Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                     

                     

                       

                   

                   

RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

O, Sfinţilor Arhangheli Mihaile şi Gavriile, cei ce sunteţi nebiruiţi apărători creştinilor, cu zidurile rugăciunilor voastre oprind toate loviturile vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, daţi-ne nouă mână de ajutor ca să ne ridicăm din groapa patimilor.

Ca unii ce vă îndulciţi neîncetat de vederea feţei dumnezeieşti şi pururea înconjuraţi pământul, ca să pliniţi voile Stăpânului, nu ne treceţi cu vederea nici pe noi cei ce am alunecat prin păcat şi cerem prin voi să ni se dea mare milă, ca să biruim toate necazurile acestei vieţi.

Cei ce aduceţi neîncetat tămâia laudelor îngereşti Celui Ce este Mireasma Raiului faceţi pomenire şi de noi, cei ce nu mai avem îndrăzneală a ne ruga Ziditorului pentru mulţimea păcatelor noastre.
Ca cei ce staţi înaintea Domnului, gata spre auzirea dumnezeieştilor cuvinte ale voii Sale, plecaţi urechea şi auziţi şi suspinurile inimilor noastre, a celor ce suntem cuprinşi de legăturile durerii. Ca nişte milostivi slujitori ai Celui Milostiv mijlociţi pentru noi mântuirea sufletelor şi împărtăşirea din izvorul dumnezeieştilor daruri.

Stingeţi săgeţile ispitelor celor pornite asupra noastră şi sub acoperământul păcii ne primiţi pe noi, cei tulburaţi de viforul necazurilor.

Sub aripile rugăciunilor voastre ne ocrotiţi pe noi, cei ce alergăm la mijlocirea voastră şi îndreptaţi paşii gândurilor noastre pe căile înţelepciunii, ca împreună cu voi să aducem Treimii Celei de viaţă Făcătoare cântarea cea întreit sfântă ca pe o jertfă a nimicniciei noastre. Mijlociţi pentru noi adăpare din izvoarele pocăinţei şi din râurile gândurilor smerite, ca trecând fără tulburare marea acestei vieţi să aducem Ziditorului laudă, iar voi mulţumirea cuvenită: Slavă Ţie, Stăpâne Preasfinte, Cel Ce ne trimiţi nouă ocrotitori pe îngerii Tăi, ca să stârpească neghinele patimilor şi să sădească în inimile noastre florile gândurilor luminate !

Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui lair)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Duminica a 22-a după Rusalii (a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

EU SUNT SMOCHINUL CEL NERODITOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Se apropie de mine, 

Domnul sa ma cerceteze,

 Sa-mi culeaga roada dulce, 

iar de nu-i, sa ma reteze,

 Ca m-a ingrijit cu truda 

si iubire anu-ntreg,

 Dar eu sunt bogat in frunze, 

ca rod nu am vrut sa leg!

 “As fi vrut sa-ti gust din fructe”, 

zise Domnul intristat, 

“Esti frumos si verde,

 insa pentru mine, esti uscat!”

 Oare, e tarziu sa capat iar,

 iertarea ce-o implor? 

Chiar de simt adanc in mine, 

al securii crud fior?

 Cade rece lovitura, 

ce suspina in ecou,

 Iisus iar ridica mana

 pentru a lovi din nou,

 Dar se-opreste si imi spune,

 lacrimand, cu voce blanda: 

“TE CRUȚ SI ASTAZI, DAR LA ANUL, 

SA-MI DAI DOAR ROADA SFANTA!”

CAND ESTI TRIST ....

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

“Cand esti trist si apasat, 

De ispite-nconjurat,

 O, crestine de ce stai, 

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

 Sa te-ajute Dumnezeu,

 Ca prin mila Sa, in dar,

 Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

 Si se roaga Sfintilor,

 La icoana ne-ncetat,

 Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

 Si cand simti ca nu mai poti, 

Lui Iisus, Blandul Pastor,

 Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

 De asculti povata sa,

 Caci prin Sfanta mana Lui, 

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

 De Hristos sa ascultam! 

Ca da Har dumnezeiesc,

Celor ce se spovedesc!”

(Preot Cristian Alexandru)

Sfantul Dimitrie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Duminica a douăzeci și una după Pogorârea Sfântului Duh.(Pilda Semănătorului)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                Și a ieșit Semănătorul

La vremea cuvenită a început Domnul Iisus să semene Cuvântul.
Și cuvântul era viu, iar pământul își aștepta Semănătorul
Oare nu pentru toți l-a semănat la fel.
Oare semințele nu erau la fel de bune.
Oare nu cu aceiași iubire le-a semănat în pământul cunoștinței noastre?!
Cum să nu!
Atunci de ce nu a crescut la fel?
De ce a pierit.
De ce nu a rodit la fel?
Vina o purtăm doar noi, noi cei care deși îl auzim nu-l mai îngrijim cu iubirea noastră, cu bunătatea noastră, cu talantul nostru ca el să aducă roadă, măcar cât să poată fi semănat în copiii noștri, în nepoții noștri, căci fără de sămânță nu există rodire, și fără de rodire va fi foamete de cuvânt.

" Cine are urechi de auzit să audă"

Maria

              

                            

                   

Pronia Ta...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Plini de boli și de păcate,
Deseori suflete goale,
În genunchi, cădem în noapte,
În fața icoanei Tale!

Ce păcat că tot mai mulți,
Care văzând rezultatul,
Credem că, nu ne asculți,
Și continuăm, păcatul!

Când vedem, că, ce-am cerut,
Nicicum, nu se împlinește,
După cum, noi am fi vrut,
Cum gândim noi, omenește!

Triști, apoi ne ridicăm,
Uitând, ce ne-a spus Iisus:
Că, nu știm să ne rugăm,
Dar s-avem inima sus!

Trebuie să învățăm,
Că tot ce Hristos va da,
Chiar de nu-i ce Îl rugăm,
Este din pronia Sa!

Și atunci întreb umil,
Cu a mea îngustă minte:
El, e Tată, tu, copil,
De ce n-asculți pe Părinte?

De va vrea copilul tău,
Să se joace cu ceva,
Care-i poate face rău,
Îl iubești, dar nu-i vei da!

Tot așa si Dumnezeu,
Rugăciunile, ne-ascultă!
Însă nu ne dă mereu,
Că ce vrem noi, nu ne-ajută!

Și atunci când nu primim,
Ce-am cerut, e tot iubire!
Domnului, să mulțumim,
Că-i spre-a noastră mântuire!

Din volumul "Flămând de cer", de Constantin Ursu.

Duminica a xx-a după Rusalii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

PASTORUL CEL BUN ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, cu siguranta suferinta nu este voia lui Dumnezeu, fiindca, altfel n-ar mai fi vindecat Iisus pe cei bolnavi, schiopi, paralitici, orbi, leprosi... Sfantul Apostol Pavel, a numit “ghimpele” din trupul sau (Sfintii Parinti spun ca “ghimpele” era de fapt ulcer la stomac) “un inger al satanei” (2 Corinteni 12:7). Si apoi, cea mai mare dovada ca Dumnezeu n-a dorit suferinta oamenilor, este faptul ca ne-a lasat Taina Sfantului Maslu (Iacov 5 :13 -15) pentru vindecare trupeasca si sufleteasca.

        Dumnezeu INGADUIE SUFERINTA, dar nu ne-o doreste, fiindca, de fapt El doreste Sfintirea, mantuirea noastra, deci, o foloseste ca pe un instrument de Sfintire. DUMNEZEU, NU NE SCUTESTE DE SUFERINTA, dar, este de partea noastra. DUMNEZEU, NU NE ELIBEREAZA DE POVERILE VIETII, insa, ne ajuta sa le purtam. DUMNEZEU, NU ALUNGA PUR SI SIMPLU MOARTEA, in schimb, ne ajuta in clipa mortii si cu toate ca trebuie sa parasim aceasta lume, El nu ne paraseste niciodata. DUMNEZEU, NU NE SCUTESTE DE TRECEREA PRIN VALEA UMBREI MORTII, insa, o strabate alaturi de noi, El este intotdeauna PASTORUL CEL BUN, care ne calauzeste, iar toiagul lui și varga Lui nu ne lasa sa ne impiedicam pe cale: “Toiagul Tau și varga Ta acestea m-au mangaiat”(Psalmul 22:4). 

In cele din urma, Dumnezeu ne salasluieste la “Apa odihnei” (Psalmul 22:2), desi, ne trece prin “Valea suferintei si a tristetii”. DUMNEZEU, NU NE PARASESTE CAND OBOSIM si simtim ca nu mai putem face nici-un pas, dimpotriva, ne salasluieste “la loc de pasune” (Psalm 22:2), astfel incat sa capatam putere pentru restul calatoriei spre Imparatia Lui Dumnezeu. Amin și Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan .

Pescuirea minunată - Duminica a 18-a după Rusalii

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Du-Te de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos

Evanghelia din Duminica a XVIII-a dupa Rusalii ne infatiseaza o lucrare savarsita de Hristos, cunoscuta sub denumirea de "pescuirea minunata". Din aceasta evanghelie aflam ca dupa ce Mantuitorul invata multimile din corabia lui Petru, ii cere acestuia sa mearga in larg si sa arunce mrejele ca sa pescuiasca. Desi Petru se ostenise toata noaptea si nu reusise sa prinda nimic, face ascultare si implineste cererea Domnului. Au prins atat de multi pesti, incat au chemat o alta corabie si atat de mult peste au pus in ele, incat cele doua corabii erau gata sa se scufunde. In fata acestei minuni, Petru ii spune lui Hristos: "du-Te de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos". Petru a inteles ca minunea savarsita nu se datora priceperii sale, ci lucrarii lui Dumnezeu.

De multe ori ne trudim fara a avea rezultatul asteptat. Din aceasta evanghelie invatam ca niciodata nu trebuie sa renuntam la credinta ca Dumnezeu implineste lucrarea noastra daca ea este facuta spre bine. Mai mult, implinirea vine de multe ori chiar atunci cand nu mai credem ca se poate face ceva. Sa nu uitam ca daca Dumnezeu intarzie sa implineasca o lucrare, o face pentru a ne oferi ceva mai folositor. Cu alte cuvinte, tot timpul Dumnezeu lucreaza spre binele nostru, chiar si atunci cand ni se pare ca am fost parasiti.

Fiind un pescar profesionist si avand in vedere ca toata noapte trudise sa prinda peste, ar fi trebuit sa nu asculte de Hristos. Dar nu face acest lucru, ci isi taie voia ca sa implineasca voia Domnului. Si in acest fel se petrece minunea. De aici invatam ca in starea de smerenie, Dumnezeu isi face prezenta lucrarea Sa. Sfantul Isaac Sirul spune ca "Dumnezeu ne daruieste harul Sau pentru smerenia care vine din multe osteneli". Asadar, harul se revarsa asupra celor care au lucrat si s-au smerit. Deci, pentru a avea parte de roade, trebuie sa mergem spre locul cel mai adanc si prin har vom avea parte de impliniri.

Evanghelia ne vesteste ca ajunsi cu corabiile la tarm, Andrei si Simon Petru, Iacob si Ioan s-au pus sub ascultarea totala fata de Mantuitorul, au lasat totul si au mers dupa El. Si astfel, pescarii din Galileea au devenit prin puterea lui Dumnezeu pescari de oameni.

Sa ascultam de Hristos, sa implinim poruncile Sale si vom simti cum harul lucreaza in viata noastra.

Adrian Cocosila

Duminica a 17-a dupa Rusalii - Duminica Cananeencei

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Duminica a 17-a dupa Rusalii mai este cunoscuta in Biserica Ortodoxa si ca Duminica Cananeencei. In Duminica a 17-a dupa Rusalii este citita pericoapa evanghelica de la Mt. 15,21-28. Femeia cananeeanca este persoana care a crezut in Dum­nezeu, fara sa cedeze nici o cli­pa si atunci cand se parea ca Hristos a parasit-o definitiv.