Am cunoscut iubirea cand nu stiam s-o strig,
In mana sfant-a mamei ce ma-nvelea de frig,
In ochi-i plini de lacrimi, in grijile-i tacute,
Cand sufletu-mi de inger stia sa o asculte.
Am cunoscut-o apoi in cantul ciocarliei,
In floarea de alun si-n fosnetul campiei,
In strigatul de frate si grija de bunic,
In primul fir de iarba si-n greierul cel mic.
In picaturi de ploaie, in roua de pe flori,
In geana rasarita a soarelui din zori,
Iubirea sta sa cada pe stelele din cer,
Si este-acolo, sus, si-n zori cand ele pier.
Cata iubire, Doamne, ai pus pe langa noi!
Dar orbi cum suntem azi si-n suflete prea goi,
Impovarati de griji, sau gand de-navutire,
Nu ne mai pasa, Doamne, calcam peste iubire.
Marin Bunget

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)