazăr mort ce crede-n Înviere,
O lacrimă, și cerul s-a deschis!

DESPRE SPOVEDANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Discutand despre cele sfinte, un om mai nedus la biserica ii spuse unui calugar:

 - Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impartasanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gandesc: important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul conteaza mai putin, ca Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tau, chiar daca n-o arati nimanui...

 - Fiule, dar ce camasa frumoasa ai! – ii spuse pe neasteptate calugarul Nedumerit, omul n-a mai stiut ce sa zica, ridicand stanjenit din umeri, insa calugarul a continuat, parand ca numai camasa il intereseaza:

 - Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa? - Da – raspunse omul.
- Dar doua zile la rand, o porti? - Da, s-ar putea... 

- Dar asa, intruna, o saptamana sau o luna, o porti ? - O, nu, parinte, sigur ca nu!

 - Pai de ce? - il mai iscodi calugarul, ca si cand nu ar fi pricep urma iar o iau, dar numai curata se vede si cat e de frumoasa, ca altfel murdaria o urateste...

 - Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?! 

Taina Spovedaniei este taina renaşterii noastre spirituale.

- Ei, stiti cum e, se murdareste si trebuie spalata si ea... Spovedania este o taină în care sufletul se primeneşte, se spală, se curăţă şi se înnoieşte. 

De aceea, în perioada aceasta ocupă un loc fundamental, deoarece nu putem ajunge la Înviere fără să trecem noi înşine prin această primenire, prin această prefacere, prin această renaştere. Nu putem ajunge la Înviere fără să trecem printr-o răstignire. Cu alte cuvinte, Taina Spovedaniei presupune o răstignire a noastră, adică o răstignire a firii păcătoase pentru a redescoperi firea dintru început aşa cum ne-a gândit şi conceput Creatorul

,,acum este un timp prielnic pentru spovedanie care nu am facut inca putem sa ne spalam camasa ca INVIEREA DOMNULUI SA NE GASEASCA CURATI,, la suflet si la trup,sa nu lasam spovedania pana in ultima saptamana cand spovedania o face omul in fuga di cauza aglomeratiei,,va doresc ,,camasa curata ,,

RĂBDATI CAND SUFERITI PE NEDREPT

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel






Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa,după cum socotesc unii că e întârziere,ci îndelung-rabdă pentru voi,nevrând El ca vreunul să piară,ci ca toţi să ajungă la pocăinţă.Dar Ziua Domnului va veni ca un fur,când cerurile vor pieri cu vuiet mare,stihiile arzând se vor desface,şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.Slugilor,supuneţi-vă cu toată frica stăpânilor voştri,nu numai celor buni şi blânzi,ci şi celor greu de mulţumit.Fiindcă e un dar acesta,ca de dragul lui Dumnezeu să sufere cineva întristare,şi să rabde pe nedrept.Căci ce laudă este,dacă răbdaţi când sunteţi bătuţi pentru greşeli?Dar dacă răbdaţi suferind când faceţi bine,aceasta-I este plăcut lui Dumnezeu.Că spre aceasta aţi fost chemaţi,pentru că şi Hristos a pătimit pentru voi,lăsându-vă pildă,spre a călca pe urmele Lui" Sf.Ap.Petru(1-67)

                        Fara credinta,nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu,caci cine se apropie de Dumnezeu,trebuie sa creada ca El este,si ca se face rasplatitor celor care Il cauta.Nu platiti nimanui cu rau pentru rau.Ingrijiti-va de cele bune in fata tuturor oamenilor.Daca-i cu putinta,pe cat tine de voi,traiti in pace cu toti oamenii.Nu va razbunati singuri,iubitilor,ci dati-i loc maniei graite de Domnul,caci scris este:"A Mea este razbunarea;Eu voi rasplati!".Dimpotriva,daca dusmanul tau e flamand,da-i sa manance;daca-i e sete,da-i sa bea,caci facand aceasta,carbuni de foc vei gramadi pe capul lui.Nu te lasa biruit de rau,ci cu binele,biruieste-l.Sa umblam cuviincios,ca ziua,nu in ospete si in betii,nu in desfranari si fapte de rusine,nu in cearta si in pizma;ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos,si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.Caci voia lui Dumnezeu acesta este,SFINTIREA VOASTRA.Sa va feriti de desfranare,fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca trupul in sfintenie si cinste,nu in patima poftei - asa cum fac neamurile,care nu-L cunosc pe Dumnezeu.Caci fratilor,ati fost chemati la libertate;numai sa nu folositi libertatea,ca prilej de a sluji trupului,ci slujiti unul altuia prin iubire.Caci toata legea se cuprinde intr-un singur cuvant:Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.Dragostea îndelung rabdă;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieşte,nu se laudă,nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă,nu caută ale sale,nu se aprinde de mânie,nu gândeşte răul.Nu se bucură de nedreptate,ci se bucură de adevăr.Toate le suferă,toate le crede,toate le nădăjduieşte,toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată Sf.Ap.Pavel(3-67)

SFANTA IMPARTASANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

         Bucuria mea, dupa ce te-ai spovedit si ai primit binecuvantarea parintelui tau duhovnic sa te impartasesti, sa te apropii de Sfantul Potir cu capul putin plecat, cu inima infranta si smerita, zicand in gandul tau: Doamne, eu sunt adancul pacatului, nimeni n-a pacatuit mai mult decat mine in lumea aceasta si nu sunt vrednic sa primesc Sfanta Impartasanie, dar totusi o primesc facand ascultare de parintele meu duhovnic, si pentru Mila Ta, Doamne. Si sa nu uiti cuvantul de invatatura al Sfantului Isaac Sirul: “Crestine ortodox, unde-ti sunt lacrimile cand te impartasesti???” Asadar, asa s-ar cuveni si ar trebui, sa avem lacrimi in ochi atunci cand ne impartasim. 

Apoi, dupa Sfanta Impartasanie poti bea putina Aghiasma Mare si sa iei anafura. Jean-Claude Larchet, ne spune asa: "Daca ne impartasim, nu o facem pentru ca ne consideram vrednici de a-L primi pe Dumnezeu si de a intra in comuniune cu El, ci pentru ca suntem slabi, neputinciosi, raniti, infirmi, bolnavi si pentru ca avem nevoie de prezenta Lui in noi, in modul cel mai launtric, pentru a ne intari, pentru a ne trata ranile, a ne vindeca, pentru a ne mantui”.

 Dupa ce ai primit Sfanta Impartasanie, pentru ca Dumnezeu este CU TINE, este LANGA TINE si este IN TINE, ar trebui ca cel putin 3 zile, SA FII SURD (sa nu asculti clevetelile, barfele celor din jurul tau), SA FII MUT (adica, sa nu clevetesti, sa nu judeci pe nimeni si sa nu spui vorbe urate...), SA FII ORB (adica, sa nu vezi greselile, pacatele, partea rea din oameni). 

In Biblie, Evanghelia dupa Ioan, capitolul 6 este euharistic, vorbeste despre Sfanta Impartasanie: “Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (Ioan 6:53-59).
Preot Ioan 🛎.

RUGACIUNE PENTRU PARINTELE DUHOVNIC

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care pe desfranatul si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea aceasta a mea, pentru robul Tau, duhovnicul meu (ex. Ioan preotul), ales de catre Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa precum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc. Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, pentru ca eu, oaia cea ratacita, sa pot pune inceput bun de pocainta. Cerceteaza-l degrab si vezi nevoile lui. Vindeca-l de toata boala si de toata intinaciunea trupeasca si de slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele. Sporeste-i intelepciunea, indelunga-rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca. Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui. Da-i minte luminata si pricepere Sfanta care pogoara de la Tine, Imparatul Luminilor. Bine sporeste in el, Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin!

VREDNICIA CLIPEI ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, iata ce spune Dumnezeu: „In ce te voi gasi, intru aceea te voi judeca” (Iezechiel 33:20). Te-a aflat El in lacrimi de adevarata cainta si invinuire de sine, spovedit si impartasit? Te-a gasit spunand: “Am gresit la cer si inaintea Ta” (Luca 15:18). Vezi, intr-o singura clipa Dumnezeu ia o hotarare: TE MANTUIESTE sau TE OSANDESTE! Iata, aceasta este VREDNICIA CLIPEI! Sfantul Isaac Sirul, ne invata asa: "Viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem fiecare dintre noi, prin FAPTELE NOASTRE, prin CUVINTELE NOASTRE si prin GANDURILE NOASTRE. Cat suntem inca in viata aceasta, putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun, corectam “capitole” din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite! Dar, atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe “cartea vieții” noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul mortii si ziua judecatii" (Sfantul Isaac Sirul). Iar Sfantul Parinte Ioanichie Balan, spune: "Moartea s-a apropiat de noi si NU NE SPOVEDIM. Sfarsitul a venit si, totusi, NU NE IUBIM. Bolile si suferintele ne-au cuprins, dar, NU IERTAM DIN INIMA pe fratele nostru. Citim carti sfinte, dar NU NE CUTREMURAM. Ne rugam putin, lipsim de la Biserica, NU MILUIM PE SARACI, suntem stapaniti de nepasare, impietrire si griji pamantesti. De aceea, NIMIC NU SPORIM si ne cheltuim in desert viata aceasta scurta”. Cine are minte sa ia aminte la cele de sus cuvinte! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.