DENIA ACATISTULUI BUNEI VESTIRI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

               „Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele! Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii!”
Denia din seara aceasta se numește Denia Acatistului Bunei Vestiri si amintește de Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos și de minunea eliberării Constantinopolului de invazia perșilor și a avarilor.
Acatistul Bunei Vestiri recapitulează învățătura despre întruparea și nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, dar și ajutorul pe care îl primesc cei ce se roagă Maicii Domnului.
„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare”, spunea cândva Ecclesiastul. La acest „nimic nou sub soare”, Sfântul Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea) avea să replice: „Singurul eveniment nou sub soare este întruparea Fiului lui Dumnezeu”.
Părinţii filocalici vorbesc despre acest act al Întrupării ca despre cel mai minunat eveniment care s-a întâmplat, eveniment uimitor şi neasemuit pentru umanitate. Nu păcatul sau diavolul au determinat acest act, care a fost atât un act de restaurare, cât şi unul de dragoste. Chiar dacă Adam nu ar fi greşit, Fiul lui Dumnezeu tot S-ar fi întrupat, căci aspiraţia eternă a creaturii este unirea cu necreatul.
Căderea, însă, a imprimat Întrupării caracterul de golire de slavă, de negrăită smerenie a lui Dumnezeu. Dacă Adam nu ar fi căzut în păcat, Fiul lui Dumnezeu tot S-ar fi întrupat, însă nu mai erau necesare crucea şi suferinţele Noului Adam.
Denia din seara aceasta își are originea în intervenția miraculoasă a Maicii Domnului în timpul atacării Constantinopolului de către perși și avari, în 7 august 626. În timp ce împăratul Heraclie se afla într-o expediție în Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a făcut procesiuni cu lemnul Sfintei Cruci, cu icoana „nefăcută de mână” a lui Hristos și cu veșmântul Maicii Domnului și a încurajat poporul să înalțe rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu.
Râvna locuitorilor a fost atât de mare, încât au reușit să respingă inamicul. În semn de mulțumire, întreg poporul capitalei a petrecut noaptea victoriei cântând în picioare Imnul Acatist al Bunei Vestiri în biserica Maicii Domnului de la Vlaherne.
În lucrarea „Triodul explicat”, Makarios Simonopetritul afirmă că această comemorare nu este însemnată doar pentru locuitorii Constantinopolului din vechime, ci și pentru noi, cei care suntem asediați neîncetat de diferite patimi. Așadar, acum nu mai vorbim de un atac asupra unei cetăți, ci de un atac asupra ființei noastre din partea demonilor. Cerem, așa cum au cerut cei din vechime, ajutor, ca și noi să ieșim din această luptă victorioși.
„Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți! Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet!”