Rugăciune din Acatistul Bunei Vestiri

Izvorul Maicii Domnului - in Biserica Buna Vestire - Ierusalim

În cetatea Nazaret, din Țara lui Isarel
Înger a venit din cer,cu numele Gabriel
La o tânără fecioară, care se numea Maria
Veste bună să-i aducă,și pe pământ bucuria

Îngerul intrând la ea,cu blândețe i-a grăit
Tot mesajul cel ceresc,pentru care a venit
Binecuvântată-ntre femei, și aleasă Tu ai fost
Rânduiala să-mplinești,cea hotărâtă cu rost

Tu ești cea plină de har;Bucură-te așa deci,
Dumnezeu a hotărât,mai înainte de veci.
În pântec Tu vei lua, de la Duhul cel Prea Sfânt,
Fiul Celui Prea Înalt,vei aduce pe pământ.

Greu s-arată pentru mine, acest lucru minunat,
Cu smerenie răspund; Că Eu nu știu de bărbat.
Tulburată sunt în cuget,de acestă-nchinaciune,
Cum să-mi fie acest lucru;Sunt fără întinăciune.

Nu te tulbura în Tine,și deloc nu te-ntrista,
Duhul Tatălui din ceruri,Te va binecuvânta.
Har la El tu ai aflat,Te va umbrii Duhul Său,
Îți descopăr acest lucru; Balsam sufletului Tău.

În pântece vei lua,vei da naștere la Fiu,
Fiul Omului din cer,Dumnezeul veșnic viu.
Numele-i va fi Iisus,cum proorocii au vestit,
Dumnezeu adevărat,în Treime socotit.

El va fi acela care,lumea o va mântuii,
Și prin patima pe cruce,boldul morții va știrbi.
El va da speranță multă, celor care-L vor urma,
Și cuvântul Evangheliei în suflete vor păstra.

Se va împlini cuvântul proorocului rânduit,
Care din poruncă sfântă,pe toate le-a proorocit.
Iată va lua în pântec,cea aleasă-ntre fecioare,
Naștere să dea Vieții,; Viață nemuritoare.

Îngerul s-a depărtat din cetatea Nazaret
Lăsând pe Sfânta Fecioară în cugetul ei cel drept.
S-mplinească hotărârea Dumnezeului Cel Viu
Mântuire pentru lume ,prin Unul născut,al Său Fiu.

24 martie 2017-Rm.Vâlcea
Preot Ion Predescu

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru ieşirea din necazuri

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu, nu suntem vrednici de Milele Tale, dar îndrăznim să Te rugăm să primeşti şi puţina noastră rugăciune, precum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei şi să alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins. Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra noastră şi au intrat ape până la sufletele noastre, dar întru Tine este toată nădejdea noastră! Tu cunoşti pricina răului care ne apasă. La Tine perii capetelor noastre sunt număraţi. La Tine scăpăm şi pe Tine Te rugăm să depărtezi de la noi orice rău pierzător de suflet şi să ne ajuţi să biruim toate ispitele care ne învăluie! Tu eşti întărirea, scăparea şi Izbăvitorul nostru, Hristoase Dumnezeule şi Ţie Slavă şi mulţumire pentru toate Îţi înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

"NU MERGEM LA BISERICĂ PENTRU PREOT"!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

Acum câteva zile o doamnă făcea o afirmație măgulitoare la adresa mea, de genul că "ar veni la biserica unde slujesc, dar din păcate nu poate ajunge..", și altele ca acestea. Atunci un domn i-a răspuns frumos într-un comentariu: "Nu mergem la biserică PENTRU PREOT, CI PENTRU DUMNEZEU"! Și avea dreptate. Creștinul neînduhovnicit are nevoie să vadă nu știu ce preoți anume, să viziteze neapărat Locurile Sfinte, să se afle în nu știu ce biserici istorice, etc.. Creștinul înduhovnicit și lucrător al rugăciunii nu are nevoie de nimic în afară de liniște în cămăruța lui. Acolo el se întâlnește în fiecare zi cu Însuși Dumnezeu, nu-i mai trebuie alții care să îl conducă spre Dumnezeu, pentru că L-a găsit deja. Iar atunci când merge la biserică, pentru el orice biserică este bună și orice preot îi este suficient, deoarece fiind obișnuit cu rugăciunea, reușește imediat să Îl vadă cu ochii minții pe Mântuitorul Hristos în locul în care se găsește.
Pentru ce mergem la sfintele biserici? Ca să ne întâlnim cu Dumnezeu, ca să ne bucurăm de prezența Sa cu "Trup și Sânge", sau ca să folosim o expresie de-a noastră, "în carne și oase", știind noi că Sfânta Euharistie , adică Domnul, Se găsește mereu în Sfintele Altare. Mergem la biserică pentru că știm că ea este casa lui Dumnezeu, și nu doar ANUMITE biserici Îi sunt lui Dumnezeu casă, ci TOATE, indiferent de " lemn și de spațiile mici", cum cânta Taxi acum vreo doi ani, sau de ciment și de spațiile mari.
Mergem la biserică pentru că știm că acolo este preotul, omul ales de Dumnezeu ca să-Și reverse prin el darurile Sale cele bogate asupra noastră. Și știm că ORICE PREOT este robinet al harului dumnezeiesc, nu doar cei celebri și cunoscuți de lume. Uitându-ne la țevile robinetelor din bucătăriile noastre de acasă, vom observa că toate sunt ruginite pe interior, dar apa care curge prin ele este mereu curată și bună de băut.. Tot la fel, independent de persoana preotului, harul care curge prin el este desăvârșit, deoarece nu este născut din calitățile preotului, ci de la Duhul Sfânt Cel desăvârșit vine.
Mergem la biserică pentru că aici primim iertare de păcate prin Duhul Sfânt. Știm că preotul nu este "decât un martor, ca să mărturisească înaintea Domnului Hristos toate câte va auzi" la spovedaniile noastre. Știm că nu mâna preotului care ne însemnează pe capete cu acel "TE IERT ȘI TE DEZLEG" ne dă iertarea păcatelor noastre, ci Însuși Iisus Hristos, Care "stă nevăzut, primind mărturisirea noastră cea cu umilință". De aceea, nu căutăm la fața preotului, ci doar la canonicitatea lui, adică să fie trimis în mod legal în parohie de episcopul locului în care trăim.
Mergem la biserică pentru că știm că ÎN ORICE LĂCAȘ DE CULT ORTODOX se găsesc Trupul și Sângele Domnului Hristos. Indiferent de stilul arhitectonic al bisericii, de materialele din care este construită, de calitatea picturii bisericești dinăuntrul ei, de faptul că icoanele ei sunt pictate direct pe pereți, sau sunt înrămate și atârnate în cuie, indiferent dacă preotul este mare predicator, dacă deține titluri și diplome, dacă poartă barbă mai lungă, mai scurtă, sau dacă nu poartă deloc, indiferent dacă preoteasa lui este elegantă sau clasică, dacă are copii mulți, puțini sau deloc, indiferent de astfel de considerente, noi știm că ACOLO, în acea biserică în care noi am intrat, Se găsește Domnul nostru! Și chiar dacă nu ne împărtășim cu El întotdeauna, noi știm că ne privește cu drag și ascultă cu atenție rugăciunile noastre..
Mergem la biserică pentru că acolo știm că vom întâlni alți creștini care cred în Dumnezeu ca și noi, știm că adunate la un loc, credințele noastre firave devin O SINGURĂ CREDINȚĂ PUTERNICĂ ce urcă precum o flacără până la ceruri.. Știm că dacă Îi cerem toți împreună ceva lui Dumnezeu, vom fi ascultați, pentru că "dacă doi sau trei dintre voi vor cere ceva de la Tatăl, li se va da lor". Știm că dacă ne adunăm mai mulți creștini la un loc în casa lui Dumnezeu, va fi și Domnul Iisus în mijlocul nostru, pentru că "unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor", a afirmat El.
Vedeți pentru câte motive mergem noi la biserică?.. Aveți dreptate, voi nu sunteți creștini foarte înduhovniciți, nu reușiți să-L "vedeți" pe Dumnezeu cu ochii minților voastre fără o călăuză, fără un preot care să știe să vă apropie de El.. Vă înțeleg, dar această dorință a voastră se naște din neputința voastră, iar ea se datorează puținătății rugăciunilor voastre. Vă rugați puțin, nu-L aveți pe Dumnezeu în suflete, și atunci așteptați totul de la smeritul slujitor al Sfântului Altar.. Pentru că nu aveți în inimi frica lui Dumnezeu, vă simțiți oarecum impresionați de bisericile maiestuoase, de catedralele imense care vă covârșesc prin dimensiunile lor.. Pentru că nu citiți Sfintele Evanghelii, reușiți să-L vedeți mai bine pe Domnul Iisus Hristos în bisericile în care El este pictat cu mai multă măiestrie, acolo unde icoanele sunt de calitate superioară.. Pentru că nu ați transformat încă sufletele voastre în Rai, iar trupurile voastre în temple ale Duhului Sfânt, reușiți să simțiți bucuria care se naște din frumusețea credinței doar în bisericile opere de artă, amenajate cu desăvârșită măiestrie.. Pentru că nu auziți glasul Duhului Sfânt în sufletele voastre, căutați biserici în care preotul și cântăreții de la strană au voci îngerești, frumoase, minunate..
Da, dragii mei, eu vă înțeleg pe voi, dar sper să înțelegeți și voi că sunteți săraci duhovnicește și că oricâtă perfecțiune s-ar găsi în bisericile și în preoții pe care îi frecventați, sărăcia voastră nu se va termina decât atunci când voi înșivă vă veți îmbogăți rugându-vă în cămăruțele voastre de acasă! Iar atunci, fiind bogați în Dumnezeu, veți spune ca și prietenul meu de pe Facebook: "Noi nu mergem la biserică pentru preot, ci pentru Dumnezeu"!
Așa să vă ajute Mântuitorul nostru Iisus Hristos! 

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia).

Acatistul sf Alexie ,omul lui Dumnezeu

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Drumul crucii 2017

Duminica a 2-a din Postul Paștilor la Parohia Timișoara Viile Fabric

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

În Duminica a 2-a din Postul Paștilor, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Paisie Lugojanul a săvârșit sfânta și dumnezeiasca Liturghie la Parohia Timișoara-Viile Fabric, fiind întâmpinat, încă de la orele dimineții, de părintele paroh Marius Sfercoci, dimpreună cu preoții co-slujitori ai parohiei și credincioșii prezenți.

În cadrul Sfintei Liturghii, a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, numeroși credincioși au primit, la momentul Sfintei Împărtășanii, Trupul și Sângele Domnului.

Preasfinția Sa, în cuvântul de învățătură, a explicat fragmentul evanghelic de la Sfântul Ev. Marcu 2,1-12, ce prezintă vindecarea slăbănogului din Capernaum, evidențiind modul în care omul, în diferitele stări ale vieții sale, alege să se înfățișează înainte lui Dumnezeu, încercând să dobândească harul, mila și ajutorul ceresc, prin care să-și restaureze propria viață. De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit despre viața, opera și misiunea Sfântului Grigore Palama, un sfânt al cărui nume se leagă în special de precizarea învăţăturii despre harul necreat, cunoaşterea nemijlocită a lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului, subliniind „luptele” pe care acesta le-a purtat cu ereticii vremii, învredniciindu-se de marele dar al arhieriei, ocupând însemnatul scaun al Tesalonicului, pe care l-a păstorit cu multă demnitate.


În continuare, Preasfinția Sa,î a transmis binecuvântarea și purtarea de grijă a Părintelui Mitropolit Ioan, pentru preoții slujitori și credincioșii parohiei, mulțumind din partea Înaltpreasfinției Sale, pentru implicarea parohie în organizarea Olimpiadei Județene de Religie, desfășurată sâmbătă, 3 martie a.c., la Școala gimnazială nr. 7 –  „Sfânta Maria”, din Timișoara, prin oferirea unei mese calde tuturor elevilor participanți.

Parohia Timișoara-Viile Fabric a luat ființă în anul 1934, funcționând pentru început într-o sală de clasă amenajată în interiorul Școlii din cartier, ca mai apoi în anul 1939 să se târnosească prima biserică construită într-o dimensiune redusă, de către Preasfințitul Părinte Dr. Andrei Mageru, Episcopul Aradului. Biserica actuală, rezidită în perioada 1986 – 1993, sub păstorirea preotului Mihai Pop, a fost târnosită de către vrednicul de pomenire Mitropolit Nicolae al Banatului, în anul 1997.


sursa
http://mitropolia-banatului.ro/duminica-a-2-a-din-postul-pastilor-la-parohia-timisoara-viile-fabric/

ASTA VREA HRISTOS - de Preot Sorin Croitoru

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Manastirea Sfantul Patapie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Am ajuns la Manăstirea Sf. Patapie...o frumusete de manastire ...preotii nostrii au citit acatistul Sfantului ...ne-am rugat la Sfintele moaste...am primit in dar vată cu ulei de la candela Sfantului...am cumpărat suveniruri ...si am plecat mai departe...atasez cateva poze pe care le-am făcut spre amintire că am trecut si noi prin acele locuri..

Sfântul Cuvios Patapie  
8 decembrie

Manastirea Sfantul Patapie - Agios Patapios, Osios Patapios - este o manastire ortodoxa, cu obste de maici, asezata la doar 14 kilometri distanta de localitatea Loutraki, Grecia, la o altitudine de 700 de metri, in Muntii Geraneia. Manastirea Sfantul Patapie apartine Bisericii Greciei, din punct de vedere jurisdictional ea fiind localizata in Mitropolia de Corint.

Manastirea se afla asezata pe inaltimile din jurul Corintului. Moastele facatoare de minuni ale Cuviosului Patapie sunt asezate intr-una din grotele din incinta manastirii. In grota alaturata celei care adaposteste moastele este cea in care a vietuit si s-a nevoit sfantul ocrotitor al locului. Cuviosul Patapie este cunoscut ca unul dintre sfintii tamaduitori de cancer.

Manastirea Sfantul Patapie din Loutraki - scurt istoric

Manastirea din Loutraki, inchinata Sfantului Patapie din Teba Egiptului, praznuit la dara de 8 decembrie, a fost intemeiata in anul 1952, la dorinta Parintelui Nectarios Kyriakos. Binecuvantarea de zidire a fost data de catre Procopie, mitropolitul de Corint, ca loc alegandu-se pestera care pastreaza Moastele Sfantului Patapie si imprejurimile acesteia.


Sfintele sale Moaste au fost gasite in aceasta pestera in anul 1904, de catre Parintele Constantine Sosanis. Acestea au fost gasite sub un acoperis de tigle si frunze, facut pentru a fi protejate de umezela pesterii. Ele raspandeau un miros placut. Peste ele era asezat un sul de hartie, cu numele Sfantului Patapie, o cruce mare de lemn si mai multe monede bizantine.

Astazi, in pestera sfantului exista deja o micuta biserica si o sacristie, ambele sapate in stanca muntelui. Aceasta pestera se afla in partea nord-vestica a bisericii centrala a manastirii. Sfintele Moaste sunt pastrate intr-o racla de lemn, frumos sculptata, in adancimea pesterii.

Manastirea Sfantul Patapie - Loutraki, Grecia

In interiorul pesterii se pastreaza inca o serie de minunate fresce bizantine din secolul al XIII-lea. In cadrul celor pastrate pana astazi se numara cele ce ii infatiseaza pe: Sfantul Patapie - Osios Patapios, Sfanta Rabdare - Osia Ypomoni si Sfantul Nikon Metaniote - Osios Nikonas.

Odata intemeiata manastirea, Sora Patapia a fost numita stareta, alaturi de Parintele Nectarios Kyriakos, drept parinte spirtitual pentru toata obstea. Astazi, obstea manastirii de pe inaltimele Corintului numara cam 40 de maici, fiecare vietuind in chilia ei, in rugaciune si nevointa.

Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. In aceasta biserica se mai pastreaza, spre bucuria maicilor si a pelerinilor, capul Sfintei Ipomoni - mama imparatului Constantin Paleologul, ultimul imparat bizantin - si o parte din Moastele Sfantului Nikon.

Sfantul Cuvios Patapie era de loc din Teba Egiptului. El a trait in secolele IV-V. Alegand viata calugarească, a urmat lui Hristos si s-a nevoit multi ani in pustiu. Apoi a venit la Constantinopol, unde a facut foarte multe minuni: a dat orbilor vedere, a vindecat, ungand cu untdelemn sfintit pe idropici, a izgonit demoni, a vindecat cancerul.

Crescand numarul ucenicilor, in jurul Sfantului Patapie, acesta a zidit o manastire: Manastirea Egiptenilor. In aceasta manastire a si murit sfantul, dandu-si sufletul in mainile lui Hristos. Un prieten de-al sau, Sfantul Varas a mutat sfintele sale Moaste in manastirea sa: Manastirea Sfantului Ioan al Pietrei (Agios Ioannis Petras), care se afla sub protectia familiei imperiale din Constantinopol, familia Paleologilor.

Odata cu Cucerirea Constantinopolului, Aggelis Notaras, o ruda a imparatului, cu scopul de a feri Sfintele Moaste ale Sfantului Patapie de necredinta otomana, le-a luat din biserica si le-a ascuns intr-o pestera din Muntii Geraneia, in nordul Greciei. Aceasta pestera a fost descoperita, din randuiala lui Dumnezeu, in anul 1904.

Sfantul Cuvios Patapie - mare facator de minuni

1. O femeie oarecare avea o vatamare nevindecata (cancer) la pieptul sau si acum, deznadajduita fiind de doctori si inmultindu-se cumplita ei durere, a venit la Cuviosul Patapie si cazand la picioarele lui, cu multa tanguire si rugaminte, cerea tamaduire. Iar sfantul insemnand rana cu semnul Crucii, indata a vindecat-o.

2. Un tanar oarecare patimea cumplit, fiind muncit de un diavol care il izgonea prin munti si prin pustietati, trantindu-l in foc si in apa ca sa-l piarda, aruncandu-l de pe inaltimile muntilor in prapastiile vailor, batand si sfaramand tot trupul lui, incat acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi pazit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desavarsita; caci El infraneaza toata puterea vrajmasului cea cu totul inrautatita.

Odata ducandu-l diavolul pe tanarul acela spre tarmurile marii, cu mare pornire, pentru ca sa-l arunce in noian si sa-l inece, a intalnit in drum pe Cuviosul Patapie, care, prin porunca lui Dumnezeu, iesea din coliba sa ca sa libereze faptura cea zidita dupa chipul Lui, din robia vrajmasului. Iar diavolul, vazand de departe pe fericitul, a inceput a se apropia catre dansul sarind, intorcandu-si ochii, spumegand, scrisnind din dinti si ingrozindu-l cu ucidere; apoi, apropiindu-se de Sfantul Patapie, a strigat:

"O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Si aici iarasi este omul acesta? Ce voi face, unde ma voi duce, unde voi mai vietui de acum, mult ostenindu-ma si abia aflandu-mi locasul acesta? Iata acum cu nevoie ma izgoneste dintr-insul; cu adevarat infricosat esti Nazarineanule, cu adevarat infricosat si pretutindeni peste toti este stapanirea Ta. Deci unde ma voi duce, ori in pustie, ori in cetate, sau unde Tu nu esti de fata, ca numai cu semnul Crucii si prin numele Tau ma izgonesti; caci sunt biruit si izgonit."

Acestea zicand necuratul, arunca pe tanarul in sus. Iar facatorul de minuni Patapie, facand semnul Crucii cu mana in vazduh, a certat duhul, zicand: "Iesi, duh necurat, iesi, du-te departe in pustie! Hristos iti porunceste aceasta prin mine, a carui putere chiar si nevrand ai marturisit-o." Acestea zicand sfantul, diavolul a aruncat pe tanar la pamant si a iesit dintr-insul pe gura ca un fum. Iar tanarul, viindu-si in simtiri, plangea de bucurie si multumea mai intai lui Dumnezeu, apoi si Cuviosului Patapie, pentru izbavirea sa de duhul cel necurat.

Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-patapie-loutraki-87860.html

Să ne rugăm Domnului ,cu preotii de la Parohia Viile Fabric Timisoara

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Despre Post

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Maine seara este duminica iertarii!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Vecernia iertării – o rânduială liturgică aflată de secole în cultul Sfintei Biserici

Dacă slujbele Bisericii sunt introduse de rugămintea preotului către popor, ca să fie iertat, există în cultul liturgic o slujbă specială „a iertării”. Mai exact, vecernia din Duminica izgonirii lui Adam din Rai sau a lăsatului sec de brânză.

Săvârșită preponderant în cadrul în care a apărut, adică în mediul monahal din Egipt și Palestina secolului al VII-lea, dezvoltată în Studionul Constantinopolului, vecernia iertării revine și în comunitățile parohiale din Ortodoxia contemporană. De ce? Pentru că este un hotar, o delimitare liturgică, un moment în care se vede practic, pe viu, cum se naște o altă perioadă, un timp nou de pocăință și de întoarcere la Dumnezeu.

Vecernia iertării este o slujbă unică, un moment în care fastul liturgic de Marea Biserică din Constantinopol se întâlnește cu simplitatea slujbelor călugărești din pustiile Tebaidei și ale Iordanului. Slujba începe în mod solemn, cu slujitori îmbrăcaţi în veşminte luminoase, cântări vesele și pline de speranță, tonuri mișcătoare. După imnul „Lumină lină” și vohodul clericilor, începe cântarea prochimenului: „Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; Când mă necăjesc degrab mă auzi! Ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el”.

Simți că ceva se schimbă. În tine, în ființa ta, în tonul cântării, în biserică… încet, încet, luminile se sting, rămân doar candelele și lumânările. Este, poate, singura slujbă, cu excepția Utreniei Învierii, în care preotul își schimbă veșmintele în cadru solemn. Sunt dezbrăcate veșmintele luminoase și sunt îmbrăcate cele cernite, de culoare închisă. Nu doar veșmintele clericilor, ci și întreaga îmbrăcăminte a Sfântului Altar. Totul aduce aminte de pocăință, de smerenie, de renunțare la „eu”…

A început postul și o simțim liturgic… întuneric şi lumină. Se rostește pentru prima dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoţită de metanii: „Doamne și Stăpânul vieții mele...”

Sfârșindu-se slujba, toți clericii vin în naos, așezându-se în ordinea ierarhică. Este tăcere, doar candelele străpung întunericul. Începând cu cel dintâi cleric, are loc „rânduiala iertării” – o icoană ce amintește și parcă pregătește spălarea picioarelor din Joia cea Mare. „Iartă-mă, frate, și Dumnezeu să ne ierte”, prevede tipicul.

Dacă această slujbă o vedem manifestată mai ales în mediul monahal, o simțim potrivită și pentru parohiile noastre. Am văzut comunități parohiale în care preotul, la sfârșitul acestei vecernii, scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii. Credincioșii o sărută, cerându-și mai întâi iertare de la preot și de la ceilalți credincioși, străjuiți doar de lumina sfeșnicelor și a candelelor. La urmă, părintele îmbrăcat în veșmintele cernite, face metanie până la pământ, cu fața spre credincioși și nu spre Sfântul Altar, cerându-le iertare.

Slujba iertării, o rânduială de veacuri a Sfintei Biserici, deschide un timp nou, o perioadă de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii Mântuitorului. Moment de înnoire duhovnicească, perioadă a pocăinţei, a curăţirii inimii şi a minţii, această vecernie specială ne amintește cât este de importată iertarea. Dacă am făcut cuiva rău, ne spunem că este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârșită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare. Știm. Nu este ușor să renunțăm la aparenta noastră superioritate, dar cum altfel ne putem pregăti inima de primirea Învierii Celui ce a iertat totul pe Cruce?

sursa

https://www.facebook.com/r.alina.7/posts/10156116972068770
https://www.facebook.com/r.alina.7/posts/10156116972068770

Duminica izgonirii lui Adam si Eva ,din rai

Duminica Infricosatei Judecăti...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

POMENILE SE FAC DUPĂ PUTERE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

   Iubiti credinciosi, spun sectantii ca noi crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca. Este adevarat ca sufletele lor nu mai mananca si nu mai beau, insa Biblia spune cat se poate de clar ca pomenile crestinilor ortodocsi sunt bine placute si bine primite la Dumnezeu: "Fii darnic cu painea si cu vinul la mormantul celor care ti-au raposat" (Tobit 4:17). Ce poate insemna sa imparti paine si vin la mormant, decat pomana? Iar in alt loc scrie: "SFANT (adica cu sfintenie) si CUCERNIC GAND (cu gand de credinta) A FOST CA A ADUS JERTFA DE CURATIE PENTRU CEI MORTI (adica pomana sau parastas), CA SĂ SE SLOBOZEASCĂ DIN PĂCAT (sa li se ierte din pacate)" (2 Macabei 12:46). Si mai trebuie stiut ca POMENILE SE FAC DUPĂ PUTERE!!! 
De-ar fi cineva foarte sarac si o coliva cu singur bob de grau, ar fi bineprimita jertfa aceea inaintea lui Dumnezeu, fiindca a facut-o din tot sufletul. Nu scrie nicaieri ca trebuie impartite: 44 de farfurii, 44 de cutite, 44 de linguri, pat de dormit..., cat mai multi colaci mari, cat mai multi mijlocii, cat se poate de multi din cei mici... De fapt, cifra 44 nici nu este scrisa nicaieri in Biblie. Unii sfatuitori ai rudelor decedatului (spunand: "Asa trebuie!, Asa e bine!"), au interesul sa fie pomana cat mai mare, ca sa ia si ei cat mai mult acasa... Am putea zice asa: De la babe citireeee! Sa nu luati aminteeee! Neintelepciuneeee! Cine are minte, sa ia aminte! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.
Mai multe cititi aici:
http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Taina Sfântului Maslu - 08 - 02.- 2018

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Fragment din slujba vecerniei - la Parohia Viile Fabric Timisoara

Sfanta Evangheie la - Intoarcerea Fiului Risipitor - 04.02.2018

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sfânta Evanghelie la Intampinarea Domnului - 2018

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sfanta Evanghelie - 30. 01. 2018 - Sfintii Trei Ierarhi