Vorbe de duh de la Sfinţii Părinţi

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

◙ „Dacă postim înfrânându-ne numai de la mâncare, după trecerea Păresimilor va trece şi postul; iar de ne înfrânăm de la păcate, postul nostru va continua şi vom avea mereu folos de el“ ; „Adevăratul post este depărtarea de la rău, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îmblânzirea poftelor, oprirea clevetirii ţi călcării de jurământ“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
◙ „Dacă mă hrănesc bine pentru ca trupul meu să fie puternic, acesta se răzvrăteşte şi pretenţiile lui cresc: nu are chef de rugăciune. Dacă-mi smeresc trupul prin post fără măsură, în suferinţa înfrânării ia naştere pentru o vreme un teren prielnic pentru rugăciune, dar după aceea trupul devine neputincios şi nu vrea să urmeze duhului“ (Arhimandritul Sofronie).
           ◙ „Dacă nu îţi schimbi viaţa, pentru ce mai posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
           ◙ „Postul este izvor de bucurie“ (Sfântul Vasile cel Mare).
           ◙ „Postul ne îngreunează pe dinafară, dar ne curăţă pe dinăuntru“ (Sfântul Ioan al Antiohiei).
           ◙ „Eşti stăpân pe pântece? Fii atunci stăpân şi pe limbă!“ (Sfântul Nil Sinaitul).
           ◙ „Postul adevărat  este abţinerea de la orice lucru rău“ (Sfântul Teodor Studitul).
           ◙ „Postul ... o şcoală a căinţei“ (Părintele Alexandre Schemman).
           ◙ „Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul smereniei. Postul te învaţă liniştea şi el precede celelalte fapte bune“ (Sfântul Isaac Sirul

SFANTA EVANGHELIE LA DUMINICA INFRICOSATEI JUDECĂTI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

ADEVĂRUL SI MINCIUNA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



( Versuri : Eliana Popa)

Patru călători plecat-au pe același drum prin lume
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !

Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?

,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"

,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !

,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!

Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !

Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !

La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"

,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !

Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !

Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !"

( din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii)

NU MAI POT !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Nu mai pot de oboseală, Doamne, nu mai pot..
Crucea asta ce mi-ai dat-o, m-a sleit de tot!
De atâta osteneală, dulcele meu Domn,
Am ajuns să văd și moartea ca pe-un simplu somn..

Însă mă gândesc că iadul are alte munci,
Și pe loc îmi trece cheful de-a muri, atunci!
Tot mai bine osteneala crucii pe pământ,
Numai să-mi trimiți, Iisuse, harul Tău cel sfânt..

Odihnește-mi, Doamne Sfinte, sufletul măcar,
Dă-mi în inima smerită pacea Ta în dar,
Căci Tu ești scăparea noastră, Bunule Păstor,
Și ne-ai pregătit odihnă nouă, tuturor!

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: Pomenirea mortilor...

       

Mai departe cititi aici...

      BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: Pomenirea mortilor...

RUGĂCIUNE PENTRU IERTAREA PĂCATELOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc păcatele mele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul. Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului, Te-am mâniat, Te-am scârbit şi Te-am întristat. Mi-ai întins cu bunătatea Ta de multe ori Sfântul Trup şi scump Sângele Tău, voind să Te uneşti cu mine, dar eu robindu-mă iarăşi de păcat, am căzut. Nădăjduiesc în mila şi bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat. Căci Tu ai spus prin glasul proorocului David, că inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu ai depărtat pe cei ce au venit la Tine cu umilinţă. De aceea gândindu-mă la înfricoşata Ta judecată şi văzându-mă lipsit de fapte bune şi fără răspuns, îmi plec genunchii rugându-te să mă ierţi, să mă primeşti, să nu îmi spui că nu mă cunoşti pe mine, pentru că amar va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de Faţa Ta, cea plină de strălucire şi mergând în întunericul cel mai de jos. Ci dă-mi putere, înţelepciune, credinţă, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţile creştineşti, întăreşte-mă şi mă scapă de boli, necazuri, încercări şi vrăjmaşi, iar pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, a sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor, mântuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Împărăţiei Tale, ca acolo în veşnicie, să văd şi să mă bucur de slava Ta. Amin!

Sfintii Trei Ierarhi,

Sfintii Trei Ierarhi

Cei Trei Ierarhi buni si sfinti

Degrabă, la noi veniti ! 

Vrem să ne ajutati,

Pentru toti, să vă rugati !

Căci avem sufletele pătate, 

De greseli si de păcate,

De ură si lăcomie,

De răutate si invidie.

Ne-ati arătat ce este bine,

Preînchipuiti Sfânta Treime,

Măritilor Sfinti Părinti, 

Rugămu-ne să ne miluiti !

Ca fratii să ne împăcăm, 

Unde-i greu să ne-ajutăm !

Iar pe urmă s-arătăm,

Că, pe Dumnezeu Îl iubim, 

Si ai Lui fii vrem să fim !

Amin.

Versuri: Andrei Ibraim

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

RUGĂCIUNEA ZILEI DE LUNI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sfantul Efrem Sirul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

《Deci, dupa ce au trecut zile destule si dumnezeiescul Efrem era in cetatea Edesei, o desfranata oarecare locuind aproape de dansul, s-a facut organ de rautate al vicleanului. Si printr-insa, ca prin sarpele cel dintai, navalea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a Intamplat, ca dumnezeiescul Efrem fierbea niste bucate, acea femeie deschizand fereastra care era in perete, se pleaca cu nerusinare, apoi cu obraznicie cautand la cuviosul, ii zise: "Binecuvanteaza, parinte." Iar el cu blandete si cu graiul cel cuviincios lui ii zice: "Domnul sa te binecuvanteze. " Si aceasta iarasi cu ras necuvios a zis: "Dar ce lipseste bucatelor tale?" 

Iar acela a zis: "Trei pietre si putin noroi, ca fereastra aceasta sa se astupe." Aceea cu obraznicie a zis: "Pentru ca te-am cinstit, aceasta a facut intru tine mandrie? Eu voiesc a dormi cu tine, iar tu de prima data ma deznadajduiesti?"

Insa precum aceea avea graiuri satanicesti, astfel si el cu mult mai vartos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicesti, caci a zis: "De voiesti impreuna cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ti voi zice eu." Iar aceea, daca a auzit cuvantul, a si intrebat de locul unde voieste a dormi. "Nu intr-alt loc, a zis el, decat chiar in mijlocul cetatii voi dormi cu tine." 

Iar ea a zis: "Dar nu ai sfiala si rusine de barbatii ce ne vor vedea dormind in mijlocul cetatii?" Ceci femeia aceea ce dorea sa vaneze sufletul cel nepatimas, nu putea cunoaste nici ceea ce zice Solomon: Ca ochii Domnului Celui Preainalt de milioane de ori mai luminati sunt decat soarele; caci cauta peste toate caile oamenilor.

Atunci sfantul a raspuns indata: "Daca ochii oamenilor i-ai judecat ca sunt puternici a rusina sufletul si a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care vad toate cate se lucreaza in ascuns si intru aratare, nu ne vom teme si nu ne vom spaimanta cu mult mai vartos si oare nu ne vom departa de lucrul cel rau, care ridica asupra noastra de-a pururea constiinta ca si paras impreuna locuitor, si ne aduce munci vesnice?" 

Acestea destule au fost nu numai ca sa induplece pe desfranata a se departa de vicleana pofta catre dansul, ci sj ca sa se caiasca de cele dintai fapte rele ale ei. Caci indata apropiindu-se si cazand la pamant, cerea iertaciune de dobitoceasca si neinfranata ei pornire.

Apoi, facand adevarata pocainta, a luat povatuitor si dascal pe Sfantul Efrem in calea cea catre mantuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfatui cele cuviincioase, spre a nu merge iarasi, dupa cum zice dumnezeiescul Ieremia, in urma gandurilor inimii ei celei rele; apoi s-a ingrijit a o aduce intr-o manastire femeiasca, spre a face fapte bune. Si in scurt timp, pe aceea care a voit a-l impiedica din calea cea dreapta, el mai vartor intorcand-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptatii intoarcerea ei spre calea mantuirii.》

(Extras din Viata Sfantului Efrem Sirul, in ziua a 28-a, in luna ianuarie.)

Acatistul Sfantului Dimitrie Basarabov

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

A trecut la Domnul părintele pensionar Ilie Stoca

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

S-a născut la data de 27 iunie 1919 în localitatea Lescovița, județul Caraș-Severin, din părinții Jiva și Danița Stoca. După cele 4 clase primare urmate în localitatea natală, în 1930 începe cursurile gimnaziale la liceul din Oravița. Odată cu absolvirea celor 8 clase, în urma examenului susținut, a fost admis la Academia Teologică din Caransebeș, în anul 1938.

La data de 9 mai 1943 s-a căsătorit cu Maria Petrica, născută la 25 decembrie 1925 în Vrani, județul Caraș-Severin.

În același an a fost hirotonit diacon pe seama catedralei episcopale din Caransebeș, iar după mai puțin de un an, a fost hirotonit preot.

Prima sa parohie a fost în localitatea Iersig, județul Caraș-Severin, unde a slujit timp de doi ani, din 1944 până în 1946. Aici a acoperit biserica monument istoric, cu șindrilă nouă. A două parohie a fost Surduc, tot din județul Caraș-Severin. Aici, de asemenea, a acoperit cu șindrilă biserica monument istoric.

După mai bine de șapte ani, în 1953, a părăsit Surducul și a plecat la Nădrag, județul Timiș. Aici nu era casă parohială, așa încât părintele a început de îndată lucrări la noua casă parohială, la care s-a lucrat timp de cinci ani, din 1953 până în 1958. La Nădrag a păstorit timp de 21 de ani, din 1953 până în 1974.

În 1974 a fost numit paroh la Giarmata Vii, județul Timiș, unde a păstorit 10 ani. La împlinirea vâtstei de 65 de ani a ieșit la pensie, în anul 1984.

Ca pensionar a locuit o vreme la mănăstirea Dealu, jud. Dâmbovița, slujind acolo din 1986 până în 1989. În 1989 a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a slujit pe la mai multe biserici, inclusiv la Mormântul Mântuitorului.

După 1990 a fost îmbisericit de mitropolitul Nicolae Corneanu la catedrala mitropolitană.

Slujba înmormântării a avut loc sâmbătă 26 ianuarie, în cimitirul de pe strada Cosminului din Timișoara, fiind săvârșită de slujitorii parohiei Timișoara Viile Fabric, pe raza căreia a domiciliat adormitul în Domnul. P.On. Părinte Marius Sfercoci, inspector eparhial a transmis un mesaj de condoleanțe din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului.

Bunul Dumnezeu să îi facă parte de odihnă veșnică, împreună cu toți drepții Săi!

sursa:http://mitropolia-banatului.ro/a-trecut-la-domnul-parintele-pensionar-ioan-stoca/

POCĂINȚĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru 

Măcar o lacrimă să vărs
Și știu că mă voi mântui,
Dar cine mă va alina
Când plânsul meu se va porni?..

Căci am un munte de păcate
Și iată.. încă nu le plâng,
De-aceea știu că de voi plânge,
De-atâta plâns o să mă frâng!

E numai vina mea, Stăpâne,
Că nu mai contenesc să cad
Și astfel, inima din mine
Treptat, a devenit un iad..

Ca pe un prinț mă îmbrăcaseși
Cu haina Sfântului Botez,
Dar harul Tău, Iisuse Sfinte,
Nu am știut să îl păstrez..

E numai vina mea, Stăpâne,
Că m-am lăsat purtat de val
Și am gustat ca toată lumea
Dintr-al plăcerilor pocal..

Păcatul mi-a intrat în suflet
Treptat, puțin câte puțin,
Căci bând licoarea-'mbătătoare,
Am înghițit atât venin..

M-am otrăvit de bunăvoie,
Pocalul l-am golit pe tot..
Să fac păcatul mi-a fost simplu,
Să scap de el, eu nu mai pot!

De ce m-am îndoit de Tine,
Calcându-Ți sfintele porunci?..
De ce n-am ascultat de Înger,
Când mă certa în taină-atunci?..

O, cât aș vrea, Iisuse Sfinte,
Din nou ca la Botez să fiu..
Dar Tu ești Însăși Învierea:
Eu m-am ucis, Tu fă-mă viu!

O, cât aș vrea Stăpâne Doamne,
Să fiu din nou ce-am fost demult,
Când nu mă săturam, Iisuse,
Cuvintele să Ți le-ascult..

Mă spală iar cu râu de lacrimi,
Mă umple iar cu Duhul Tău,
Mă curăță din nou cu grijă
De tot ce e stricat și rău..

Și când mai alb decât zăpada
Voi fi în sufletu'-mi spălat, 
Eu voi striga în gura mare:
HRISTOSUL MEU M-A ÎNVIAT!
amin

Rugăciuni la Sf Maslu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

DOAMNE, IISUSE HRISTOASE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



(versuri: Eliana Popa)

Doamne, Iisuse Hristoase, întăreste-ne credinta
Si in Sfânta Ta Lumina, innoieste-ne fiinta!
Si ne vindecă orbirea si picioarele infirme
Care nu mai pot a merge, sa se roage catre Tine!

Doamne, Iisuse Hristoase, luminează bezna mintii
Să pasim si noi pe Calea pe care-au urmat-o Sfintii
Vindecă de neputintă si leprosul si ologul
Cum atunci lângă Vitezda, slobozita-i slăbănogul !

Doamne, Iisuse Hristoase, pregăteste-ne aici
Ca atunci cånd va fi vremea, să-i urmăm pe mucenici
Dă-ne dragostea fierbinte care au avut-o ei
Să murim pentru credinta ca cei sapte Macabei !

Doamne, Iisuse Hristoase, poartă-ne-napoi prin vremi
Să privim cum si-au dat viata, Sfintii Martiri Brâncoveni,
Cum străbunii nostrii vrednici purtånd cuşma sau catrința
Nu Te-au pus ca noi pe Cruce..si nu si-au vândut credinta!

Doamne, Iisuse Hristoase, cerceteaza via Ta
Să vezi dacă azi mai afli, roadă sfântă coaptă-n ea
Si de-o fi trimite ,Doamne, de cu zori culegătorii
Că la adăpostul noptii stau la pânda prădătorii !

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui de Sus,
Să primesc a Ta iubire, nici curat, nici vrednic nu-s,
Dar incerc s-alerg la Tine, Tu-mi esti singur Ajutorul
C-am ales sa urc Golgota si apoi sa urc Taborul !

( din volumul de poezii : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII")

Sursa foto: Internet

SĂ ÎL BUCURĂM PE DOMNUL!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Nu învățătura ne lipsește
(Poți să vezi duhovnici cu un click..),
Ne lipsește viața creștinească:
Auzim, citim și-apoi.. nimic!

Suntem plini de-atâta teorie,
Că ne vine pofta de-a preda,
Însă Domnul, după cum se știe,
De la noi așteaptă altceva..

Ne manifestăm doar în cuvinte,
Suntem iscusiți "cuvântători",
Dar Stăpânul Își trimise sluga
Să-I aducă-'n vie.. LUCRĂTORI!

Chiar și pentru-'n ceas de osteneală
Și-au primit râvnitul lor dinar;
De s-ar fi ținut de flecăreală,
N-ar fi pus nimic în buzunar..

Mi-L imaginez pe Domnul nostru
Cum Se uită iritat la noi:
"Ăștia-'n loc să Îmi lucreze via,
Nu se țin decât de tărăboi"!

Încercăm să-L păcălim pe Domnul,
Să-L trișăm cu vorba din belșug;
Unși fiind cu multă alifie,
Nu atingem coarnele la plug!

Cel zgârcit vorbește despre milă,
Îmbuibații-'nvață despre post,
Îngâmfații, despre inima umilă,
Desfrânații, despre-al fecioriei rost!

Toți își știu păcatele ascunse,
Însă doar în vorbe fac război;
Vremea luptei e demult apusă,
Vai de noi, cei leneși, vai de noi!..

Nu-i trecută vremea pocăinței,
Mă-'ndoiesc, deci cuget, deci.. EXIST!
Domnul ne așteaptă să ne-'ntoarcem,
Dar în așteptarea Lui, e trist..

Haideți să Îl bucurăm pe Domnul,
Să lucrăm din toate câte-un pic,
Mai ales din sfânta rugăciune,
Iar la urmă.. să mai dăm și-un click!

Lanturile Sfantului Petru

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



"Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru" este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 16 ianuarie. Amintirea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru este o praznuire care daruieste nadejde tuturor acelora care patimesc pe nedrept in lumea aceasta inrobita de pacat, atat in propria familie, cat si in societate.

Patimirea pe nedrept dusa cu smerenie umple inima de har, curatindu-se astfel toate patimile si lucrarile duhurilor necurate: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti veti fi voi, cand va vor ocara si va vor prigoni din pricina Mea si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind" (Matei 5, 10-11).

                                                Lanturile cinstite ale Sfantului Petru

Sfantul Apostol Petru, numit mai inainte Simon, a fost un pescar din localitatea Betsaida, asezata pe malul nordic al lacului Ghenizaret, in regiunea Galileea. El a fost fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei. Mantuitorul l-a chemat la apostolie mai intai pe Sfantul Andrei, iar mai apoi a venit si fratele acestuia, Simon (Petru). "Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan (Botezatorul) si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: Am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos)" (Ioan 1, 40-41).

Candva intre anii 42-44, dupa ce regele Agripa I (care a domnit intre anii 40-44) i-a taiat capul Sfantului Iacob al lui Zevedeu, in Ierusalim, acesta l-a prins si l-a aruncat in temnita si pe Sfantul Petru. Potrivit marturiei Sfantului Apostol Luca, el a fost pus in lanturi in temnita militara, intre alti doi ostasi, insa, noaptea, a fost eliberat in chip minunat de un inger al Domnului.



"Si in vremea aceea, regele Irod Agripa a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor), pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita. Si iata un inger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor" (Fapte 12, 1-11).

Mai tarziu, prin anul 64, Sfantul Petru a fost iarasi prins, de aceasta data el fiind inchis intr-o temnita din Roma, numita "Carcera Mamertinica" si aflata intre Capitoliu si Forumul Roman. Aceasta temnita avea doua celule, una superioara, unde era inchisoarea Romei, si alta subterana, crezuta a fi cea mai veche camera din Roma (numita "Tullianum"); mai tarziu, capela subterana va primi numele de "Sfantul Petru in Carcera".

Multe dintre lucrurile folosite de sfinti au fost pastrate cu multa cinste si evlavie, dupa moartea acelora. O parte dintre acestea au ramas binefacatoare, tamaduind multi credinciosi de patimi si de boli. Lanturile in care a fost intemnitat Sfantul Petru sunt unele dintre aceste lucruri binecuvantate. Potrivit traditiei crestine, Lanturile Sfantului Petru tamaduiesc neputintele si gonesc duhurile necurate.



In mareala basilica numita "Sfantul Petru in Lanturi" (San Pietro in Vincoli), din Roma, se pastreaza presupusele lanturi cu care Apostolul Petru a fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile cu care acesta a fost inlantuit in "Carcera Mamertinica". Lanturile din "Carcera Mamertinica" ar fi fost descoperite la inceputul secolului al II-lea, de catre temnicerul roman Quirinus de Neus.

Lantul din Ierusalim a stat ascuns printre crestini pana in anul 439, cand Sfantul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (422 - 2 iulie 458), l-a daruit imparatesei Evdochia Augusta (401-460), sotia imparatului Teodosie al II-lea (401-450), drept multumire pentru ajutoarele daruite bisericilor din oras. Imparateasa Evdochia a dus cinstitul Lant in Constantinopol, asezandu-l in vechea biserica inchinata Sfintei Sofia.

O parte din acest lant a fost daruit de imparateasa Evdochia fiicei sale, Eudoxia, sotia imparatului Valentinian al III-lea (419-455). Eudoxia a asezat cinstitul lant in Biserica Sfantul Petru, din Roma, in care se afla deja inca un Lant al Sfantului Petru, cu care acesta fusese legat in vremea persecutiei imparatului pagan Nero (54-68).

Sarbatoarea numita "Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru" este foarte veche, ea existand poate chiar de la inceputul secolului al II-lea. In ziua de 16 ianuarie, Biserica Ortodoxa marturiseste minunea eliberarii din temnita a Sfantului Petru si se inchina cinstitelor lui lanturi (lantul din temnita din Ierusalim si lantul din temnita din Roma).

"Sa cinstim lantul celui preamarit, intru care se dezleaga legaturile patimilor. Caci cu vrednicie se sfinteste cu darurile cele negraite ale preainteleptului Petru; si de la dansul cu adevarat luand har pururea curgator, rupe si acesta cu putere dumnezeiasca legaturile necazurilor; precum acela rupea legaturile greselilor si daruieste dezlegare de cele rele."

"Iarasi ne ridica pe noi fierbintele ocrotitor Petru, piatra credintei, la duhovnicescul ospat, punand inaintea noastra cinstitul sau lant, ca pe un pranz preaales, spre mangaierea celor necajiti, si ca liman celor inviforati. Veniti toti sa-L sarutam si pe Cel ce l-a preamarit pe el, sa-L rugam: Cu rugaciunile lui, Hristoase, mantuieste sufletele noastre" (Cantari din slujba Vecernia praznicului).

                                                                                                                   Teodor Danalache

LANŢUL SFÂNTULUI APOSTOL PETRU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

In această lună în ziua șaisprezecea,amintirea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru:
Biserică făcându-te Treimii Celei mai presus de toate, sfinţeşte, luminează şi împlineşte cererile celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă, în sfântă casa ta; şi dă dezlegare de toate smintelile celui viclean, care năvălesc asupra celor ce roagă pe Hristos, cu stăruinţă, Sfinte Apostole Petru.
Ca pe un întâistătător între înţelepţii Apostoli şi ca pe un purtător al cheilor Împărăţiei Cerurilor, te lăudăm pe tine cu credinţă, Apostole şi sărutăm cu cuget curat lanţurile ce ai purtat, ca un făcător de rele, stricând facerile de rău ale vrăjmaşului. Roagă-te Domnului Hristos să ne izbăvim de acestea.
Tot în această zi pomenirea sfinților mucenici și frați buni:Pevsip,Elasip si Mesip și a bunicii lor,Neonila,pomenirea Sfântului mucenic Danact,citețul,a Sfântului noului sfințit mucenic Damaschin,care a mărturisit în anul 1771.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuieşte pe noi. AMIN!

Bucură-te, Comoară a Cuvântului aşezată la temelia Bisericii lui Hristos,
Păstrătorul cheilor mântuirii cu care descui inimile doritoare de tainic înţeles,
Casă a înţelepciunii zidită pe Piatra Cea veşnică,
Oglindă a tainelor Duhului închipuind adâncimea vrednică,
Făclie aprinsă de scânteia dragostei dumnezeişti,
Acoperământ de lumină peste minţile îngereşti,
Vas în care s-a turnat băutura cea tare a râvnei pentru Hristos,
Înălţime a urmării, ce cu paşii iubirii a ajuns pe muntele luminos,
Împreună-liturghisitor cu îngerii în Împărăţia cea nesfârşită,
Cunună a laudelor arătată de Hristos pentru râvna cea multă,
Urcarea treptelor Crucii cu paşii întăriţi de Duhul Sfânt,
Mireasmă a sfinţeniei din crinul înţelegător al Înţeleptului Cuvânt,
Lanţ al iubirii cu care ai înconjurat Biserica încredinţată spre întărire,
Slujitor al Cuvântului al cărui glas mărturiseşte veacurilor darul de mântuire,
Horă a gândurilor ce preînchipuie lanţul iubirii dumnezeieşti,
Purtătorul legăturii păcii cu care înconjori inimile duhovniceşti,
Stea strălucită de lumina Cuvântului înţelepciunii,
Masă duhovnicească spre întâmpinarea următorilor desăvârşirii,
Chimval ce mărturiseşte tuturor dorul dumnezeiesc al Cuvântului,
Piatra cea nesfărâmată pe care s-a aşezat Biserica Stăpânului.

În toată vremea

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Doamne , în toată vremea eu mă gândesc la Tine
Și vreau să mă golesc de rău și de lucruri străine
Pe zi , pe noapte , în ceasul bun sau în cel rău
Chemat vreau să mă las de blând glasul Tău

În mine ai intrat cu laptele din mama supt
Și împotriva Ta n-am vrut ca să mă lupt
Totul a venit din moștenirea cea străveche
Văzută cu ochii și auzită de ureche

Sufletul flămând după cer și dragoste de Țară
Mi-au liniștit pornirea și urletul de fiară
Îngândurat și slab în goala mea singurătate
Adânc am oftat după adevăr și după dreptate

Și tot ce a fost , prin amintire se apropie de mine
Precum o moștenire veche ce din istorii vine
Odihna-n mine , cu pace s-a așternut de mult
Șirul zilelor se duce , trece și pasul lor ascult

E miezul nopții , vântul rece se aude prin grădină
Și timp mai este până sosi-va raza de lumină
Cânta-vor și cocoșii , se-mprăștie și ceața
Gândesc cu ochii-nchiși , ce-aduce dimineața

Te simt în mine Doamne , te simt cum stai ascuns
În somnul de odihnă ce-ncet și lin m-a pătruns
Ai fost mereu în lume , vei fi-n eternitate
Liniște și pace , daruri binecuvântate.

11 Ian.2019

Preot Ion Predescu

Manăstirea Sf Teodosie - Pelerinaj Israel 2017

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

La Mânăstirea Sfantul Teodosie cel Mare - Israel 2017

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...