Vinerea Mare ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

JOIA MARE...CINA CEA DE TAINA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

CINA CEA DE TAINA

(Versuri: Eliana Popa)

Si iată, astăzi Domnul din pâinea ia si frânge

La fel cum mâine trupul, frânt Îi va fi pe Cruce

,, - Luati, mâncați prieteni, Acesta-i Trupul Meu

Și astfel Eu si Tatăl,cu voi vom fi mereu !

Să ridicăm o cupă in ultima Mea seară

Că maine Voi bea singur din cupa cea amară,

Veniti! Lăsați tristetea,in brate a vă strânge

Că mâine beau paharul durerilor pe Cruce.

Nu refuzati paharul,nu-i vin de vita-aleasă

E sângele ce mâine din Trupul Meu se varsă.

Mancati si beti,prieteni,alaturea cu Omul

Veniti cu toti la Cina ce v-o oferă Domnul!

Prietenul ce-acum,cu Mine-ntinge-n blide,

E-acela care mâine,pe-un pumn de-arginti Mă vinde

Mâncați si beti cu totii, Acesta imi e Darul

Ce vesnic vă hraneste si vă aduce Harul!''

                                                         Rugăciunea zilei de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă cu ucenicii Tăi şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor şi ale ucenicului care Te-a vândut. Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: „Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, ca să se ierte păcatele voastre”. Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi.

Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nicio frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

Deniile - Deniile din Saptamana Patimilor

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

SAPTAMANA PATIMILOR

Iti multumesc, Parinte, ca sunt viu,

 Si pot vorbi acum si-aici cu Tine,

 E Saptamana Patimilor, stiu,

 Si cei ce Te hulesc o stiu prea bine!

Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toti,

 Inspre Golgota frigului se-ndreapta, 

Si-acolo Sus, intre talhari si hoti, 

Aceeasi răstignire Il asteaptă.

Cand sevele din muguri dau năvală,

 De veacuri bruma urii stă la pandă, 

Pilat, nevinovat, pe maini se spală,

 Mi-e inima ca floarea de plapandă.

Si simt si văd cum râd in floare merii,

 Si-aud cum plânge vița cea de vie,

 In toate e un semn al Invierii,

 Al unei impăcări ce va să fie.

Adam din mine murmură sub Pom,

 De-aceeasi goliciune i-e rusine, 

Iti multumesc, Părinte, că sunt Om, 

Si pot grăi aici si-acum cu Tine!

Nicolae Nicoara- Horia 

Deniile din Saptamana Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine. Deniile au aparut odata cu crestinismul si se tin in Postul Mare al Pastilor, post care dureaza sase saptamani.

Deniile din Saptamana Mare atrag insa o multime de credinciosi; se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din duminica a sasea a postului, pana vineri seara, cand se canta si Prohodul Domnului.

Deniile sunt slujbe care se tin dupa orele 18-19. Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara. Cele doua denii din saptamana a cincea sunt utreniile zilelor de joi si sambata savarsite seara, in ajun. Slujba este o utrenie de post care inglobeaza in ea cele doua piese imnografice foarte importante si frumoase: Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (praznuit la data de 4 iulie) si Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesa imnografica, cunoscuta si sub numele de Canonul de pocainta este alcatuit din 250 de imnuri sau strofe in care autorul exprima in forma intraripata zdrobirea inimii celui pacatos, constituind un imn statornic spre pocainta. Cea de a doua compozitie imnografica, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de lauda inchinat Maicii Domnului, alcatuit din 24 de strofe. Aceasta piesa imnografica da expresie sub forma poetica, invataturii Bisericii despre Maica Domnului.

       De luni pana vineri, in ziua cumplita a rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeti etc.), numite paremii. Cat despre Evanghelii, ele sunt randuite astfel ca in fiecare zi din Saptamana Patimilor sa se citeasca o anumita Evanghelie.

Cele mai importante denii sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. 

Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, si inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).

Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii: atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, in aceasta zi, in orice biserica crestina din lume, nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica.


In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului. Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul Domnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii, strana si credinciosii canta Prohodul Domnului.

Deniile nu sunt doar slujbe de dimineata savarsite seara, pana tarziu in noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugaciune si cantare, prin citirea Sfintei Scripturi si meditatie, prin pocainta si post, sa alungam din suflet intunericul pacatelor si sa ne umplem de lumina cea tainica si nevazuta a prezentei iubitoare a lui Hristos in noi.

In Bucovina, Deniile sunt intampinate cu emotie si cu protocol. Pana la inceperea lor, in saptamana a cincea din Postul Pastilor, satele trebuie curatate si primenite, incepand cu casele si ograzile. Toata lumea foieste, aeriseste si scutura.

Copiii dupa ce varuiesc pomii din livezi si gradini, se imbraca in haine de sarbatoare si se duc la biserica. La fel mamele, bunicile si surorile lor, care in Saptamana cea Mare intra in biserica cu capul acoperit de-o naframa neagra.

Denii simplificate se oficiaza si la catolici, ba chiar si la protestanti. Deniile sunt slujbe pregatitoare, rolul lor fiind de a purifica. Ele primenesc sufletul prin curatare interioara, reculegere si concentrare in rugaciune, pentru a putea trai deplin si profund taina si bucuria Invierii Domnului

𝙎𝙛𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙨𝙞 𝙈𝙖𝙧𝙚𝙖 𝙈𝙞𝙚𝙧𝙘𝙪𝙧𝙞

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                       
În tradiția populară, Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp, se mai poate spăla și călca. Din această zi, se spune că bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele în gospodărie. Miercuri, în cea de-a treia zi din Săptămâna Patimilor, în biserici continuă Deniile. Călătorim pe drumul Crucii, de la moarte la Înviere, vorbim cu voi dragi prieteni, despre jertfa prin post și rugăciune, obiceiuri și tradiții în această perioadă.
Denia din Sfanta si Marea Miercuri se oficiaza marti seara. In cadrul acestei slujbe se face pomenire de pocainta si iertarea pacatelor femeii pacatoase care a spalat picioarele lui Hristos cu lacrimi, le-a sters cu parul capului si a uns cu mir capul lui Hristos, dar si de fapta rusinoasa a lui Iuda: vinderea lui Hristos.
Nu intamplator Biserica a randuit sa puna in oglinda chipul femeii pacatoase si pe cel al lui Iuda. Desi desfranata, coborata la starea cea mai de jos a decaderii, femeia se pocaieste si devine mironosita. In vreme ce Iuda, prezent in starea cea mai de cinste, ucenic al lui Hristos, din cauza lipsei pocaintei devine vanzator si se sinucide. Sunt doua chipuri pe care Biserica ni le pune in fata in aceste ultime zile din Postul Sfintelor Pasti: unul prin care putem castiga imparatia lui Dumnezeu si altul prin care ne putem desparti vesnic de El.

Femeia cea pacatoasa, prin mir, dobandeste viata cea vesnica si iertarea pacatelor; iar Iuda, cu sfat viclean, vinde "Mirul cel nepretuit", agonisindu-si pedeapsa cea vesnica. In cantarile Bisericii se spune: "Cand pacatoasa aducea mirul, atunci ucenicul s-a inteles cu cei faradelege. Aceea se bucura turnand mirul cel de mult pret, iar el se grabea sa vanda pe cel fara de pret, aceea a cunoscut pe Stapanul, iar acela se despartea de Stapanul, aceea se mantuia, iar Iuda se facea rob vrajmasului".
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca gestul acesta al femeii de a sterge picioarele cu parul capului ei, nu este intamplator. Ea vedea in Hristos pe Dumnezeu. "Unui om simplu nu i-ar fi sters picioarele cu parul capului. Si atunci inseamna ca ea vede in Hristos pe cineva mai mult decat un om".
Mentionam ca doua sunt femeile care au turnat mir pe Hristos. Una despre care vorbesc cei trei Evanghelisti, o femeie desfranata si pacatoasa; ea a turnat mir pe capul lui Iisus. Alta, cea din Evanghelia dupa Ioan, este Maria, sora lui Lazar; ea a adus mir si l-a turnat numai pe dumnezeiestile picioare ale lui Hristos.

Invatatura ce rezulta din intamplarile acestei zile nu trebuie nici o clipa uitata. Ceea ce s-a intamplat cu Iuda, se poate intampla si cu noi. Dupa cum Iuda, desi traise ani de zile impreuna cu Hristos, vazuse atatea minuni, auzise atatea invataturi minunate, se leapada de Hristos si ajunge la pieire vesnica, la fel si noi, desi prezenti la nenumarate slujbe, martori ai multor minuni, putem sa cadem si sa pierdem asemanarea cu Hristos. Parintele Petroniu Tanase spune ca "nu starea de a fi popor ales, crestin, preot etc, este mantuitoare, ci raspunsul la aceasta chemare, faptele corespunzatoare chemarii, starea launtrica, cainta, smerenia. De aceea, Sfintii Parinti zic adesea: "Mai bine un pacatos smerit decat un drept mandru".

In aceasta zi se savarseste ultima Liturghie a Darurilor inainte sfintite ca o incheiere si pecetluire a intregii lucrari de pocainta. 

Este si ultima zi cand se mai rosteste rugaciunea Sfantului Efrem Sirul.

LA CINE SĂ ALERG, IISUSE ?

( versuri :Eliana Popa)

La cine sa alerg Iisuse?

Vin iar la umbra Crucii Tale

Durerile-mi ramân nespuse

Doar tu-mi cunosti amara jale !

Trecut-au ani de suferintă

Trecut-au ierni si mi-e tot frig

Mă lupt căzând in neputintă

Si doar la Tine stiu sa strig.

As plânge-ntruna ,dar n-am lacrimi

Le-am pus zăgaz si nu mai curg

Privesc la ale Tale patimi

Si spre al vietii mele-amurg !

Si mă intreb de pot a duce

La fel si eu, Golgota mea

De pasii mei vor sti sa urce

Sau de vor sti, nu vor putea !

Tu ai căzut pe drumul Crucii

Ca eu să mă ridic din moarte,

Eu imbracată-n haina rugii

Voi duce crucea-mi mai departe !

Eliana Popa

Favorite  · 7 aprilie 2018  · 

HRISTOS A ÎNVIAT !

(versuri : Eliana Popa)

SFANTA SI MAREA MARTI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                   Rugăciunea zilei de marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.
***

În Sfînta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

                                                                    O, DOAMNE !
(versuri : Eliana Popa)

As îndrăzni Hristoase să Te rog
Să ne mai rabzi, dar parcă-mi e rusine
Când îl privesc pe omul ce , deloc
Nu-si mai ridică, Doamne, ochii către Tine !


Si spini au înflorit in pieptul lor
Din care-Ti împletesc cu sârg, cununi
Si cuiele se otelesc de zor
Si iadul isi trimite legiuni !

Privesc la Chipu-Ti Sfânt si mă-nfior
De nepăsarea care-mbracă omenirea,
Iar rănile-Ti de cui si-n mine dor
Privind cum răul isi întinde stăpânirea.

O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic
Înainte de-a deschide si ultima pecete
Nu-s vrednic să Te rog...sunt cel mai mic
De nu strigăm acum, striga-vor mii de pietre !

Si cat de dulce esti Mărite Doamne,
Dar câți din noi doresc să Te mai guste?
Pentru Iubirea Ta nu mai e foame
Si nici constiinta nu-i, ca sa ne mustre.

Dar vino, Doamne iar cu biciu-n mâna
Si nu-i lăsa sa Te mai răstignească
Si nici cununi de spini pe cap să-ți pună
Nici Sfantu-Ti nume să il mai hulească !

Sfanta si MAREA LUNI (Denie )

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

In Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul losif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

        De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost cunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat un om mare prin înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale.

Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelaşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-se de acolo prin El Însuşi împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu Trupul Lui cel purtător de viaţă.

Pentru această pricină facem astăzi pomenire preafrumosului Iosif.

În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a două zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, întorcându-Se în cetate a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: «În veci să nu se mai facă rod în tine». Şi îndată s-a uscat smochinul».

Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul netrebnici.

Dar dacă cineva ar întreba: «Pentru ce oare un pom neînsufleţit s-a uscat prin blestem dacă n-a greşit cu nimic?». Unul ca acesta să afle că iudeii care-L vedeau pe Hristos că făcea tuturor totdeauna bine şi că n-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, socoteau că are numai puterea de a face bine şi nicidecum puterea de a face rău. Dar Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un bun nu vrea să-Şi arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.

Mai este însă şi o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înţelepţi, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei.

Istoria smochinului a fost aşezată aici pentru a ne îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată pentru a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozeşte pe cei care nu fac rod potrivit de virtute.

Pentru rugăciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin

Doamne-n săptămâna asta, grea a patimilor Tale
fă să-ţi suferim alături, când Tu sui a Crucii cale
Să simţim şi noi cum crucea ne apasă şi ne doare
Să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

Doamne, să-şi simţim alături fiecare lovitură
să răbdăm aceaşi hulă şi batjocoră şi ură,
să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate
să simţi şi Tu, că ne doare, c-am trăit cândva-n păcate.

Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
măcar partea mea de vină, să-ţi ajut să mi-o pot duce
măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,
e deajuns câţi ani din viaţă, ţi-am făcut numai ruşine.

Sus, pe Golgota Iisuse, când pe cruce-au să te-ntindă
fă şi firea mea cea veche, răstignirea s-o cuprindă,
şi privindu-ţi agonia s-o văd şi pe ea cum moare
tu să te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

Iar în clipa Învierii, piatra când se dă-ntr-o parte,
să se vadă că din groapă, ai ieşit fără de moarte
Sfintele Mironosiţe şi-ai tăi ucenici să vadă
şi-ale mele semne alături, şi-nvierea mea s-o creadă.

Atunci ştiu că şi-n a doua fericită Înviere
aş veni şi eu cu tine, în mărire şi putere,
că dac-am răbdat alături în batjocori şi ruşine
vom fi alături şi-n mărire, să împărăţim cu tine.

Traian Dorz