SFANTA SI MAREA MARTI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                   Rugăciunea zilei de marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.
***

În Sfînta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

                                                                    O, DOAMNE !
(versuri : Eliana Popa)

As îndrăzni Hristoase să Te rog
Să ne mai rabzi, dar parcă-mi e rusine
Când îl privesc pe omul ce , deloc
Nu-si mai ridică, Doamne, ochii către Tine !


Si spini au înflorit in pieptul lor
Din care-Ti împletesc cu sârg, cununi
Si cuiele se otelesc de zor
Si iadul isi trimite legiuni !

Privesc la Chipu-Ti Sfânt si mă-nfior
De nepăsarea care-mbracă omenirea,
Iar rănile-Ti de cui si-n mine dor
Privind cum răul isi întinde stăpânirea.

O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic
Înainte de-a deschide si ultima pecete
Nu-s vrednic să Te rog...sunt cel mai mic
De nu strigăm acum, striga-vor mii de pietre !

Si cat de dulce esti Mărite Doamne,
Dar câți din noi doresc să Te mai guste?
Pentru Iubirea Ta nu mai e foame
Si nici constiinta nu-i, ca sa ne mustre.

Dar vino, Doamne iar cu biciu-n mâna
Si nu-i lăsa sa Te mai răstignească
Si nici cununi de spini pe cap să-ți pună
Nici Sfantu-Ti nume să il mai hulească !