Ai batut la ușă ...Doamne..
Și nu mi-a păsat..
Am trăit atâta vreme..
Afundată în păcat..
N-am văzut a Tale lacrimi...
Și n-am auzit...
Când in șoaptă în spuneai...
,,Fiica mea...te-ai rătăcit.."
Prinsă în ,,hora" acestei lumi..
M-am îndepărtat...
Haina sufletului meu...
Cu păcate mi-am pătat...
Dar acuma mi-am dat seama..
Cât de mult eu am greșit...
Si imi pare așa de rău..
Fiindcă des am rătăcit..
Astăzi...ușa e deschisă..
Nu mai pun la ea...zăvor...
Și cu lacrimi spăl întruna..
Noroiul...păcatelor...
Maria Pintecan...
Și nu mi-a păsat..
Am trăit atâta vreme..
Afundată în păcat..
N-am văzut a Tale lacrimi...
Și n-am auzit...
Când in șoaptă în spuneai...
,,Fiica mea...te-ai rătăcit.."
Prinsă în ,,hora" acestei lumi..
M-am îndepărtat...
Haina sufletului meu...
Cu păcate mi-am pătat...
Dar acuma mi-am dat seama..
Cât de mult eu am greșit...
Si imi pare așa de rău..
Fiindcă des am rătăcit..
Astăzi...ușa e deschisă..
Nu mai pun la ea...zăvor...
Și cu lacrimi spăl întruna..
Noroiul...păcatelor...
Maria Pintecan...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)