”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Am invatat că-n viata asta oricâti prieteni ai avea
Oricâti ti-ar spune cu iubire, că pentru ei insemni ceva,
E doar o cruntă amagire, ajunge doar o vorbă rea
Si nu mai esti la fel de ,,drag", asa cum iti spuneau candva !
Am invatat că-n viata asta, să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se departează ca adierea de zefir !
Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt in preajma ta
Desi incerc să-ti fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea!
Si vorba ce-mi spunea bunicul, răsuna iar in gândul meu :
,, Copilă, sa nu-ti faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu
Ca niciodata să nu suferi, tu să nu-ti pui nadejdea-n om
Sa il iubesti pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn
Dar sa nu ceri in schimb nimic, numai atat...sa ii iubesti
Că astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfânta o-mplinesti !
Să nu astepti o vorba bună,sa nu astepti ceva curat
Că Domnul Tau Hristos, Prea Bunul , nici El, nimic n-a asteptat,
Sa fi tu cel ce-ntinzi o mana, chiar dac-ar fi să te lovească
Si dragostea ce le-o arati, cu răul sa ti-o răsplătească!
Priveste cu nădejde sfânta, la Cel in cuie tintuit
Vândut si părăsit pe Cruce, de cei pe care i-a iubit
Doar El să-ti fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El si pe nevrednic il poate vesnic mângâia,
Doar El iti poate sterge-n taină, obrazul trist si-nlăcrimat
Doar El iti poate-ntinde mâna când alti prieteni te-au uitat !
Că omul astazi nu mai stie să poarte si durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa "
Oricâti ti-ar spune cu iubire, că pentru ei insemni ceva,
E doar o cruntă amagire, ajunge doar o vorbă rea
Si nu mai esti la fel de ,,drag", asa cum iti spuneau candva !
Am invatat că-n viata asta, să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se departează ca adierea de zefir !
Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt in preajma ta
Desi incerc să-ti fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea!
Si vorba ce-mi spunea bunicul, răsuna iar in gândul meu :
,, Copilă, sa nu-ti faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu
Ca niciodata să nu suferi, tu să nu-ti pui nadejdea-n om
Sa il iubesti pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn
Dar sa nu ceri in schimb nimic, numai atat...sa ii iubesti
Că astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfânta o-mplinesti !
Să nu astepti o vorba bună,sa nu astepti ceva curat
Că Domnul Tau Hristos, Prea Bunul , nici El, nimic n-a asteptat,
Sa fi tu cel ce-ntinzi o mana, chiar dac-ar fi să te lovească
Si dragostea ce le-o arati, cu răul sa ti-o răsplătească!
Priveste cu nădejde sfânta, la Cel in cuie tintuit
Vândut si părăsit pe Cruce, de cei pe care i-a iubit
Doar El să-ti fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El si pe nevrednic il poate vesnic mângâia,
Doar El iti poate sterge-n taină, obrazul trist si-nlăcrimat
Doar El iti poate-ntinde mâna când alti prieteni te-au uitat !
Că omul astazi nu mai stie să poarte si durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa "
Versuri Eliana Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)