Cântare de laudă la Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

La granița dintre noapte și zorii de zi,
Lumina e trandafirie, stropită cu rouă.
Tu revărsat de zori ești, Fecioară de Domnul dăruită,
Vestitoarea zilei ce a mântuit lumea.

Tu îndreptat-ai pe Eva și-ai reîntors-o în Rai,
Nu te scârbi nici de noi, multpăcătoșii!
Israil cu picioare uscate prin mare a trecut,
Iar din stânca pustie țâșnit-a izvor de ape;

Rugul a ars, dar nu s-a mistuit,
A asfințitului lumină cu Răsăritul asemănare are:
Acestea toate, Fecioară, ești și tu,
Acestea toate sunt simboalele tale.

Pe tine Biserica te numește Născătoare de Dumnezeu,
Căci aceasta și ești, O Preacurată Fecioară!
Tu de păcat ești străină, el nu află în tine nimic,
O, Preacurată Maică a Mântuitorului nostru!

Pentru a ta curăție de El ai fost aleasă
Ca să cobori pe pământ pe Făcătorul lumii.
De aceea Mijlocitoare ești tu pentru tot pământul,
O, Bucuria noastră, te vom cânta în veac!