Și a ieșit Semănătorul
La vremea cuvenită a început Domnul Iisus să semene Cuvântul.
Și cuvântul era viu, iar pământul își aștepta Semănătorul
Oare nu pentru toți l-a semănat la fel.
Oare semințele nu erau la fel de bune.
Oare nu cu aceiași iubire le-a semănat în pământul cunoștinței noastre?!
Cum să nu!
Atunci de ce nu a crescut la fel?
De ce a pierit.
De ce nu a rodit la fel?
Vina o purtăm doar noi, noi cei care deși îl auzim nu-l mai îngrijim cu iubirea noastră, cu bunătatea noastră, cu talantul nostru ca el să aducă roadă, măcar cât să poată fi semănat în copiii noștri, în nepoții noștri, căci fără de sămânță nu există rodire, și fără de rodire va fi foamete de cuvânt.
" Cine are urechi de auzit să audă"
Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)