Se apropie de mine,
Domnul sa ma cerceteze,
Sa-mi culeaga roada dulce,
iar de nu-i, sa ma reteze,
Ca m-a ingrijit cu truda
si iubire anu-ntreg,
Dar eu sunt bogat in frunze,
ca rod nu am vrut sa leg!
“As fi vrut sa-ti gust din fructe”,
zise Domnul intristat,
“Esti frumos si verde,
insa pentru mine, esti uscat!”
Oare, e tarziu sa capat iar,
iertarea ce-o implor?
Chiar de simt adanc in mine,
al securii crud fior?
Cade rece lovitura,
ce suspina in ecou,
Iisus iar ridica mana
pentru a lovi din nou,
Dar se-opreste si imi spune,
lacrimand, cu voce blanda:
“TE CRUȚ SI ASTAZI, DAR LA ANUL,
SA-MI DAI DOAR ROADA SFANTA!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)