Moartea morții și viața vieții...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

              

În moarte Hristos a fost asemenea nouă, de față cu oamenii, cu mulți martori ai morții lui omenești...
Moartea trupului răstignit și condiția de muritor ca om, nu au adus și moartea ca Dumnezeu a lui Hristos, că Dumnezeu nu moare și nu poate fi omorât...
În Înviere a fost singur, ca Dumnezeu, pentru că e doar de competența lui Dumnezeu, Învierea..
Când a înviat, nu era nimeni în mormânt, nu a fost "ajutat" să învieze, nici nu era nevoie, pentru că El este "Viața și Învierea". E atributul lui Dumnezeu nemurirea...
Condiția de Nemuritor și puterea nemuririi dumnezeiești a adus și trupului Său, după Înviere, viață și nemurire..
Pentru că în Hristos, moartea a fost omorâtă, trupul Său înviat poartă această biruință și această răscumpărare pecetluită cu Sânge...
De aceea, împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui Hristos dă și omului putința acestei biruințe, ca moarte a morții și viață a vieții sale...