Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

             Daca ar fi sa gasesc o alta denumire pentru Sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, as opta pentru "Sarbatoarea dragostei lui Hristos". Aceasta pentru ca mi se pare ca in aceasta zi ii sarbatorim pe cei doi Apostoli in care dragostea lui Hristos a lucrat in modul cel mai socant cu putinta. De asemenea, sarbatoarea de azi ne arata ca Hristos, prin lucrarea minunata a dragostei Lui, ii face frati pe cei care mai inainte erau dusmani.

Pavel, sau Saul cum era numit la acel moment, a fost unul dintre cei mai mari prigonitori ai Apostolilor lui Hristos. In fervoarea sa pentru legea iudaica, Saul a prigonit atat de tare Biserica lui Hristos, incat aproape a desfiintat-o pe cea din Ierusalim. Ucenic al lui Gamaliel, Saul era foarte invatat in teologia iudaica si era probabil pe drumul care ducea la cele mai inalte demnitati iudaice. Cu siguranta, Saul era privit de crestini ca unul dintre inainte-mergatorii lui Antihrist.

De cealalta parte, Petru era fostul Simon, pescar impreuna cu fratele sau, Andrei. Dupa cum bine stim, Andrei este cel ce a ajuns sa pescuiasca oameni pe tarmul Marii Negre si este Ocrotitorul Romaniei. Fratele sau, insa, a avut probabil cea mai tumultoasa relatie cu Hristos dintre toti Apostolii. Este binecunoscuta lepadarea lui Petru de Hristos in momentul Patimilor Mantuitorului. Cu cateva ore in urma, Petru declarase ca va merge cu Hristos pana la moarte.

Ce schimba insa situatia? Cursul istoriei este nemilos, in mod normal Saul nu ar fi devenit niciodata Pavel, iar Petru ar fi sfarsit probabil asemanator lui Iuda. Dar Hristos a inviat, luminand lumea; mortii s-au ridicat din morminte si ceea ce omului i se parea cu neputinta a fost realizat de Dumnezeu.

Petru s-a pocait cu lacrimi de lepadarea sa, si a crezut pana la moarte in Invierea Mantuitorului. El, care adormise la rugaciune dar vrusese sa-L apere cu arma pe Hristos, care L-a urmat catre Patimi dar s-a lepadat de El de trei ori intr-un timp atat de scurt, a "plans cu amar"; si apoi, dupa Pogorarea Sfantului Duh, dragostea pentru Hristos, insufletita de lucrarea Mangaietorului, a izbucnit in lume si n-a mai fost nimic care s-o poata stavili. Moartea sa la Roma este o izbanda a vietii in Hristos, incununarea jertfelniciei cu care s-a impodobit Petru, cel de dupa Inviere.

Iar Saul a devenit Pavel, pentru ca Necunoscutul i s-a aratat pe un drum din Asia Mica. Ce schimbare naucitoare! Cel care ii prigonea cu furie pe ucenicii Domnului, ajungea in cativa ani sa declare: "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine". Pavel este fara indoiala cea mai uimitoare rasturnare de situatie din istorie. Pavel nici macar nu L-a vazut pe Hristos atata timp cat Acesta a propovaduit pe pamant. Duhul Sfant i L-a facut insa atat de cunoscut dupa convertire, incat fostul prigonitor, cel care nu-L cunoscuse pe Hristos decat ca pe un obiect al urii sale, le scria crestinilor din Roma: "Cine ne va desparti de iubirea lui Hristos? Oare necazul? sau stramtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golatatea? sau primejdia? sau sabia?!".

Pe cei doi Apostoli, noi, Biserica lui Hristos, ii numim "mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori". Ei sed pe scaunele pe care li le-a gatit Hristos mai inainte de intemeierea lumii si sunt "mai intai sezatori" tocmai pentru ca au fost mai intai "lumii invatatori"; pentru ca au cucerit lumea, mai mult decat ar putea s-o faca vreodata un imperiu. Iar arma cu care au luptat este imbatabila, pentru ca de atunci si pana acum dragostea lui Hristos nu a dat gres niciodata.

Paul Cocei

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfintii-apostoli-petru-pavel/petru-pavel-sarbatoarea-dragostei-hristos-125300.html

Rugăciune catre Sf Ioan Rusul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

    Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălţat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Ştiu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Ştiu că prin boala trupului, sufletul se curăţeşte, şi că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea şi mă depărtează de rugăciune.
De aceea dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulţimea de copii spre bucuria părinţilor lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei şi l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.
Ştiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viaţa mea în mâinile tale şi mijloceşte precum ştii mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere şi ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputinţelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduieşti fără şovăială, noule doctor fără-de-arginţi, ca văzând aceasta să-ţi mulţumesc ţie şi să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!

ACATISTUL SFINTEI TREIMI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Smerenia...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


,,Smerenia este puterea dumnezeiască care scoate tot ceea ce este mândru în noi, scoate orice păcat, orice patimă, până ce o nimiceşte în totalitate. Şi noi dobândim acea odihnă a sufletului . Odihna sufletelor noastre…De aceasta duce lipsă omul astăzi, noul om modern. Iată, smerenia îi înapoiază omului Raiul, îi înapoaiază Împărăţia Cerurilor.Ce fel de putere, ce putere dumnezeiască se ascunde înaceasta sfântă virtute a lui Hristos.
A ta este Împărăţia Cerurilor atunci când te smereşti, iar până atunci ce fel de împărăţie este (întru tine)? Dacă păcatul împărăţeşte în tine, păcat după păcat creează iadul, şi atunci ce porţi în tine? Iadul, întregul iad. De aceea , ia aminte la fiecare păcat , chiar şi la cel mai mic, cum tulbură sufletul, tulbură inima. Dacă tu eşti aşezat, dacă l-ai săvârşit astăzi, noaptea îţi este neliniştită; dacă nu l-ai mărturisit, nu doar noaptea, ci şi ziua de mâine şi de pomâine şi toate zilele, până când îl vei spovedi, sunt lipsite de linişte şi pline de o anume teamă lăuntrică, de un oarecare tremur………………………..
Domnul, în Biserica Sa, stă la dispozitia oricui. De voia ta depinde să-L îmbrăţişezi şi să-L primeşti. De voia ta depinde dacă vei alunga din inima ta mândria şi o vei umple de smerenia lui Hristos. Dacă nu voieşti, Domnul nu te fortează. Dacă nu vrei, nu se va întâmpla nimic.. Aceasta înseamnă să alegi iadul , să alegi viaţa veşnică în chinurile iadului. Ai optat pentru stăpânul tău, pentru veşnicul tău stăpânitor – pentru cine? Pentru diavol, pentru satana, dumnezeul mândriei , dumnezeu mincinos. Cuvinte înfricoşătoare, dar adevărate.
Ce lucru este cel mai trebuincios ţie, mie, fiecărui om, fiecărei făpturi omeneşti? Să se smerească înaintea Domnului tuturor lumilor, să se smerească înaintea Domnului Hristos, Care are o nemărginită smerenie dumnezeiască. Îl va primi pe păcătos, pe pocăit, şi îi va arăta calea mântuirii…………………………….
Smerenia este mântuirea. Pentru mântuire nu se cere nimic deosebit, niciun fel de mari jertfe materiale, doar un singur lucru: smeriţi-vă înaintea Domnului Hristos. Şi atunci El ne dăruieşte totul.Cum putem să nu luăm seama şi să împlinim poruncile Sale? Dacă nu ne rugăm, dacă stai înaintea Sa nerugându-te Lui. Şi cea mai bună rugăciune, rugăciunea care te mântuieşti negreşit de toate felurile de moarte şi aduce învierea fiecărei făpturi omeneşti, aceasta este rugăciunea vameşului pocăit:<>.
(Sfântul Iustin Popovici – Cuvinte despre vesnicie)

Rugăciune către Sfintul Apostol şi Evanghelist Ioan

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

     Cu credinţă, cu dragoste şi cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule şi prietenul cel preaiubit al lui Hristos, şi cu toată umilinţa te rugăm să ne ajuţi nouă, nevrednicilor, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu linişte şi cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum şi spre a nu cădea noi în laturile şi cursele cele prea meşteşugite ale răilor oameni şi ale viclenilor diavoli.
Pe tine, vulturule cel preaînalt zburator al teologiei, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său Har minţile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi şi noi înţelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu şi a cunoaşte dogmele dreptei credinţe şi minunile cele din Legea Sa, şi spre a lucra şi noi, după putere, pe cele ce le vom înţelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu şi dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuţi cu a ta mijlocire către Domnul, pentru ca şi noi prin Darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată virtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca, prin ajutorul şi mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuţi ale mâniei şi ale poftelor trupeşti, precum şi de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc şi care, ca nişte nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic şi apostol, care de către Domnul, fiu al Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici ai fost numit, şi căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilinţa şi zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, care este şi Maica Domnului, Maica ta şi Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijloceşti pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă şi îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieţii noastre, nici în ceasul sfârşitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui şi ne va judeca. Amin!

PRIETEN DRAG,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Am invatat că-n viata asta oricâti prieteni ai avea
Oricâti ti-ar spune cu iubire, că pentru ei insemni ceva,
E doar o cruntă amagire, ajunge doar o vorbă rea
Si nu mai esti la fel de ,,drag", asa cum iti spuneau candva !

Am invatat că-n viata asta, să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se departează ca adierea de zefir !

Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt in preajma ta
Desi incerc să-ti fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea!
Si vorba ce-mi spunea bunicul, răsuna iar in gândul meu :
,, Copilă, sa nu-ti faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu

Ca niciodata să nu suferi, tu să nu-ti pui nadejdea-n om
Sa il iubesti pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn
Dar sa nu ceri in schimb nimic, numai atat...sa ii iubesti
Că astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfânta o-mplinesti !

Să nu astepti o vorba bună,sa nu astepti ceva curat
Că Domnul Tau Hristos, Prea Bunul , nici El, nimic n-a asteptat,
Sa fi tu cel ce-ntinzi o mana, chiar dac-ar fi să te lovească
Si dragostea ce le-o arati, cu răul sa ti-o răsplătească!

Priveste cu nădejde sfânta, la Cel in cuie tintuit
Vândut si părăsit pe Cruce, de cei pe care i-a iubit
Doar El să-ti fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El si pe nevrednic il poate vesnic mângâia,

Doar El iti poate sterge-n taină, obrazul trist si-nlăcrimat
Doar El iti poate-ntinde mâna când alti prieteni te-au uitat !
Că omul astazi nu mai stie să poarte si durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa "

Versuri Eliana Popa

Înălțarea

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Se Înaltă Hristos în cerul deschis,
Departe de zarvă și gloata nebună,
Un înger vorbește de raiul promis 
Și are nădejdea înfiptă pe strună.

Altarul se-aprinde în flacără vie
Lumini necreate lucesc în sfârșit
Cer și pământ sunt împreună,
Prin jertfa suprema s-au întâlnit!

Serafimi și îngeri și-acoperă ochii,
Lumina-i orbește când cerul e plin,
Cățuia se-aprinde în inima popii
Și umple biserica toată cu mir.

Mireni din strană oftează ușor
E taina acesta mult prea înaltă,
O inimă vie în piept încă saltă
Profundă traire ce n-am s-o măsor...

La o icoană a plâns busuiocul,
Aprins de Lumină s-a înfiorat
Așteaptă de-o vreme să vină sorocul
Să vadă norodul tot vindecat!

Camelia Cristea

Iesi de la mine , Doamne, ca sunt om pacatos (Luca 5:8)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 - Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi (Matei 22:14)

Versetul este parte dintr-una din pildele Mantuitorului: 

1. Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: 2. Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. 3. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină. 4. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. 5. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; 6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. 7. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. 8. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. 9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă. 10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. 11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, 12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. 13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. 14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

Arhimandrit Siluan Visan – Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos

Facut-a si va mai face minuni Domnul cu noi. Exista momente in care suntem constienti de faptul ca fara ajutorul Lui nu am putea face nimic. Din pacate insa, ne este mai usor sa ne incredem in noi, decat in iubirea si Mila Lui.

Bineinteles ca titlul este verset din pericopa Evanghelica a pescuirii minunate. Si as vrea sa il privim ca o balanta in care avem de o parte “iesi de la mine”, piatra din capul unghiului “Doamne”, si de cealalta parte “ca sunt om pacatos”.

Sfânta Evanghelie după Luca

Capitolul 5

1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, 2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. 3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. 4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. 5. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. 6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. 7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde, 8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.

“Iesi de la mine”

Cu tristete mare am observat de multe ori ca exista si oameni care nu-L vor pe Dumnezeu, ci incearca sa-si umple golul existentei cu lucruri trecatoare si daunatoare, atat sufletului, cat si trupului; iar in fata bolii si a mortii isi arata adevarata bogatie.

Sunt oameni care nu au inteles cuvantul Evanghelic, caci nu s-au putut smerii; dar mai presus de toate, nu s-au putut iubi decat pe ei. Le este greu sa vada Adevarul, dar n-au incetat niciodata sa creada ca tot ce spun si fac ei, este drept; fara sa caute dreptatea lui Dumnezeu si Imparatia Lui. (cf Matei 6, 33)… Mai mult decat atat, au strans bogatii aici “unde molia si rugina le strica, si unde furii le sapa si le fura”. (Matei 6, 19)

Le este mai usor sa zica “iesi de la mine, Doamne”, caci n-au privit niciodata cu atentie chipul rastignit al Mantuitorului. Au preferat necredinta crezand ca au o scuza, dar n-au gandit ca suntem oameni trecatori prin aceasta viata, si “daca este ceva cutremurator, nu este faptul ca murim, ci ca nu vom muri niciodata”, spunea Pr. Savatie.

Chiar si noi cei care incercam sa dam viata credintei prin urmarea lui Hristos, de multe ori n-am inteles cine-i Fericitul pe acest pamant. Fericiti sunt: cei saraci cu duhul, cei ce plang, cei blanzi, cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, cei milostivi, cei curati cu inima, facatorii de pace, cei prigoniti pentru dreptate, cei ce cred…

“Ca sunt om pacatos”

Oricat ni s-ar parea de ciudat, nu exista lucru mai de pret ca smerenia. A recunoaste ca esti pacatos este primul pas de intoarcere catre Casa Parinteasca, din Parabola Fiului risipitor. Bratele Domnului sunt deja deschise…

Si inca ceva. Toti am trecut prin situatii critice in care se cerea sa dam inapoi ca sa fie pace, incercand sa ne aparam dreptul si parerea. Cine a fost cel castigat, cel care a reusit sa faca pace sau cel care din mandrie insista? Cel care s-a smerit, sau cel care s-a inaltat pe orgoliul lui?

Cei ce cred in Hristos cu adevarat de multe ori plang dar raman blanzi, sunt milostivi si curati cu inima; facatori de pace, dar flamanzesc si inseteaza de dreptate; caci de cele mai multe ori sunt prigoniti… Fiecare dupa puterea lui.

Pentru cel ce-si recunoaste pacatosenia, orice clipa de pocainta este ca o plimbare pe valurile marii, acestei vieti infurtunate, cand Mantuitorul il tine de mana si pasesc impreuna.

“Sa stam bine, sa stam cu frica” si sa cugetam adanc ce alegem sa facem in viata: sa iubim dupa cum ne-a invatat Hristos sau sa ne iubim numai pe noi?!

“Exista trei feluri de oameni: trupesti, sufletesti si duhovnicesti.

 

Omul trupesc cauta odihna, iubeste laudele, nu vrea sa-si taie voia inaintea celorlalti, se apara pe sine insusi, si cauta toate cele ce sunt spre odihna sa.

Cel sufletesc nu vrea sa nedreptateasca, dar nu vrea nici sa fie nedreptatit; nu osandeste, dar nu vrea nici sa fie osandit. Daca sufera vreo nedreptate, nu carteste, insa se intristeaza si se mahneste ca i-au facut asa ceva oamenii.

Iar cel duhovnicesc, daca este nedreptatit se bucura, daca i se taie voia se veseleste si orice rau i s-ar intampla, se vede pe sine insusi vinovat”. (Sf. Anthim din Hios)   

 http://www.crestinortodox.ro

Altă cruce, alte răni

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                  
Doamne, pentru ce mai curge
Sângele-Ţi din coastă iar?
Cine azi Te mai străpunge?
Înnoind al Tău calvar?

“Viaţa ta, răspunde Domnul
Cea cu duh nepocăit
Mă răneşte prin păcate
Şi mă ţine răstignit.

Ranele pricinuite
De păgâni şi de evrei
S-au închis, iar tu creştine?
Mă străpungi mai rău ca ei!

Sângele răscumpărării
Pentru tine s-a vărsat,
Scoală-te prin pocăinţă
Nu fi slugă la păcat!”

Nu te mânia, Stăpâne,
Tu cunoşti fiinţa mea
Că se pleacă totdeauna
Către lumea asta rea.

Uşurează-mi, Doamne, trupul
Căci apasă prea tiran
Şi-mi înăbuşă simţirea
Sufletului meu sărman!

Până mă pogor în groapă
Dăruieşte-mi Harul Sfânt
Ca să-mi spăl mereu cu lacrimi
Întinatul meu veşmânt.

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

VINDECAREA DE LA VITEZDA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

        De câte ori citesc această minune pe care a făcut-o Domnul nostru la scăldătoarea Vitezda mă emoționez.. Un om paralizat, care crede că e al nimănui ("n-am om"), descoperă că toată viața sa a fost cercetat cu atenție în mare taină de Dumnezeu. Și acum, iată, după treizeci și opt de ani de paralizie, Dumnezeu Însuși vine la el! Cum nu ai om, sărman bolnav?.. Dumnezeu-Omul te vizitează în persoană, te caută prin mulțime, vine să te întrebe de sănătate, iar tu te crezi singur pe lume??
Da, am ajuns la punctul care mă emoționează cel mai tare.. Domnul îl întreabă pe omul care A RĂBDAT ÎN TĂCERE atâția ani de boală: "Vrei să te faci sănătos"? Imaginați-vă sublimul situației: nu un doctor cunoscut, un abil vindecător, pune această întrebare, ci Însuși Dumnezeu, Cel Care construiește oameni! Doctorii spun de multe ori pacienților: "Numai Dumnezeu poate să vă ofere vindecarea", iar acum, la Vitezda, Dumnezeu a venit ca să vindece! Doctorii spun în cazuri foarte dificile: "Numai Dumnezeu poate să facă o minune în cazul dumneavoastră", iar acum, la Vitezda, Dumnezeu a venit ca să facă minunea!
Câtă grijă, câtă gingășie, câtă iubire de oameni.. "Vrei să te faci sănătos?".. Dar oare nu aceasta este dorința bolnavului, de a deveni sănătos?.. Bărbatul acesta paralizat, dragii mei, își luase grija de la sănătate.. Nu mai spera, pentru că "nu avea om", ca să îl ajute și pe el.. De aceea Domnul nostru îi "stârnește" din nou dorința de vindecare: "VREI"? 
Domnul îi demonstrează imediat că nu-i singur pe lume, căci iată, El este acolo și-i pasă de boala sa.. Apoi îi demonstrează imediat că se poate vindeca, vindecându-l!
Eu am învățat un lucru important din această întâmplare. Am învățat că Dumnezeu este prietenul nostru, al tuturor deodată, și al fiecăruia în parte. Am învățat că El suferă alături de cei suferinzi, chiar dacă de multe ori suferința se naște din păcatele făcute de noi: "..De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie și mai rău ". Am învățat că dacă crezi cu adevărat în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu vei fi niciodată singur în viață.. Am învățat că în marile necazuri și dureri ale vieții este mereu aproape Domnul, cu întrebarea Sa blândă: "VREI?"..
Am învățat că Iisus Hristos este împlinirea dorințelor noastre de mântuire, că El este sfârșitul bolilor și al plânsurilor noastre..
Lui fie slava, puterea, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor, amin!
Hristos a înviat!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

PREDICĂ LA IZVORUL TĂMĂDUIRII- Sfintirea Apei Mici

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

FRAGMENT DIN SLUJBA DE LA IZVORUL TĂMĂDUIRII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Predică la a treia zi de Pasti

       

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

DE CE NU VII? Poezie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 - Costache Ioanid

"De nu vii de pe cărări străine
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire,
și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând,
un fiu pierdut să râdă în neştire
și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...

De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape
şi Harul Meu, în ceasul tău suprem?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veşnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ţi aleg!

De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,
cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plânge-amar, dar poate prea târziu!

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire
și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând,
un fiu pierdut să râdă în neştire
și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?"

Costache Ioanid

Veniţi ca să-L primiţi pe Hristos

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Veniţi ca să-L primiţi pe Hristos, veniţi să luaţi lumină din Lumina Lui, veniţi ca să luaţi adevăr, înţelepciune, iubire din Adevărul, Înţelepciunea, Iubirea adusă de El în lume. 

Nu lumina lumânărilor este cea pe care o vestim noi. Nu la lumina lumânărilor se limitează lumina de Paşti. Iisus Hristos este lumina lumii care a biruit întunericul. Ultimul duşman, moartea trupească şi sufletească a fost învinsă.

Adevărul a biruit minciuna şi viclenia. Iubirea a topit răutatea, ura, răzbunarea. Acesta este marele eveniment al zilei de astăzi şi credinţa vieţii noastre. Noi, cei ce vieţuim în întuneric am primit, prin Învierea Domnului „arvuna” Învierii noastre şi a vieţii veşnice.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 232-233)

"Gânduri de Înviere,,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

-Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru dânsa! ( slujba Paștelui)

- Din taina nopții sfinte se aud glasuri când îngerești, când pământești, cuvinte ce cutremură pământul și deschid mormintele drepților, precum Evanghelia ne arată despre Învierea lui Hristos din ,,mormântul gol dar plin de lumină" comfirmându-ne că Stăpănul vieții și al Biruitorul morții sărbătorește taina mântuirii oamenilor în Cer, pe Scaunul Slavei cu Tatăl și cu Duhul toate umplându-Le, Cela ce este Necuprins.

- Toate cele pătimite de Hristos în săptămâna patimilor, vânzarea, prinderea, dezamăgirea, părăsirea de către ucenici, judecata nedreaptă, jignirile și sărutul viclean al Iudei, batjocura de la curtea lui Ana și Caiafa, batjocura poporului la pretoriu în fața lui Pilat, scuipările, lovirile, hlamida, coroana de spini, lanțurile, palmele, trestia, oțetul cu fiere, purtarea crucii de rastignire, calvarul și prăbușirile sub povara crucii; apoi pironirea sfintelor Sale mâini și picioare, ridicarea crucii și batjocura celor din dealul Golgotei, ..".de ești Fiul lui Dumnezeu dă-te jos de pe Cruce, mântuiește-Te pe Tine cum i-ai mântuit pe alții"...!

- Toată acestă durere a vinerii celei mari, care aduce doliu în Cer si pe Pământ, deodată este uitată și ștearsă de puterea zilei celei neînserate a veșnicei iubiri dumnezeiești.

- După vinerea lacrimilor și întristării, a durerii sufletești sfâșietoare, vin și semnele bucuriei, semnele iubirii, semnele luminii, semne ce vor lumina și preamări această noapte sfântă de mântuire.

-Vin zorile veșnicei zile pe care a făcut-o Domnul, să ne odihnim și să ne veselim veșnic întrânsa, vine Ziua Învierii, să ne bucurăm popoare, vine după vineri, să nu uitați frați creștini, vine DUMINICA, ziua cea veșnică care ne va ține cu Hristos prin credința, iubire, rugăciune și Euharistie ,,F.A.cap 2.vers.42.

Duminica Invierii și împăcării cu Tatăl prin jertfa de iubire supremă a Fiului: Cruce, Moarte și Înviere.

- HRISTOS A ÎNVIAT-

- Cuvântul părintelui Calistrat, de la Mănăstirea Vlădiceni, Iaşi -în noaptea de Înviere. 08.04.2018

HRISTOS A INVIAT !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

    Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
    Al mortţii rece spirit se strecura-n tăcere;
    Un singur glas îngână cuvintele de miere,
    Închise în tratajul străvechii evanghelii.

    C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
    Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă,
    Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
    Că de trei zile-nvînge, cumplit muncindu-şi prada.

    O muzică adaâncaă şi plină de blândeţe
    Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
    "Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
    Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe,

    Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
    Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
    În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
    A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".

    Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
    Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
    Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
    Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

    Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
    Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
    Cum din mormânt răsare Hristos învingător,
    Iar inimile toate s-unesc în armonie:

    "Cântari şi laude-nălţăm
    Noi, Ţie unuia,
    Primindu-l cu psalme şi ramuri,
    Plecaţi-vă neamuri,
    Cântând Aleluia!

    Hristos au inviat din morţi,
    Cu cetele sfinte,
    Cu moartea pre moarte călcând-o,
    Lumina ducând-o
    Celor din morminte!"

    Mihai Eminescu

Vei veni Iisuse ...Cântă Preot Visarion Iiugulescu

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

DACĂ N-AI !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Versuri: Eliana Popa

Daca n-ai nimic în pungă pentru bietul om sărman
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi in loc de ban!
Călător ce-ți bate-n poartă, nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fi gazdă, dă-i un strop de apă rece!

Iar de-ai dat un ban in silă, aruncându-l cu dispret,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire
A purtat păcatul lumii, cu cereasca Sa iubire !

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate
Nu a vindecat leproșii judecandu-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul nu i-a socotit trădarea
Nici nu a cerut la Tatăl pentru fapta-i, răzbunarea!

Astăzi nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul,
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă !

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei
Mici la suflet, goi de lacrimi și-n biserici farisei
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele !

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem in cer un Domn,
Si-a primit să fie Jertfă, pentru toti, un singur OM !

Eliana Popa

Să ne rugăm...PENTRU CEI DIN CERURI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...