Minunea Învierii fiului văduvei din Nain,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

VĂDUVA DIN NAIN

de Preot Sorin Croitoru

Un suflet mut de disperare,

Rămas pe lume-al nimănui,

Înviforat de-o întrebare

Ce vrând s-o pună, n-are cui,

Căci nu cutează ea, sărmana,

Să-L ia la rost pe Dumnezeu,

Și-și strânge între dinți dojana:

"De ce, Stăpânul meu, tot eu"?..

O viață-ntreagă-n văduvie

Și singurul ei fiu acum

E mort, zăcând pe năsălie,

Și-l duc pe ultimul său drum..

De-atâta plâns, abia mai vede

Că mii de oameni merg cu ea..

De-atât suspin, abia mai crede

Că Cerul binele i-l vrea..

Deodată, îi apare-n față

Acel ce lumea a zidit,

Acel ce suflă-n trupuri viață

(El Însuși "Viața" S-a numit!)

Iisus, Profetul despre Care

Până-n Nain s-a auzit,

- Să fie pură întâmplare? -

Pe-același drum S-a nimerit!

Atâta lume-L însoțește,

Sunt mii și mii în jurul Lui..

Întreg cortegiul se oprește,

Văzând cortegiul mortului.

Iisus atinge-acum sicriul,

Privind spre mort cu ochi de Domn..

De-odată-i strigă tare fiul,

Dorind să-l scoale.. dintr-un somn!

Iar fiul văduvei învie,

Privind în jur nedumerit,

Căci nu-nțelege ce să fie

Cu-acest vacarm ce l-a trezit..

Un soare splendid strălucește

Deasupra micului Nain..

Iisus cu-ai Săi acum pornește

Să schimbe-n bine alt destin..

O mamă-și mângâie feciorul

Ce mort era și-acum e viu,

Privindu-și Binefăcătorul

Ce-ncet, Se pierde în pustiu..