Tu ştii, Doamne, cum e omul
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu
Cât de slabǎ mi-e credinţa
Cum fug grabnic de ce-i greu!
Tu ştii cum îmi caut pacea
Lǎsând chinul celuilalt
Şi pǎcatul cum îl lepǎd...
Cǎtre altul fǎcând salt.
Tu ştii, Doamne, cum mǎ vaiet,
Cum dau vina pe oricine...
Cum vreau toţi sǎ îşi întoarcǎ
Faţa numai cǎtre mine ...
Cum cer jertfe de la semeni
Nejertfind la rândul meu,
Tu ştii, Doamne, cum e omul
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu!
Ştii, din veac, cum mi-este firea
Cât de josnicǎ-i ades'
Ce uşor vrǎjmaşu-o-ntoarce
Spre mândrie şi eres...
Cum poftirea se aprinde
De a fi ori de-a avea,
Punând mai presus
Voinţa ei decât voinţa Ta.
Tu ştii, Doamne, cum mǎ-'ntunec
De a celuilalt luminǎ...
Cum ţin cearta şi mânia
Când el nu mai vrea s-o ţinǎ...
Cum mǎ rog cu mintea dusǎ
Ori cu inima uscatǎ,
Tu ştii, Doamne, conştiinţa
Cât îmi e de-nneguratǎ...
Ştii cum caut bucurie
Şi iubire la tot pasul,
Punând mâna la ureche
Când durerii i-aud glasul,
Chiar sub jugul Tǎu cel dulce
Opintindu-mǎ mereu,
Tu ştii, Doamne, cum e omul...
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu!
(Versuri - Elia David)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)