Smerenia...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


,,Smerenia este puterea dumnezeiască care scoate tot ceea ce este mândru în noi, scoate orice păcat, orice patimă, până ce o nimiceşte în totalitate. Şi noi dobândim acea odihnă a sufletului . Odihna sufletelor noastre…De aceasta duce lipsă omul astăzi, noul om modern. Iată, smerenia îi înapoiază omului Raiul, îi înapoaiază Împărăţia Cerurilor.Ce fel de putere, ce putere dumnezeiască se ascunde înaceasta sfântă virtute a lui Hristos.
A ta este Împărăţia Cerurilor atunci când te smereşti, iar până atunci ce fel de împărăţie este (întru tine)? Dacă păcatul împărăţeşte în tine, păcat după păcat creează iadul, şi atunci ce porţi în tine? Iadul, întregul iad. De aceea , ia aminte la fiecare păcat , chiar şi la cel mai mic, cum tulbură sufletul, tulbură inima. Dacă tu eşti aşezat, dacă l-ai săvârşit astăzi, noaptea îţi este neliniştită; dacă nu l-ai mărturisit, nu doar noaptea, ci şi ziua de mâine şi de pomâine şi toate zilele, până când îl vei spovedi, sunt lipsite de linişte şi pline de o anume teamă lăuntrică, de un oarecare tremur………………………..
Domnul, în Biserica Sa, stă la dispozitia oricui. De voia ta depinde să-L îmbrăţişezi şi să-L primeşti. De voia ta depinde dacă vei alunga din inima ta mândria şi o vei umple de smerenia lui Hristos. Dacă nu voieşti, Domnul nu te fortează. Dacă nu vrei, nu se va întâmpla nimic.. Aceasta înseamnă să alegi iadul , să alegi viaţa veşnică în chinurile iadului. Ai optat pentru stăpânul tău, pentru veşnicul tău stăpânitor – pentru cine? Pentru diavol, pentru satana, dumnezeul mândriei , dumnezeu mincinos. Cuvinte înfricoşătoare, dar adevărate.
Ce lucru este cel mai trebuincios ţie, mie, fiecărui om, fiecărei făpturi omeneşti? Să se smerească înaintea Domnului tuturor lumilor, să se smerească înaintea Domnului Hristos, Care are o nemărginită smerenie dumnezeiască. Îl va primi pe păcătos, pe pocăit, şi îi va arăta calea mântuirii…………………………….
Smerenia este mântuirea. Pentru mântuire nu se cere nimic deosebit, niciun fel de mari jertfe materiale, doar un singur lucru: smeriţi-vă înaintea Domnului Hristos. Şi atunci El ne dăruieşte totul.Cum putem să nu luăm seama şi să împlinim poruncile Sale? Dacă nu ne rugăm, dacă stai înaintea Sa nerugându-te Lui. Şi cea mai bună rugăciune, rugăciunea care te mântuieşti negreşit de toate felurile de moarte şi aduce învierea fiecărei făpturi omeneşti, aceasta este rugăciunea vameşului pocăit:<>.
(Sfântul Iustin Popovici – Cuvinte despre vesnicie)